Guvernul vrea să le dea mai multă libertate primarilor. Paşii necesari pentru aceasta au încăput într-o strategie, numită de descentralizare, care a fost recent adoptată de legislativ şi care îşi propune, printre altele, descentralizarea serviciilor şi competenţelor, descentralizarea financiară şi cea patrimonială. Despre această intenţie a autorităţilor, dar mai ales o realizare practică de succes, discutăm astăzi cu preşedintele Congresului Autorităţilor Locale din Moldova, Viorel Furdui.
Europa Liberă: Aşadar, o nouă strategie menită să ofere la capătul a trei ani de reforme mai multă autonomie autorităţilor publice locale a fost adoptată de Parlament. Este un prim pas, după care ar trebui să urmeze modificarea a circa 40 de acte normative, aşa cum le spunea vice-ministrul justiţiei, Vladimir Grosu deputaţilor atunci când le prezenta strategia. Înainte de a vorbi, poate, despre câtă determinare aţi observat să existe la autorităţi pentru înfăptuirea acestor reforme complicate, v-aş ruga să explicaţi pe înţelesul tuturor ce înseamnă de fapt descentralizarea autorităţilor publice locale şi de ce este atât de necesar ca acest lucru să se întâmple?
Viorel Furdui: „Atunci când vorbim despre descentralizare, un cuvânt care devine tot mai în vogă în ultimul timp în Republica Moldova, noi avem în vedere o reformatare în general a puterii şi a autorităţilor publice în stat, şi în special a actului de guvernare. Mai simplu aceasta înseamnă o repartizare a atribuţiilor între autorităţile centrale şi cele locale, prin cedarea să spunem aşa a mai multor competenţe, resurse şi capacităţi către autorităţile publice locale, care de fapt sunt mai aproape de cetăţeni şi care trebuie să aibă posibilităţile de a soluţiona problemele cetăţenilor.”
Europa Liberă: Dle Furdui, vă propun să audiem în continuare un interviu la subiectul pe care îl discutăm cu primarul oraşului Cimişlia, Gheorghe Răileanu, după care vom reveni la discuţie. L-am întrebat pe domnul primar de ce fel de descentralizare ar fi nevoie în primul rând la Cimişlia.
Gheorghe Răileanu: „Cât mai mare. Adică să fie stabilite nişte proporţii – ce bani vin din bugetul central şi ce impozite rămân aici, din care le colectăm noi. Şi mai mult să nu le atingă nimeni. Iată ca pildă vă aduc: ne-au stabilit vreo trei ani în urmă că nouă ne rămân pe loc 70 la sută din impozitul pe venit din salariu. Peste un an de zile, când s-a văzut că se acumulează mulţi bani, ne-au lăsat numai 50%, anul acesta – numai 40%. Iată să fie stabilite nişte cote şi să nu umble nimeni la ele, că altfel eu nu mai am interesul să creez locuri de lucru.
Şi cotele care vin de la bugetul de stat trebuie să fie foarte clar determinate, înţelese pentru toţi – cum se face ca să vină pentru localitatea dată. Şi cred că segmentul acesta intermediar cum este raionul cred că ar trebui să nu mai fie, mai ales în domeniul financiar. Noi putem să lucrăm direct cu Ministerul Finanţelor şi Trezoreria. În rest, în construcţii noi de ei nu avem nevoie, nu avem nevoie absolut deloc, ne căutăm de treabă. În achiziţii - nu avem nevoie. Numai ne încurcă. Vă spun că am putea să ne căutăm de treabă. Legea, control o dată în doi ani, delegarea către opoziţie a comisiilor cu misiune de control a activităţii financiare, de revizie şi aşa mai departe. Iată acesta este mecanismul cel mai simplu şi mai sigur ca într-adevăr oamenii, când aleg o persoană sau consilier, să ştie sigur că au ales şi oamenii aceştia pot ceva să facă.
Şi singuri ar trebui să ne stabilim şi statele de personal. Avem atâţia fermieri? Poate trebuie un om care să poată urmări activitatea în agricultură, poate cu ajutorul omului acesta am putea să-i asociem pe agricultori, să le ajutăm să scrie nişte proiecte, să deschidem nişte căi de colaborare cu cineva. Vă spun că căi sunt foarte multe şi când se deschid hotarele şi oamenii încep a umbla prin alte ţări, se vede că civilizaţia tot timpul a mers spre descentralizare.
Cu cât este mai complexă civilizaţia, cu atât este mai complicat să fie dirijată dintr-un singur loc. În Uniunea Sovietică absolut totul a fost supracentralizat şi foarte greu merge descentralizarea aceasta. Nimeni nu dă puterea de bună voie, iar autorităţile locale trebuie să o ia. Pentru că orice sistem birocratic are capacitatea de a se autoconserva. Şi orice putere politică vrea să-şi păstreze nişte pârghii de a dirija cu structurile de mai jos, adică să aibă nişte pârghii de a acţiona neformal ca de pildă în campanii electorale. Anume de aceasta şi s-a întărit Ministerul de Interne, Centrul de combatere a corupţiei.
Uitaţi-vă, până în ziua de azi, noi, primăria, nu avem dreptul să constatăm nici o contravenţie. A aruncat omul gunoi, a distrus ceva – noi nu avem nici un drept de a constata o contravenţie şi a pedepsi. În România, Polonia, Cehia, Germania, Austria – peste tot se hotărăşte la nivel local. De pildă, a acaparat cineva un teren. Noi aici trebuie să ne ieşim din minţi, trebuie să-l dai în judecată, el corupe judecătorii şi până la urmă nu reuşeşti nimic. Pe când în toată lumea autorităţile locale adoptă măsuri şi persoana care consideră că ar fi avut dreptate, aceia acţionează, contestă în judecată. Dar la noi totul e invers, totul e pe dos. Ar fi cu mult mai bune şi efective aceste pârghii administrative dacă ar fi transmise nouă.
Iată acum noi avem un conflict cu Consiliul raional. Ei finanţează lucrări la canalizarea oraşului care ne aparţine nouă. Şi noi idee nu avem ce fac ei. Ei ascund documente, nu ne arată. E un lucru absolut nenormal. Sau în bugetul de stat sunt prevăzute 1 milion 440 de mii de lei pentru o piaţă agroalimentară în Cimişlia. Dar banii aceştia vin la Consiliul raional şi acum ei studiază posibilitatea, poate pot ei să-i învârtească printr-o schemă. Ca de pildă s-o dea la reparaţia pieţei actuale, sau altceva.
Eu le solicit să ne transmită nouă dreptul de beneficiar, adică noi să-l gestionăm, să contractăm antreprenorul, să urmărim calitatea construcţiei. Nu, că noi o să vă facem. Păi, ce ne trebuie nouă? voi să ne faceţi lucrurile acestea, când voi aveţi satele, aveţi raionul în întregime, iar noi avem posibilitate singuri să ne căutăm de treabă.
Vă spun că acestea sunt elemente din tendinţa aceasta de a ţine tot într-o mână. Eu cred că noi trebuie să luptăm în mod obligatoriu ca să obţinem această descentralizare. Altă cale de succes pur şi simplu nu avem. Este o fermă convingere a mea.”
Europa Liberă: Aş avea două lucruri să vă întreb după acest interviu. În primul rând, dacă strategia la elaborarea căreia aţi participat activ, aşa cum înţeleg, chiar dacă aţi criticat-o, este pe măsură să răspundă aşteptărilor pe care le are bunăoară acest primar de la reforma ce se intenţionează?
Viorel Furdui: „În primul rând eu aş vrea să vă spun că în ceea ce a menţionat domnul primar într-o formă aşa de concentrată - practic au fost menţionate principalele probleme cu care se confruntă administraţia publică locală. Dar eu aş vrea să menţionez că toate aceste probleme se datorează faptului că noi încă avem în esenţă un stat încă foarte centralizat, la toate capitolele. Din punct de vedere politic, administrativ, financiar şi economic. Şi această centralizare practic la noi generează toate celelalte probleme din societate şi este forte important să se înţeleagă acest lucru.
Revenind la întrebarea dv., vreau să vă spun că, într-adevăr, noi am participat foarte activ, deoarece considerăm că fiecare din noi trebuie să pună umărul la schimbarea situaţiei în acest domeniu. Pe cât această strategie corespunde aşteptărilor autorităţilor locale, a tuturor actorilor? Aici răspunsul nu poate fi univoc, deoarece probabil aţi făcut cunoştinţă şi dv. cu această strategie, cu acest document, este destul de voluminos, sub anumite aspecte el depăşeşte formatul unor astfel de documente. Ceea ce trebuie totuşi de menţionat este că în mare parte acest document constată toate aceste probleme şi oferă anumite soluţii pentru aceste probleme. Alta e problema că documentul dat, în varianta care există, poate fi folosit atât în beneficiul şi succesul descentralizării, cât şi în scopul tărăgănării acestui proces…”
Europa Liberă: De ce, dle Furdui, aţi ajuns la această concluzie?
Viorel Furdui: „Sunt foarte multe lucruri prea generale în opinia noastră. Că „se va examina”, „se va studia”, „vor fi analizate posibilităţile” – aşa modalităţi de exprimare de fapt care nu permit o concretizare a acţiunilor care pot fi ulterior monitorizate şi care să poată fi discutate ulterior cu autorităţile sub aspectul diferitor rapoarte privind modul cum este executată această strategie.”
Europa Liberă: Deci, cele 40 de acte normative care vor trebui ulterior amendate există în strategie doar la nivel de intenţie, fără fixarea unor termene concrete.
Viorel Furdui: „De fapt, există anumite termene, ele se reduc la trimestre şi la indicarea anilor. Dar atunci când spuneţi 40 de acte normative, aceasta este doar o picătură, mi se pare. Pentru că în baza analizelor care s-au făcut în acest domeniu privind toate domeniile în care trebuie să se intervină, numărul acestor acte este mult mai mare. Dar problema acestei strategii este că este prea generală pe alocuri şi nu menţionează expres anume actele care trebuie să fie adoptate. Să vă dau un exemplu: noi vorbim astăzi despre problema cheie, pe care a menţionat-o şi domnul primar, anume descentralizarea financiară. Anume datorită sistemului de finanţe publice locale existent astăzi în Republica Moldova, noi avem o dependenţă totală a autorităţilor publice locale de alte nivele de administraţie publică şi o politizare excesivă în domeniul administraţiei publice locale. Însă în strategie, cel puţin în varianta la care am avut acces, nu se prevede expres adoptarea legii cu privire la finanţele publice locale.”
Europa Liberă: E limpede, dle Furdui. Vă spuneam că aş mai avea o întrebare şi aceasta este dacă împărtăşiţi părerea primarului de la Cimişlia că autorităţile nu au dat şi nu vor da dovadă vreodată de prea multă determinare pentru a înfăptui o descentralizare reală a puterii locale, pentru că aceasta ar însemna, aşa cum înţelegem din spusele domniei sale, să se piardă controlul asupra primarilor.
Viorel Furdui: „Trebuie să abordăm din două puncte de vedere această întrebare. Sigur că domnul primar simte şi cunoaşte din experienţa sa, pentru că nu este la primul mandat, şi ştie foarte bine cât de greu se dă orice câştig, sau orice competenţă nouă, sau resursă financiară nouă. Pe de altă parte, eu totuşi rămân mai optimist puţin. De ce? Pentru că noi am ajuns la o etapă unde nu mai poţi da înapoi şi din punctul acesta de vedere trebuie privită şi această strategie.”
Europa Liberă: Dar cum altfel atunci s-ar putea explica că este atât de generalizată această strategie?
Viorel Furdui: „Explicaţia care ni se oferă este că acesta este un document mai general, un document cadru, în baza căruia urmează a fi elaborate alte strategii, deja sectoriale, în care vor fi menţionate şi acţiuni mai concrete. Dar totuşi noi credem că se putea şi trebuia de prevăzut mult mai multe acţiuni mai concrete în această strategie, pentru că altfel este foarte greu de monitorizat mai pe urmă implementarea ei.”
Europa Liberă: De ce fel de presiuni mai e nevoie ca autorităţile centrale să fie forţate, aşa cum spunea primarul de Cimişlia, să cedeze totuşi primăriilor o parte din putere?
Viorel Furdui: „Eu cred că presiunile deja au început să se facă şi, prin intermediul Congresului Autorităţilor Locale, din partea societăţii civile. Dar este foarte importantă şi presiunea din partea populaţiei. Pentru că este nevoie ca oamenii să înţeleagă că până nu vom avea nişte primării puternice, nişte autorităţi publice locale puternice, cu capacităţi suficiente, lucrurile în ţara noastră nu o să se mişte. Chiar dacă o să avem cele mai bune programe guvernamentale, cel mai bine aşezate planuri de acţiuni. Noi nu o să avem dezvoltarea ceea de care avem nevoie. Iar exemplele sunt foarte simple: să aruncăm o privire la ce s-a întâmplat pe parcursul ultimilor 20 de ani. De la autorităţile publice locale s-au luat toate resursele, toate competenţele cât de cât importante, iar în rezultat nu avem acea dezvoltare despre care tot vorbim şi vorbim de ani de zile.”
Europa Liberă: Dle Furdui, vă mulţumim.