Mărturisesc că nu m-am aşteptat să văd o Germanie atît de neputincioasă în semifinala de ieri. Înaintea meciului, Germania trecea drept favorit şi mulţi se gîndeau deja la reeditarea finalei din 2008. Însă italienii au făcut un meci aproape perfect din punct de vedere tactic.
Italia i-a lăsat pe nemţi să atace şi a reuşit să marcheze de două ori contraatacînd. La scorul de 2-0, italienii şi-au fortificat şi mai tare apărarea şi, se ştie bine, italienii ştiu să se apere. Atacurile nemţilor, pe de altă parte, mi s-au părut lente, lipsite de fantezie şi imprevizibilitate. În loc să paseze din prima, germanii încercau să se asigure mai întîi că balonul e în posesia lor. Pe la mijlocul reprizei a doua, maşinăria germană s-a precipitat. Exasperaţi, nemaiştiind ce să inventeze, germanii au recurs la nenumărate centrări în careul italian. Fără succes însă. Unde mai pui că şi portarul Buffon a fost în mare formă. Obsedaţi să înscrie, germanii au început să neglijeze într-un mod nemapomenit propria apărare. Şi italienii puteau să mai înscrie de cel puţin două ori în contraatacuri tăioase. La drept vorbind, nu am mai văzut de multă vreme maşinăria germană atît de dereglată. E de-a dreptul inexplicabil că cea mai tare echipă din grupa morţii a fost dezarticulată şi timorată de miza partidei.
Aşa că duminică vom vedea o finală Spania-Italia al cărei rezultat e greu de presupus. Să ne amintim că în grupe aceleaşi echipe au facut o remiză. Italia s-a prezentat în meciul de ieri ca o echipă bine sudată, pe cînd spaniolii, în partida cu portughezii, au dat impresia că sînt cam obosiţi. Aşa sau altfel, ne aşteaptă o luptă crîncenă, un meci în care Italia va încerca să se răzbune pentru înfrîngerea, la penaltyuri, de la EURO 2008. Spania visează şi ea să stabilească un record greu de repetat: trei turnee cîştigate la rînd. Aşteptăm deznodămîntul de duminică.
Italia i-a lăsat pe nemţi să atace şi a reuşit să marcheze de două ori contraatacînd. La scorul de 2-0, italienii şi-au fortificat şi mai tare apărarea şi, se ştie bine, italienii ştiu să se apere. Atacurile nemţilor, pe de altă parte, mi s-au părut lente, lipsite de fantezie şi imprevizibilitate. În loc să paseze din prima, germanii încercau să se asigure mai întîi că balonul e în posesia lor. Pe la mijlocul reprizei a doua, maşinăria germană s-a precipitat. Exasperaţi, nemaiştiind ce să inventeze, germanii au recurs la nenumărate centrări în careul italian. Fără succes însă. Unde mai pui că şi portarul Buffon a fost în mare formă. Obsedaţi să înscrie, germanii au început să neglijeze într-un mod nemapomenit propria apărare. Şi italienii puteau să mai înscrie de cel puţin două ori în contraatacuri tăioase. La drept vorbind, nu am mai văzut de multă vreme maşinăria germană atît de dereglată. E de-a dreptul inexplicabil că cea mai tare echipă din grupa morţii a fost dezarticulată şi timorată de miza partidei.
Aşa că duminică vom vedea o finală Spania-Italia al cărei rezultat e greu de presupus. Să ne amintim că în grupe aceleaşi echipe au facut o remiză. Italia s-a prezentat în meciul de ieri ca o echipă bine sudată, pe cînd spaniolii, în partida cu portughezii, au dat impresia că sînt cam obosiţi. Aşa sau altfel, ne aşteaptă o luptă crîncenă, un meci în care Italia va încerca să se răzbune pentru înfrîngerea, la penaltyuri, de la EURO 2008. Spania visează şi ea să stabilească un record greu de repetat: trei turnee cîştigate la rînd. Aşteptăm deznodămîntul de duminică.
