Numărul mare al refugiaţilor economici pe care i-a dat Basarabia după 1990 s-a constituit într-o diasporă impunătoare și tot mai influentă. Pentru acest motiv guvernul organizează joi, 19 iulie, la Chişinău, după câteva foruri preliminare şi generaliste în anii trecuţi, un „Seminar dedicat politicilor aferente Diasporei”. Evenimentul este sprijinit de Agenţia Elveţiană de Dezvoltare, secondată de PNUD şi de Organizaţia Internaţională a Migraţiei.
Se discută intens și aplicat de câtva timp despre crearea unei „Agenţii pentru Migrație și Relaţii cu Diaspora”. Proiectul Regulamentului său de funcționare a fost trimis tuturor asociaţiilor cunoscute din străinătate. Potrivit acestui Statut, Asociaţia îşi propune un spectru foarte larg de activităţi. O parte dintre acestea interferează cu sarcinile unor ministere de profil, cum sunt cele ale Finanţelor, Transporturilor, Educaţiei și Culturii. Misiunea noii structuri se concentrează pe protecţia drepturilor concetăţenilor noştri în afara ţării, pe consolidarea legăturilor lor cu baştina, pe conservarea şi dezvoltarea identităţii lor naţionale şi culturale.
Statutul Asociaţiei pentru Diaspora a suscitat dezbateri aprinse, iar observaţiile venite din partea comunităţilor moldoveneşti ar trebui luate în considerare de autorităţi. Un „minister” pentru diaspora, cum i se mai zice neoficial, nu trebuie creat doar ca să convină puterii actuale. Guvernările se duc, iar diaspora, cu structura ei neomogenă şi pluralistă, rămâne. Oamenii aceştia nu trebuie manipulaţi, exploataţi în scopuri politice.
Documentele constitutive ale Asociaţiei pentru Diaspora lasă impresia unei reglementări şi birocratizări excesive; ai crede că scopul inițiatorilor acestei structuri este înmulţirea fotoliilor şi a sinecurilor plătite generos din bugetul de stat. Liderilor consacraţi ale comunităţilor basarabene din străinătate – cum sunt cei din Italia, Portugalia, Franţa, Spania, Marea Britanie etc. – li se rezervă un rol strict simbolic în cadrul unui Consiliu Consultativ, deşi ei ar trebui să fie actorii principali ai noii structuri, ca persoane care şi-au dobândit un renume de „oameni ai faptelor”. Cu o remunerare decentă, liderii din diaspora ar fi mult mai eficienţi pentru ce își propune Agenția decât nişte funcţionari „înșurubați” în fotoliile de la Chişinău.
Un alt risc legat de Agenţia pentru Diaspora, pe care se cuvine să-l subliniem, este încercarea de control şi impunere a unei anume viziuni ideologice asupra activităţilor diasporei. Basarabenii noştri din străinătate au ieşit din prizonieratul unui naţionalism rudimentar, moldovenist. Majoritatea dintre ei şi-au conştientizat identitatea românească, pe care o văd ca pe o componentă firească a europenităţii. Tot ei au acumulat o bogată experienţă de colaborare cu structurile statului român, cum sunt: Institutul Cultural Român, Departamentul Românilor de Pretutindeni, Ambasadele României din străinătate. Organizează împreună festivaluri folclorice, expoziţii, concerte, lansări de carte cu participarea comună a artiştilor şi scriitorilor din Republica Moldova şi România. Această preţioasă experienţă trebuie multiplicată, nu dinamitată dintr-un orgoliu statalist.
Basarabenii din Occident reprezintă un capital preţios şi, am spune, un element civilizator pentru Republica Moldova. O dovadă concludentă a acestei contribuţii s-a văzut cu prilejul adoptării Legii Antidiscriminare, când apelurile şi comentariile foarte juste ale diasporei au dezarmat opoziţia contondentă a adversarilor europenizării. Moldovenii din străinătate au dobândit o mentalitate superioară a convieţuirii, pe care o vor împământenită şi în patria părinţilor lor. Să le sprijinim aspirațiile.
Se discută intens și aplicat de câtva timp despre crearea unei „Agenţii pentru Migrație și Relaţii cu Diaspora”. Proiectul Regulamentului său de funcționare a fost trimis tuturor asociaţiilor cunoscute din străinătate. Potrivit acestui Statut, Asociaţia îşi propune un spectru foarte larg de activităţi. O parte dintre acestea interferează cu sarcinile unor ministere de profil, cum sunt cele ale Finanţelor, Transporturilor, Educaţiei și Culturii. Misiunea noii structuri se concentrează pe protecţia drepturilor concetăţenilor noştri în afara ţării, pe consolidarea legăturilor lor cu baştina, pe conservarea şi dezvoltarea identităţii lor naţionale şi culturale.
Statutul Asociaţiei pentru Diaspora a suscitat dezbateri aprinse, iar observaţiile venite din partea comunităţilor moldoveneşti ar trebui luate în considerare de autorităţi. Un „minister” pentru diaspora, cum i se mai zice neoficial, nu trebuie creat doar ca să convină puterii actuale. Guvernările se duc, iar diaspora, cu structura ei neomogenă şi pluralistă, rămâne. Oamenii aceştia nu trebuie manipulaţi, exploataţi în scopuri politice.
Documentele constitutive ale Asociaţiei pentru Diaspora lasă impresia unei reglementări şi birocratizări excesive; ai crede că scopul inițiatorilor acestei structuri este înmulţirea fotoliilor şi a sinecurilor plătite generos din bugetul de stat. Liderilor consacraţi ale comunităţilor basarabene din străinătate – cum sunt cei din Italia, Portugalia, Franţa, Spania, Marea Britanie etc. – li se rezervă un rol strict simbolic în cadrul unui Consiliu Consultativ, deşi ei ar trebui să fie actorii principali ai noii structuri, ca persoane care şi-au dobândit un renume de „oameni ai faptelor”. Cu o remunerare decentă, liderii din diaspora ar fi mult mai eficienţi pentru ce își propune Agenția decât nişte funcţionari „înșurubați” în fotoliile de la Chişinău.
Un alt risc legat de Agenţia pentru Diaspora, pe care se cuvine să-l subliniem, este încercarea de control şi impunere a unei anume viziuni ideologice asupra activităţilor diasporei. Basarabenii noştri din străinătate au ieşit din prizonieratul unui naţionalism rudimentar, moldovenist. Majoritatea dintre ei şi-au conştientizat identitatea românească, pe care o văd ca pe o componentă firească a europenităţii. Tot ei au acumulat o bogată experienţă de colaborare cu structurile statului român, cum sunt: Institutul Cultural Român, Departamentul Românilor de Pretutindeni, Ambasadele României din străinătate. Organizează împreună festivaluri folclorice, expoziţii, concerte, lansări de carte cu participarea comună a artiştilor şi scriitorilor din Republica Moldova şi România. Această preţioasă experienţă trebuie multiplicată, nu dinamitată dintr-un orgoliu statalist.
Basarabenii din Occident reprezintă un capital preţios şi, am spune, un element civilizator pentru Republica Moldova. O dovadă concludentă a acestei contribuţii s-a văzut cu prilejul adoptării Legii Antidiscriminare, când apelurile şi comentariile foarte juste ale diasporei au dezarmat opoziţia contondentă a adversarilor europenizării. Moldovenii din străinătate au dobândit o mentalitate superioară a convieţuirii, pe care o vor împământenită şi în patria părinţilor lor. Să le sprijinim aspirațiile.
