Amnesty International a dat publicităţii Raportul anual asupra situaţiei drepturilor omului în lume, în 2012 , analiză bazată pe date şi fapte petrecute în 2011. Raportul deplânge în primul rând faptul că valul de proteste care a cuprins lumea nu a fost susţinut şi de politicile guvernamentale. Detalii de la Ileana Giurchescu:
Primăvara arabă, se arată în raportul Amnesty International, ar fi putut aduce o schimbare majoră pe scena internaţională dar guvernele nu au reacţionat pe măsură „indiferent de culoare lor politică, au continuat să apere interesele de partid sau grup, ignorând cererile străzii”.
Salil Shetty, secretar general al Amnesty International, este de părere că revoltele şi protestele din 2011, din toată lumea, au arătat că oamenii sunt dispuşi să-şi rişte viaţa pentru a-şi obţine drepturile de bază: o viaţă în libertate şi demnitate.
Dar guvernele din lumea întreagă au ignorat în mare parte acest mesaj.
Salil Shetty aduce în primul rând exemplul Siriei. „Câte mii de vieţi au fost sacrificate - continuă el - înainte ca membri Consiliului de Securitate să reacţioneze, fie şi cu o rezoluţie extrem de timidă ?”
Raportul Amnesty critică în acest context mai ales opoziţia Rusiei şi Chinei, care au paralizat Consiliul de securitate.
În ultimele 12 luni, remarcă Widney Brown, director pentru drept internaţional, Consiliul de securitate a fost incapabil să reacţioneze. Blocat de Rusia şi China, unele din cele mai mari producătoare de arme din lume, care par să fi acţionat mai degrabă cu gândul la exporturile lor decât la pacea şi securitate în lume.
Pentru Salil Shetty a venit momentul ca „oamenii să fie puşi în faţa intereselor economice şi drepturile omului, în faţa profiturilor”.
Secretarul general al Amnesty International precizează că toate criticile adresate guvernelor nu se limitează la o anumită zonă geografică. „Absenţa voinţei politice a fost anul trecut un fenomen generalizat care s-a făcut deosebit de tare simţit în aşa numitele puteri emergente. Nu este vorba numai de Rusia şi China, toate trebuie să realizeze că au responsabilităţi internaţionale”.
În raportul Amnesty sunt criticate şi autorităţile din Rusia, Belarus, Uzbekistan, Turkmenistan şi Azerbaidjan pentru modul dur în care au reacţionat la manifestaţiile de protest sau în raport cu opoziţia.
John Dahlhuisen, director de programe pentru Europa şi Asia Centrală, spune că 2011 nu a fost un an fast pentru libertatea de expresie, în tot spaţiul post-sovietic. Rusia, este el de părere, a prezentat o imagine mai nuanţată: pe de o parte, anul trecut au avut loc unele din cele mai mari proteste de stradă, dar poliţia a reacţionat cu duritate când a fost vorba de multe demonstraţii de mică amploare.
În raportul anual, Amnesty International notează că În Moldova au continuat tratamentele inumane în arestul poliţiei. Se notează că cei vinovaţi nu au fost traşi la răspundere. Este criticat şi numărul mare de procese amânate şi decizii judecătoreşti ne puse în practică.
Amnesty International menţionează şi discriminarea minorităţilor religioase şi de altă natură, în absenţa unei legi care să-i protejeze.
Cât priveşte Transnistria, sunt menţionate mai multe cazuri de tortură în arest preventiv.
