De multe ori, autorităţile moldovene au fost avertizate de OSCE că ar trebui să dea mai multă atenţiei însuşirii limbii române de către elevii alolingvi. Pentru a le da o şansă mai mare de integrare. Şi o perspectivă profesională. Se pare însă că situaţia nu s-a schimbat foarte mult, după cum relatează Tamara Grejdeanu:
La sfârşit de liceu, alolingvii ar trebui cel puţin să citească coerent, să înţeleagă un text şi să-şi poată exprima un gând în limba română. La liceul Constantin Sibirschi din capitală, elevii cu care am discutat după examenul de bacalaureat s-au plâns însă că li s-a cerut mai mult şi au evitat să vorbească în română în faţa microfonului:
„Pur şi simplu erau subiecte în care se cerea propria opinie, doua eseuri au fost, da, a fost greu testul, despre Moldova am scris puţin şi despre ,,Frunze de dor”, tot puţin.”
„Pe unde mai uşor, pe unde mai greu, grad mediu de dificultate, pentru cineva poate fi mai dificil, sînt oameni care scriu mai greu.”
„Pentru vorbitorii de limbă rusă a fost destul de greu.”
„Unele însărcinări au fost destul de grele, dar au fost şi altele, uşoare, ne-am concentrat şi am făcut tot aşa precum ne-am pus în plan înainte de examen.”
„Dificultăţi întâlneşti oricum la însărcinările care trebuie gândite.”
Inga Smirnova, un cadru didactic care a supravegheat anul acesta examenul în acest liceu, găseşte însă neîntemeiate nemulţumirile absolvenţilor. Sarcinile din test nu au depăşit cu nimic programa şcolară, iar pe alocuri a fost chiar cu mult sub nivelul mediu de dificultate, crede Inga Smirnova:
„Au stat până la sfârşitul timpului acordat, mai înainte au ieşit unităţi, examenul a fost greu, erau spaţii necompletate în teste, de exemplu unele însărcinări deloc nu au fost făcute, au fost dintre cei care au scris tot, si alţii care au scris doar pe jumătate.”
Directorul Agenţiei de Evaluare şi Examinare, Adrian Ghicov, crede că dificultăţile pe care le întâmpină unii absolvenţi la acest examen au legătură mai degrabă cu atitudinea lor faţă de limba de stat, decât cu nivelul de dificultate al testării:
„Sunt foarte mulţi care ignorează practic disciplina limba şi literatura română, vin la examen numai din obligativitate pentru că această disciplină se regăseşte ca şi obligatorie în grila de examene, dar în fond nu o vorbesc. Dar este şi perspectiva celor care formulează, a grupurilor de lucru, a experţilor, toţi experţii cunosc faptul că o sarcină de lucru trebuie să fie foarte clar formulată şi axată pe trei dimensiuni, ce, cât, şi cum trebuie să facă candidatul, din perspectiva grupului de lucru am toată fermitatea că s-a respectat. Rămâne totuşi factorul învăţării şi vorbirii în fapt a limbii române, din perspectiva elevului şi profesorul la clasă care trebuie să-şi facă cu demnitate, cu onestitate, cu profesionalism misiunea.”
Absolvenţii au însă propria explicaţie pentru faptul că după 12 ani în care au frecventat orele de română nu au reuşit să o înveţe suficient ca să poată vorbi şi scrie liber. Mulţi dintre cei cu care am discutat subiectul mi-au spus că vor încerca să ajungă la o facultate în Rusia şi, poate, îşi găsesc şi o slujbă acolo după absolvire, prin urmare n-ar avea de ce să fie prea perseverenţi când e vorba de însuşirea limbii de stat.
