Sunt multe sate mici şi sărace în Republica Moldova, care nu au bani pentru a moderniza infrastructura sau pentru a le oferi locuitorilor un minim de confort, cum ar fi apă curentă. Reuniţi ieri la Chişinău, reprezentanţii autorităţilor locale au căutat soluţii: unii au pledat pentru o mai bună colaborare între sate învecinate pentru a finanţa proiecte de anvergură, alţii pentru descentralizare financiară. Marian Cepoi relatează:
Felul cum s-au dezvoltat satele moldoveneşti în ultimii ani demonstrează clar că ele nu au putere nici organizaţională, nici financiară pentru a-şi moderniza infrastructura. O soluţie ar fi, le-a spus aleşilor locali întruniţi ieri la Chişinău Ion Beschieru, expert la Congresul Autorităţilor Locale din Moldova, ca primăriile să-şi unifice forţele atunci când vor, bunăoară, să construiască un apeduct sau să pună în funcţiune o întreprindere de gestionare a deşeurilor.
,,Prin unificarea eforturilor, prin împărţirea costurilor. De exemplu poate fi angajată o persoană mai bună, cu un salariu mai mare prin combinarea acelor resurse puţine pe care le au primăriile.”
În Republica Moldova există deja câteva încercări de acest fel, aşa cum am aflat de la primarul comunei Vatici, raionul Orhei, Petru Dogocher. Un grup de 20 de sate din trei raioane alăturate încearcă în acest moment să construiască şi să pună aici în funcţiune o platformă modernă pentru colectarea şi regenerarea deşeurilor menajere.
,,La noi comunităţile sunt mici de 2000-2500 de locuitori, satele în general sunt de 1000 de oameni, unde nu poţi să faci un serviciu calitativ, cu un personal calitativ, dotat cu tot ce trebuie. Acum noi avem în proiect managementul deşeurilor solide şi sperăm foarte mult că va fi creată o întreprindere municipală şi al doilea pas va fi şi deservirea cu apă potabilă şi canalizare.”
Nu toţi aleşii locali cred însă în succesul unei astfel de idei. Printre sceptici - primarul satului Selişte, Nisporeni, Victor Ivanov. El crede că nici resursele mai multor primării nu vor fi suficiente:
,,Din impozitele pe care le acumulăm noi de pe teren abia de ne ajunge pentru întreţinerea aparatului. Sursele financiare de care dispune o primărie abia, abia ar ajunge pentru a elabora un proiect, dar nu mai vorbim de însăşi construcţia unui obiect. Asta-i departe de adevăr şi departe de a realiza lucruri mari. Sume mici pentru amenajare a unei fântâni, pentru contribuţia la un apeduct noi avem, dar milioane…”
Kaarina Immonem, Reprezentantul permanent al Fondului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, le-a spus însă primarilor că între proiectele mici şi cele mari, finanţatorii externi le aleg întotdeauna pe cele ce vizează mai multe localităţi şi sunt în gestiunea unor autorităţi puternice, capabile să le dezvolte.
În România, primăriile au început să-şi unească eforturile pentru derularea unor proiecte comune de infrastructură încă prin 2007, precizează Ioan Leitner, directorul Asociaţiei intercomunitare pentru servicii de apă şi canal din judeţul Satul Mare. Entitatea este gestionată de 29 de primării, iar în 2 ani de activitate, ea a reuşit să atragă suficiente fonduri europene ca să-şi extindă aria de servicii şi în mai multe localităţi. Antreprenorul român atrage atenţia la problemele care ar trebui anticipate atunci când vor fi constituite aceste întreprinderi municipale:
,,Să fie stabilit foarte clar ce datorie are fiecare parte şi ce drepturi are. Acest contract este baza unei bune asocieri. Dacă contractul este avantajos pentru toată lumea, atunci toţi vor face în aşa fel încât proiectul să funcţioneze. Dacă el este dezavantajos pentru o parte, atunci apar probleme.”
Viorel Furdui, directorul Congresului Aurărităţilor Locale din Moldova, spune însă că succesul unor astfel de idei depinde întâi de toate de felul cum va fi realizată reforma de descentralizare a autorităţilor publice locală:
,,Adoptarea unor legi de importanţă primordială precum este legea finanţelor locale, dacă nu se adoptă o nouă lege cu privire la proprietatea unităţilor administrative teritoriale, care sunt baza unei cooperări intercomunitare, defapt, toate discuţiile pe care le avem pot deveni foarte greu de implementat, chiar deloc.”
Practica europeană arată că cele mai eficiente parteneriate intercomunitare sunt întregistrate în cele mai scumpe domenii de infrastructură, cum ar fi reţele de apeduct, irigare, canalizare, salubrizare şi drumuri.
