În RM se vorbeşte multă vreme despre descentralizare, şi chiar conducătorii înşişi numesc descentralizarea o condiţie pentru integrarea în marea familie europeană. În realitate, discursurile frumoase sînt deseori contrazise de realitatea searbădă.
Haideţi să reflectăm niţel asupra unui singur amănunt, stimaţi ascultători. Să luăm, bunăoară, un gastarbeiter moldovean care munceşte în Italia şi care e originar din Călăraşi. Să admitem că i se naşte un copil acestui om în Italia. Să admitem că vine omul cu copilul său în Călăraşi pentru a-i face progeniturii un certificat de naştere.
Ei bine, el va trebui să prezinte la oficiul stării civile din Călăraşi un dosar măricel. Şi el îl prezintă, plăteşte 450 de lei, dosarul e examinat în decurs de 5 zile de funcţionarii călărăşeni care se conving că totul e în ordine. Şi credeţi că după asta omului i se dă certificatul de naştere al copilului? Să fim serioşi! Asta ar fi prea simplu. Iar viaţa omului în acest spaţiu trebuie să fie mai complicată, nu?
Şi omului i se spune să meargă la Chişinău, la un alt oficiu de stare civilă, unde să obţină o aprobare pentru dosarul său, un fel de verificare a verificării făcute deja de cinovnicii călărăşeni. Şi pleacă omul la Chişinău, iar călătoria asta costă ceva. Iar la Chişinău află că aprobarea poate fi luată peste 5 zile la preţul de 100 de lei. Dar mai are oare chef omul să mai facă un drum peste 5 zile? Fireşte că nu. Şi atunci plăteşte 250 de lei să i se dea aprobarea într-o oră.
Iar aprobarea asta se face pesemne în vreo 10 minute, dar omului i se spune ritos să aştepte o oră. Iar cine nu vrea să aştepte o oră va trebui pesemne să-şi pună la contribuţie fantezia debordantă...
Ei bine, întrebarea care se impune în mod normal este următoarea: de ce oare omul e impus să vină din raion pentru aprobarea unui dosar cînd acesta poate fi verificat lesne şi în raionul acela? De ce el trebuie să irosească timp şi să mai plătească nişte sume bunicele cînd totul poate fi mult mai simplu? Asta e descentralizarea despre care perorăm mereu pe la diferite tribune?
Iar dacă te gîndeşti că pe lîngă acest amănunt mai există şi multe altele asemănătoare, înţelegi pe loc de ce atîta lume e nemulţumită de birocraţia autohtonă, de ce mulţi bombănesc supăraţi cînd aud de instituţiile de stat moldoveneşti...
Haideţi să reflectăm niţel asupra unui singur amănunt, stimaţi ascultători. Să luăm, bunăoară, un gastarbeiter moldovean care munceşte în Italia şi care e originar din Călăraşi. Să admitem că i se naşte un copil acestui om în Italia. Să admitem că vine omul cu copilul său în Călăraşi pentru a-i face progeniturii un certificat de naştere.
Ei bine, el va trebui să prezinte la oficiul stării civile din Călăraşi un dosar măricel. Şi el îl prezintă, plăteşte 450 de lei, dosarul e examinat în decurs de 5 zile de funcţionarii călărăşeni care se conving că totul e în ordine. Şi credeţi că după asta omului i se dă certificatul de naştere al copilului? Să fim serioşi! Asta ar fi prea simplu. Iar viaţa omului în acest spaţiu trebuie să fie mai complicată, nu?
Şi omului i se spune să meargă la Chişinău, la un alt oficiu de stare civilă, unde să obţină o aprobare pentru dosarul său, un fel de verificare a verificării făcute deja de cinovnicii călărăşeni. Şi pleacă omul la Chişinău, iar călătoria asta costă ceva. Iar la Chişinău află că aprobarea poate fi luată peste 5 zile la preţul de 100 de lei. Dar mai are oare chef omul să mai facă un drum peste 5 zile? Fireşte că nu. Şi atunci plăteşte 250 de lei să i se dea aprobarea într-o oră.
Iar aprobarea asta se face pesemne în vreo 10 minute, dar omului i se spune ritos să aştepte o oră. Iar cine nu vrea să aştepte o oră va trebui pesemne să-şi pună la contribuţie fantezia debordantă...
Ei bine, întrebarea care se impune în mod normal este următoarea: de ce oare omul e impus să vină din raion pentru aprobarea unui dosar cînd acesta poate fi verificat lesne şi în raionul acela? De ce el trebuie să irosească timp şi să mai plătească nişte sume bunicele cînd totul poate fi mult mai simplu? Asta e descentralizarea despre care perorăm mereu pe la diferite tribune?
Iar dacă te gîndeşti că pe lîngă acest amănunt mai există şi multe altele asemănătoare, înţelegi pe loc de ce atîta lume e nemulţumită de birocraţia autohtonă, de ce mulţi bombănesc supăraţi cînd aud de instituţiile de stat moldoveneşti...
