Linkuri accesibilitate

72 de ani de la invazia sovietică în Basarabia


Gheorghe Cojocaru
Gheorghe Cojocaru

Gheorghe Cojocaru: Notele sovietice din 26 și 28 iunie 1940 erau pline de falsuri și neadevăruri istorice, strigătoare la cer.


Gheorghe Cojocaru: „Invazia Basarabiei și Nordului Bucovinei de către trupele armatei roșii exact 72 de ani în urmă, la 28 iunie 1940, a început cu notele ultimative ale lui Veaceslav Molotov, șeful guvernului sovietic și comisar al poporului pentru afacerile externe, înmânate ambasadorului român la Moscova, Gheorghe Davidescu. Notele sovietice din 26 și 28 iunie erau pline de falsuri și neadevăruri istorice, strigătoare la cer,
Notele sovietice nu au făcut vreodată obiectul unor analize serioase în istoriografia din fosta URSS şi RSS Moldovenească...


care nu au făcut vreodată obiectul unor analize serioase în istoriografia din fosta Uniune Sovietică, inclusiv, din fosta RSS Moldovenească. Ele au putut fi analizate liber doar după dezintegrarea URSS”.

Europa Liberă: Pentru că suntem chiar în ziua de 28 iunie, v-aş ruga să citaţi din principalele teze în baza cărora diplomația sovietică și-a construit ultimatumul adresat Guvernului României.

Gheorghe Cojocaru: „Aceste teze sunt astăzi binecunoscute. Printre acestea, de exemplu, cea cu privire la o pretinsă „desfacere a Basarabiei de la Uniunea Sovietică (Rusia)” la 1918 de către statul român, ceea ce nu s-a întâmplat deoarece teritoriul dintre Prut și Nistru urma o agendă proprie de emancipare națională în acea epocă. Sau afirmația privind „călcarea unității seculare a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”, care, de asemenea, nu corespunde realității. Potrivit datelor statistice demografice, ucrainenii la 1940 reprezentau în jur de 11 la sută, minoritatea rusă - circa 12 la sută, majoritatea populației fiind de origine românească. După cum se știe, Basarabia nu a fost parte a Ucrainei, iar după 1812 teritoriul desprins de la Principatul Moldovei a fost încorporat Imperiului Rus, ca regiune sau gubernie distinctă”.

Europa Liberă: Dacă aceste lucruri sunt evidente astăzi, presupun că şi atunci erau la fel de evidente pentru autorităţile sovietice, care totuşi au operat cu date anume într-un act politico-juridic oficial. De ce au făcut asta? Din lipsă de informație, din incompetență sau din alte motive?

Gheorghe Cojocaru: „În condițiile de atunci, când Germania era în ascensiune, când Marea Britanie era slăbită iar Franța căzuse, Uniunea Sovietică apărea pe scena internațională, practic, pentru întâia dată după primul război mondial, în rolul de mare putere continentală, în rolul de stat care își lua revanșa după umilința de a fi fost
Forţa brută şi ameninţarea cu recurgerea la forţă au predeterminat soarta Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa...


marginalizată în sfera relațiilor internaționale aproape două decenii. Această reintrare pe scena europeană era opera unui regim totalitar care nu avea nevoie de prea multe argumente pentru a-și afirma dreptul forței. Forța brută și amenințarea cu recurgerea la forță, și nu competența sau incompetența, a fost cea care a predeterminat soarta Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța, ultimele niște teritorii care niciodată nu au făcut parte din spațiul rusesc”.

Europa Liberă: În politologia vulgară episodul la care ne referim este comentat în felul următor (în formă de reproş): nu aţi tras nici un cartuş! Cum apreciază astăzi istoricii ultimatumul sovietic?

Gheorghe Cojocaru: „Este de la sine înțeles că ultimatumul sovietic nu trebuie privit ca o operă științifică. El este un document politic, juridic și diplomatic care reflectă optica Kremlinului asupra trecutului și evoluțiilor ulterioare pe care le pregăteau teritoriilor românești anexate liderii sovietici. Din acest punct de vedere, tezele principale ale notelor ultimative ar trebui privite ca niște linii de perspectivă în care trebuia încadrat destinul celor trei fâșii de teritorii, smulse prin dictat de la spațiul național românesc”.
Previous Next

XS
SM
MD
LG