Dacă v-aţi obişnuit să-i ziceţi „şampanie” spumantului moldovenesc, ziarul „Adevărul” vă recomandă să vă dezobişnuiţi. Publicaţia avertizează că peste patru ani, producătorii moldoveni de vinuri nu vor mai avea voie să utilizeze această denumire, iar cea generică - vin spumant - nu poate fi nici ea folosită pentru că a fost deja înregistrată în România. Despre această situaţie este vorba în interviul pe care Gheorghe Arpentin, preşedintele Uniunii Oenologilor, i l-a acordat corspondentei Europei Libere la Chişinău Liliana Barbăroşie.
Europa Liberă: Dle Arpentin. Aşadar, şampania moldovenească nu va mai putea fi numită în curând „şampanie”, dar se pare că nici „vin spumant”, aşa cum obişnuiesc unii producători locali. De ce nu se mai poate ceea ce s-a putut sau am crezut că se poate până nu demult?
Gheorghe Arpentin: Moldova de mai mult timp a semnat mai multe tratate internaţionale, precum ar fi Tratatul de la Madrid, cel de la Lisabona, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale. Şi cel mai recent acum, când mergem spre semnarea unui acord de liber schimb cu comunitatea europeană, întrebarea aceasta despre protecţia indicaţiilor geografice a devenit şi mai acută şi mi se pare că chiar ieri la Bruxelles domnul Bumacov a semnat acordul comercial de protecţie a indicaţiilor geografice. Deci, tot de aici vine. Champagne este o indicaţie geografică care se află în Franţa, este o regiune şi ea are tot cadrul juridic ca să fie protejată, să nu fie uzurpată de alţii. La noi a fost istoricul aşa că imitam cam tot ce se făcea în toată lumea, şi şampania, şi cognacul, şi Porto, şi Madeira ş.a.m.d. deci, s-au terminat sărbătorile şi acum trebuie să fie respectate toate indicaţiile geografice. Printre altele acordul acesta comercial prevede ca şi indicaţiile noastre geografice, care vor apărea pe viitor, deja sunt vreo patru care sunt în lucru, să fie protejate în Europa. Iată toată afacerea. Asta demult este aşa, dar acum într-adevăr va fi foarte sever, pentru că am iscălit acordul acesta de comerţ cu comunitatea europeană şi şampanie nu se mai poate de făcut, nici chiar de scris pe etichetă că utilizăm metoda de producere a şampaniei nu se poate. Putem doar să scriem metoda clasică sau metoda tradiţională, dar nici o aluzie la şampanie, sau la coniac sau la altele. Acum care este problema din faţa profesiei? Trebuie să ne mobilizăm şi să găsim un nume care să vorbească despre un vin efervescent, un vin spumos care este produs în Moldova. Deci, un exemplu bun este cel din Spania, care s-au gândit la „cava” şi acum denumirea de „cava” este foarte cunoscută în toată lumea, se asociază cu un vin efervescent de calitate.”
Europa Liberă: La viitoarea denumire vom mai reveni, dar acum vreau să vă întreb dacă este vorba totuşi despre un lucru absolut firesc, de neevitat, sau mai degrabă dovadă că ne mişcăm cam ca de obicei mult prea lent? Mă refer de exemplu la „vin spumant”, înţeleg că România a înregistrat deja această denumire, ceea ce înseamnă că nici asta nu am putea-o folosi…
Gheorghe Arpentin: „Nu, pentru că aceasta este o denumire generică. Ceea ce e interesant din punct de vedere comercial ar fi o denumire care să nu preia un nume generic: cum ar fi precum drept aţi spus în România, pe urmă sunt spumante în Italia, cu unele şi aceleaşi rădăcini, neavând nimic puncte de diferenţă. Deci, desigur am întârziat, pentru că încă când Moldova a aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului, asta a fost cu vreo 12 ani în urmă dacă nu greşesc, atunci trebuia să ne punem pe treabă. Atunci a fost momentul pentru că de atunci deja erau semnale de alarmă că dacă vrem să facem comerţ civilizat cu ţările, mai ales din Europa, dar şi toată lumea, trebuie să ne conformăm la legislaţia în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală. Nu am făcut în speranţa că vom vinde vinurile noastre pe pieţele tradiţionale unde nu prea se controla toate denumirile acestea, deci uzurparea denumirilor geografice. Şi acum nu mai avem încotro, timpul a expirat şi trebuie să ne conformăm le ceea ce se cere pe piaţa internaţională.”
Europa Liberă: Cum va afecta acest lucru producătorii de spumant moldovenesc? Apropo, câţi avem de fapt?
Gheorghe Arpentin: „Sînt vreo 7-8 vinării care produc vinuri efervescente. Spunem că e o grupă mai largă: sînt cele care produc prin metodă tradiţională, cum vă spuneam, şi sunt acei care au o metodă mai specială, mai industrială să spune, în cisterne. Nu cred că vor fi foarte afectaţi pentru că vinurile spumante în toată cifra de afacere a Moldovei reprezintă vreo 4-5 procente. Deci, e o nimica toată. Nu e aşa de mare procentul ca să aibă impact asupra vinificaţiei.”
Europa Liberă: O poveste similară am avut cu cognacul. Unde suntem acum, s-a încetăţenit deja noua denumire, nu?
Gheorghe Arpentin: „Da, atunci a fost lansată o denumire - „divin”, distilat divin, dar care are şi o altă semnificaţie, de băutură divină. Dar problema este că nu e de ajuns să formulăm o denumire care să ne deosebească. Mai mare problemă e să explicăm consumatorilor, pieţei: că, iată, noi suntem, divinul nostru este echivalent cu aceea… Deci să impunem consumatorilor această denumire, nu pur şi simplu să o inventăm şi să aşteptăm singură să se dezvolte, să devină populară. Şampania, coniacul - sunt foarte cunoscute de sute de ani şi totul s-a făcut ca ele să fie cunoscute. Noi numai am făcut denumirea şi am lăsat-o singură să se dezvolte. Acum este Asociaţia producătorilor de divin, dacă revenim la ei, de divin şi de brandy, ei au scopul să promoveze denumirea aceasta ca consumatorii să înţeleagă că divinul nu e pur şi simplu o băutură alcoolică, ci o băutură care se bazată pe toate rigorile de producere a cognacului.”
Europa Liberă: Vorbeaţi despre 4 vinuri moldoveneşti care acum sunt în lucru, sau 4 denumiri. Despre ce este vorba? Avem şi noi ceva diferit în această industrie, ceva ce ne-ar putea face diferiţi de altcineva, ce ne-ar aparţine doar nouă?
Gheorghe Arpentin: „Desigur că avem. dar asta e cea mai mare problemă a industriei viti-vinicole, că noi nu ne putem găsi diferenţa în comparaţie cu alte ţări. Noi facem nişte vinuri parcă anonime, nu prea clare după stil, după tipicitate. Acum, conform acordului acesta bilateral cu indicaţiile geografice, ne-am lansat în producerea vinului cu indicaţii geografice. Ce înseamnă aceasta? Că au fost delimitate zone care se aseamănă conform condiţiilor pedo - climaterice, care stau la baza tipicităţii vinului. Este zona Valului Traian, care e la sud, cea mai mare, 43 de mii de ha. Pe urmă, este zona din centru, care se numeşte zona Codru, care mai mult se specializează pe vinurile albe. Pe urmă este Ştefan Vodă de la sud-est, care mai mult se specializează pe vinurile roşii, bazate pe asamblarea mai multor soiuri împreună. Şi este zona de nord, de la Bălţi. Deci, acestea sunt patru zone geografice care o să producă vinuri cu indicaţii geografice conform unui cadru legislativ exact cum e în comunitatea europeană, pentru că în comunitatea europeană vinurile cu indicaţii geografice este un vin de calitate superioară, mai mult decât un vin de consum curent. Patru zone care o să propună vinuri cu indicaţii geografice. O să fie vinuri liniştite, pe urmă vinuri efervescente, un vin spumos, cu indicaţie geografică.”
Europa Liberă: Deci, ar trebui în timp Ştefan Vodă să sune precum sună acum cuvântul „şampanie”…
Gheorghe Arpentin: Ştefan Vodă tocmai că în caietul de sarcini nu a apelat la efervescente. Numai două zone vor face - Codru şi cea de Sud. Dacă o să producă efervescente de calitate, ele o să aibă dreptul numai din aceste două zone să iasă, nu din Ştefan Vodă. Iată, vedeţi, deja se începe a limita şi dezvolta regional, în funcţie de condiţiile climaterice care sunt puse la dispoziţie de zona geografice. După asta, următoarea etapă în dezvoltarea calităţii vinurilor, o să fie vinuri cu denumiri de origine controlată. Acestea o să fie vinuri care o să fie făcute de exemplu cum e Purcari, în limita unui sat, în limita a două sate. Dar o să fie delimitate parcelă cu parcelă. Dacă aici e o zonă geografică mai mare, cum e Valul lui Traian, care se duce de la sud, Vulcăneşti, se ridică tocmai la Leova. Deci e o zonă foarte mare. Când o să fie vinuri cu indicaţii geografice controlate, printre altele noi avem numai două mărci înregistrate, numai două, cu vinuri de origine controlată, înregistrate la Bruxelles. Dar asta nu e de ajuns şi trebuie să ne dezvoltăm că asta e viitorul sectorului nostru…”
Europa Liberă: Care sunt aceste două mărci?
Gheorghe Arpentin: Ciumai şi Romaneşti, mi se pare. Ele au fost înregistrate aici la AGEPI, după asta au fost înaintate spre Bruxelles. Deci, la vinurile acestea cu indicaţii geografice calitatea este garantată de stat. Statul le înaintează pentru a fi înregistrate la Bruxelles pentru comunitatea europeană.
Europa Liberă: Aveţi idee cum ar putea să se numească în viitor spumantul moldovenesc?
Gheorghe Arpentin: „Nu pot să vă spun acum, pentru că acum se lucrează. Este un grup de persoane, care lucrează în marketing, în alte probleme comerciale, şi el lucrează. Este o procedură care trebuie urmărită, trebuie să fie propusă denumirea şi asociaţiilor profesionale. Prin august eu cred că trebuie să fie cunoscută denumirea.”
Europa Liberă: Noi vă dorim să găsiţi această denumire potrivită. Acum vreau să vă mai adresez o întrebare: autorităţile vor se pare să creeze un Oficiu Naţional al Viei şi Vinurilor, care să aibă atribuţiile de a realiza politica statului în domeniul vinificaţiei. De ce este important ca aceasta ramură să se poată autoadministra şi autopromova?
Gheorghe Arpentin: „Istoria, mai ales recentă, a dezvoltării sectorului viti-vinicol arată că gestionarea sectorului nu era la nivelul celor ce se întâmplă în jur şi toate problemele care apăreau erau luate la 90 de procente din cauza că reacţiile la autorităţile din ministere nu era adecvată la ceea ce se întâmpla pe piaţă. Au prăvălit sistemul de control al calităţii, care s-a terminat cu fiasco, cu embargoul în Rusia… Iniţiativa vine de jos, deci autorităţile vor să creeze oficiul, dar la presiunea sectorului. Doi ani lucrăm asupra acestui proiect şi în sfârşit parcă am ajuns la final, mai sunt opoziţii prin Parlament, dar eu cred că o să o ducem până la capăt. Ideea a fost că nici un funcţionar, cât de bine n-ar fi el format, cu un salariu de 1100 sau 1500 de lei niciodată nu va face să avanseze lucrurile, să dezvoltăm sectorul. De aceea ne-am gândit la acest mecanism. Ceea ce e nou e că Oficiul va fi bazat pe parteneriatul public-privat. Deci, consiliul de administrare a acestui oficiu va fi compus din 8 persoane din sectorul privat şi 3 din sectorul public. Deci, aici va fi o platformă unde statul şi sectorul privat vor putea să discute toate problemele, deci o să fie un punct de luare a deciziilor strategice. Tot consiliul de administrare o să gestioneze un fond al viei şi vinului. Pentru că foarte uşor să spui reformă, dar dacă nu sunt mijloace financiare, degeaba vorbim.”
Europa Liberă: Dle Arpentin. Aşadar, şampania moldovenească nu va mai putea fi numită în curând „şampanie”, dar se pare că nici „vin spumant”, aşa cum obişnuiesc unii producători locali. De ce nu se mai poate ceea ce s-a putut sau am crezut că se poate până nu demult?
Gheorghe Arpentin: Moldova de mai mult timp a semnat mai multe tratate internaţionale, precum ar fi Tratatul de la Madrid, cel de la Lisabona, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale. Şi cel mai recent acum, când mergem spre semnarea unui acord de liber schimb cu comunitatea europeană, întrebarea aceasta despre protecţia indicaţiilor geografice a devenit şi mai acută şi mi se pare că chiar ieri la Bruxelles domnul Bumacov a semnat acordul comercial de protecţie a indicaţiilor geografice. Deci, tot de aici vine. Champagne este o indicaţie geografică care se află în Franţa, este o regiune şi ea are tot cadrul juridic ca să fie protejată, să nu fie uzurpată de alţii. La noi a fost istoricul aşa că imitam cam tot ce se făcea în toată lumea, şi şampania, şi cognacul, şi Porto, şi Madeira ş.a.m.d. deci, s-au terminat sărbătorile şi acum trebuie să fie respectate toate indicaţiile geografice. Printre altele acordul acesta comercial prevede ca şi indicaţiile noastre geografice, care vor apărea pe viitor, deja sunt vreo patru care sunt în lucru, să fie protejate în Europa. Iată toată afacerea. Asta demult este aşa, dar acum într-adevăr va fi foarte sever, pentru că am iscălit acordul acesta de comerţ cu comunitatea europeană şi şampanie nu se mai poate de făcut, nici chiar de scris pe etichetă că utilizăm metoda de producere a şampaniei nu se poate. Putem doar să scriem metoda clasică sau metoda tradiţională, dar nici o aluzie la şampanie, sau la coniac sau la altele. Acum care este problema din faţa profesiei? Trebuie să ne mobilizăm şi să găsim un nume care să vorbească despre un vin efervescent, un vin spumos care este produs în Moldova. Deci, un exemplu bun este cel din Spania, care s-au gândit la „cava” şi acum denumirea de „cava” este foarte cunoscută în toată lumea, se asociază cu un vin efervescent de calitate.”
Europa Liberă: La viitoarea denumire vom mai reveni, dar acum vreau să vă întreb dacă este vorba totuşi despre un lucru absolut firesc, de neevitat, sau mai degrabă dovadă că ne mişcăm cam ca de obicei mult prea lent? Mă refer de exemplu la „vin spumant”, înţeleg că România a înregistrat deja această denumire, ceea ce înseamnă că nici asta nu am putea-o folosi…
Gheorghe Arpentin: „Nu, pentru că aceasta este o denumire generică. Ceea ce e interesant din punct de vedere comercial ar fi o denumire care să nu preia un nume generic: cum ar fi precum drept aţi spus în România, pe urmă sunt spumante în Italia, cu unele şi aceleaşi rădăcini, neavând nimic puncte de diferenţă. Deci, desigur am întârziat, pentru că încă când Moldova a aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului, asta a fost cu vreo 12 ani în urmă dacă nu greşesc, atunci trebuia să ne punem pe treabă. Atunci a fost momentul pentru că de atunci deja erau semnale de alarmă că dacă vrem să facem comerţ civilizat cu ţările, mai ales din Europa, dar şi toată lumea, trebuie să ne conformăm la legislaţia în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală. Nu am făcut în speranţa că vom vinde vinurile noastre pe pieţele tradiţionale unde nu prea se controla toate denumirile acestea, deci uzurparea denumirilor geografice. Şi acum nu mai avem încotro, timpul a expirat şi trebuie să ne conformăm le ceea ce se cere pe piaţa internaţională.”
Europa Liberă: Cum va afecta acest lucru producătorii de spumant moldovenesc? Apropo, câţi avem de fapt?
Gheorghe Arpentin: „Sînt vreo 7-8 vinării care produc vinuri efervescente. Spunem că e o grupă mai largă: sînt cele care produc prin metodă tradiţională, cum vă spuneam, şi sunt acei care au o metodă mai specială, mai industrială să spune, în cisterne. Nu cred că vor fi foarte afectaţi pentru că vinurile spumante în toată cifra de afacere a Moldovei reprezintă vreo 4-5 procente. Deci, e o nimica toată. Nu e aşa de mare procentul ca să aibă impact asupra vinificaţiei.”
Europa Liberă: O poveste similară am avut cu cognacul. Unde suntem acum, s-a încetăţenit deja noua denumire, nu?
Gheorghe Arpentin: „Da, atunci a fost lansată o denumire - „divin”, distilat divin, dar care are şi o altă semnificaţie, de băutură divină. Dar problema este că nu e de ajuns să formulăm o denumire care să ne deosebească. Mai mare problemă e să explicăm consumatorilor, pieţei: că, iată, noi suntem, divinul nostru este echivalent cu aceea… Deci să impunem consumatorilor această denumire, nu pur şi simplu să o inventăm şi să aşteptăm singură să se dezvolte, să devină populară. Şampania, coniacul - sunt foarte cunoscute de sute de ani şi totul s-a făcut ca ele să fie cunoscute. Noi numai am făcut denumirea şi am lăsat-o singură să se dezvolte. Acum este Asociaţia producătorilor de divin, dacă revenim la ei, de divin şi de brandy, ei au scopul să promoveze denumirea aceasta ca consumatorii să înţeleagă că divinul nu e pur şi simplu o băutură alcoolică, ci o băutură care se bazată pe toate rigorile de producere a cognacului.”
Europa Liberă: Vorbeaţi despre 4 vinuri moldoveneşti care acum sunt în lucru, sau 4 denumiri. Despre ce este vorba? Avem şi noi ceva diferit în această industrie, ceva ce ne-ar putea face diferiţi de altcineva, ce ne-ar aparţine doar nouă?
Gheorghe Arpentin: „Desigur că avem. dar asta e cea mai mare problemă a industriei viti-vinicole, că noi nu ne putem găsi diferenţa în comparaţie cu alte ţări. Noi facem nişte vinuri parcă anonime, nu prea clare după stil, după tipicitate. Acum, conform acordului acesta bilateral cu indicaţiile geografice, ne-am lansat în producerea vinului cu indicaţii geografice. Ce înseamnă aceasta? Că au fost delimitate zone care se aseamănă conform condiţiilor pedo - climaterice, care stau la baza tipicităţii vinului. Este zona Valului Traian, care e la sud, cea mai mare, 43 de mii de ha. Pe urmă, este zona din centru, care se numeşte zona Codru, care mai mult se specializează pe vinurile albe. Pe urmă este Ştefan Vodă de la sud-est, care mai mult se specializează pe vinurile roşii, bazate pe asamblarea mai multor soiuri împreună. Şi este zona de nord, de la Bălţi. Deci, acestea sunt patru zone geografice care o să producă vinuri cu indicaţii geografice conform unui cadru legislativ exact cum e în comunitatea europeană, pentru că în comunitatea europeană vinurile cu indicaţii geografice este un vin de calitate superioară, mai mult decât un vin de consum curent. Patru zone care o să propună vinuri cu indicaţii geografice. O să fie vinuri liniştite, pe urmă vinuri efervescente, un vin spumos, cu indicaţie geografică.”
Europa Liberă: Deci, ar trebui în timp Ştefan Vodă să sune precum sună acum cuvântul „şampanie”…
Gheorghe Arpentin: Ştefan Vodă tocmai că în caietul de sarcini nu a apelat la efervescente. Numai două zone vor face - Codru şi cea de Sud. Dacă o să producă efervescente de calitate, ele o să aibă dreptul numai din aceste două zone să iasă, nu din Ştefan Vodă. Iată, vedeţi, deja se începe a limita şi dezvolta regional, în funcţie de condiţiile climaterice care sunt puse la dispoziţie de zona geografice. După asta, următoarea etapă în dezvoltarea calităţii vinurilor, o să fie vinuri cu denumiri de origine controlată. Acestea o să fie vinuri care o să fie făcute de exemplu cum e Purcari, în limita unui sat, în limita a două sate. Dar o să fie delimitate parcelă cu parcelă. Dacă aici e o zonă geografică mai mare, cum e Valul lui Traian, care se duce de la sud, Vulcăneşti, se ridică tocmai la Leova. Deci e o zonă foarte mare. Când o să fie vinuri cu indicaţii geografice controlate, printre altele noi avem numai două mărci înregistrate, numai două, cu vinuri de origine controlată, înregistrate la Bruxelles. Dar asta nu e de ajuns şi trebuie să ne dezvoltăm că asta e viitorul sectorului nostru…”
Europa Liberă: Care sunt aceste două mărci?
Gheorghe Arpentin: Ciumai şi Romaneşti, mi se pare. Ele au fost înregistrate aici la AGEPI, după asta au fost înaintate spre Bruxelles. Deci, la vinurile acestea cu indicaţii geografice calitatea este garantată de stat. Statul le înaintează pentru a fi înregistrate la Bruxelles pentru comunitatea europeană.
Europa Liberă: Aveţi idee cum ar putea să se numească în viitor spumantul moldovenesc?
Gheorghe Arpentin: „Nu pot să vă spun acum, pentru că acum se lucrează. Este un grup de persoane, care lucrează în marketing, în alte probleme comerciale, şi el lucrează. Este o procedură care trebuie urmărită, trebuie să fie propusă denumirea şi asociaţiilor profesionale. Prin august eu cred că trebuie să fie cunoscută denumirea.”
Europa Liberă: Noi vă dorim să găsiţi această denumire potrivită. Acum vreau să vă mai adresez o întrebare: autorităţile vor se pare să creeze un Oficiu Naţional al Viei şi Vinurilor, care să aibă atribuţiile de a realiza politica statului în domeniul vinificaţiei. De ce este important ca aceasta ramură să se poată autoadministra şi autopromova?
Gheorghe Arpentin: „Istoria, mai ales recentă, a dezvoltării sectorului viti-vinicol arată că gestionarea sectorului nu era la nivelul celor ce se întâmplă în jur şi toate problemele care apăreau erau luate la 90 de procente din cauza că reacţiile la autorităţile din ministere nu era adecvată la ceea ce se întâmpla pe piaţă. Au prăvălit sistemul de control al calităţii, care s-a terminat cu fiasco, cu embargoul în Rusia… Iniţiativa vine de jos, deci autorităţile vor să creeze oficiul, dar la presiunea sectorului. Doi ani lucrăm asupra acestui proiect şi în sfârşit parcă am ajuns la final, mai sunt opoziţii prin Parlament, dar eu cred că o să o ducem până la capăt. Ideea a fost că nici un funcţionar, cât de bine n-ar fi el format, cu un salariu de 1100 sau 1500 de lei niciodată nu va face să avanseze lucrurile, să dezvoltăm sectorul. De aceea ne-am gândit la acest mecanism. Ceea ce e nou e că Oficiul va fi bazat pe parteneriatul public-privat. Deci, consiliul de administrare a acestui oficiu va fi compus din 8 persoane din sectorul privat şi 3 din sectorul public. Deci, aici va fi o platformă unde statul şi sectorul privat vor putea să discute toate problemele, deci o să fie un punct de luare a deciziilor strategice. Tot consiliul de administrare o să gestioneze un fond al viei şi vinului. Pentru că foarte uşor să spui reformă, dar dacă nu sunt mijloace financiare, degeaba vorbim.”
