Președintele Nicolae Timofti, în una din cele mai tranșante aprecieri date de vreun șef de stat moldovean în funcție, a spus că rădăcinile conflictul transnistrean se ascund „în interesele politice ale unor state” și a rostit explicit doar numele Rusiei. Președintele moldovean făcuse declarația televiziunii Euronews în timpul vizitei sale la Bruxelles. Dar a fost difuzată de Euronews abia săptămâna aceasta, când Timofti se afla în prima sa vizită la Moscova, la summit-ul informal al CSI. Președintele nu a avut parte de o primire călduroasă la Moscova, este de părere o comentatoare de la Chișinău, așa cum veți auzi într-un bilanț al săptămânii politice pregătit de Lucia Diaconu:
„Se aştepta că Timofti va aduce la cunoştinţa şefilor de state din CSI şi noului preşedinte al Rusiei poziţia sa şi a conducerii moldovene la această etapă sau măcar să contureze făgaşul pe care va decurge mai departe dialogul între Moldova şi Rusia după ce s-a încheiat în sfîrşit lunga perioadă de formare a puterii în Moldova. Acum există o viziune completă a politicii interne şi externe a ţării şi desigur că era cazul ca aceasta să fie enunţată clar la reuniunea liderilor ţărilor din CSI. Dar, din păcate, Timofti nu a ţinut o cuvîntare separată şi nu a avut loc întîlnirea dintre preşedintele moldovean şi Putin la care ar fi făcut cunoştinţă.”
Ziarista consideră că obiectivele vizitei nu au fost atinse din cauza manifestaţiilor din ajun de la Chişinău de comemorare a 200 de ani de la anexarea Basarabiei de Rusia Ţaristă.
„Vizita a avut loc pe un fond extrem de nefavorabil pentru perspectivele relaţiilor moldo-ruse. Politicienii liberali, istoricii au preferat să dea o rezonanţă prea mare interpretării lor a evenimentelor istorice din 1812. A fost spus prea tare şi prea provocator. În aşa condiţii desigur că trebuia să ne aşteptăm ca Rusia să fie iritată din această cauză. Asta s-a şi întîmplat,” ne-a spus Natalia Uzun.
„Segmentul guvernamental nu a găsit o linie comună de comportament şi ea era absolute obligatorie, cred eu. Sau trebuia să ajungă la un compromis sau trebuia o parte să accepte punctul de vedere al altei părţi. Pentru că, pe segment guvernamental am mai văzut o fisură, am mai văzut încă o neînţelegere. Şi în felul ăsta clasa guvernamentală s-a făcut mai vulnerabilă în faţa opoziţiei sau a altor puncte de vedere, a altor formaţiuni de altă orientare de exemplu pentru că ăştia s-au pomenit şi ei obligaţi să se activizeze şi mesajul interpolitic în R. Moldova, dar şi la nivel de întreaga societate s-a dovedit unul confruntaţional.”
„Eu cred că instituţiile europene au o atitudine mult prea loială faţă de actuala guvernare a R. Moldova. Dar componentele acestei guvernări nu întotdeauna conştientizează responsabilitatea pe care şi-au asumat-o atunci cînd au constituit Alianţa pentru Integrare Europeană. În opinia mea, la momentul dat, guvernul nu are susţinerea politică necesară din partea Parlamentului. PD dar mai ales PL chiar creează dificultăţi activităţii guvernului în mai multe privinţe. Este vizibil la moment că PL se opune adoptării legii antidiscriminare care a fost redenumită în legea privind egalitatea şanselor.”
Deşi înclină să vadă şi partea plină a paharului, jurnalistul constată că problemele la care Moldova este restanţieră în acest moment cer un efort consolidat, mult prea deficitar după mai bine de doi ani de rodaj a guvernării.
