După 10 ani de activitate, Asociaţia Promo-LEX vrea să acorde mai mult suport juridic şi asistenţă cetăţenilor din regiunea transnistreană. L-am întrebat pe preşedintele organizaţiei Ion Manole dacă buchia şi spiritul legii se respecta în localităţile din stânga Nistrului.
Europa Liberă: Pentru că Asociaţia Promo-Lex, pe care o conduceţi, împlineşte 10 ani de activitate, o să vă întreb cît de uşor e să promovezi spiritul legii?
Ion Manole: „Este foarte şi foarte dificil să promovezi buchia legii într-un spaţiu care se află în afara legii, dacă mă pot exprima aşa. Or noi încercăm exact asta: să promovăm legea într-un teritoriu în care autorităţile constituţionale nu au controlul, iar oamenii care sînt în acest teritoriu nu au nici o posibilitate să-şi apere drepturile lor”.
Europa Liberă: Cîteva cazuri concrete? pentru că cu unele dosare aţi ajuns chiar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
Ion Manole: „Da, chiar cu primele dosare cu care am început în regiunea transnistreană, dosarul şcolilor, sîntem în aşteptarea deciziei Curţii Europene. În ceea ce priveşte alte dosare, într-adevăr avem un număr foarte mare de cazuri, poate chiar mai mult decît ne-am aşteptat noi. Credeam că odată cu expedierea unor dosare la Curtea Europeană autorităţile îşi vor modifica comportamentul şi vor încerca totuşi să găsească anumite posibilităţi de a interveni. Cu regret trebuie să constatăm că acest lucru nu s-a întîmplat. Cazurile din regiunea transnistreană continuă să-şi găsească calea spre Strasbourg. Din păcate, nu le putem opri aici pentru că aici nu există acel mecanism care le-ar reda oamenilor înapoi drepturile şi încrederea”.
Europa Liberă: Cînd ajungeţi cu aceste dosare la CEDO, cum pronunţă Curtea Europeană sentinţa din moment ce acest teritoriu nerecunoscut din stînga Nistrului nu e sub jurisdicţia nimănui?
Ion Manole: „Da, este o întrebare pe care de multe ori locuitorii din regiune ne-o adresează. Este vorba despre un precedent pe care noi îl aplicăm şi sperăm să fie un precedent care să ne aducă la fel decizii pozitive în favoarea beneficiarilor noştri. Este vorba de precedentul în cazul Ilaşcu. Atunci cînd Curtea Europeană a constatat că de violarea drepturilor omului este responsabilă atît Republica Moldova, cît şi Federaţia Rusă. Iar administraţia de facto din regiunea transnistreană are şi ea anumite obligaţii, însă autorităţile de acolo trebuie presate într-un fel, forţate de către comunitatea internaţională, în primul rînd de către Moldova şi Federaţia Rusă, să nu recurgă la încălcarea flagrantă şi violentă a drepturilor omului”.
Europa Liberă: Dar, de fapt, care e atitudinea autorităţilor din Transnistria faţă de Asociaţia Promo-Lex?
Ion Manole: „Administraţia regională din stînga Nistrului niciodată nu a avut o atitudine pozitivă faţă de tot ce este de pe malul drept, în special societatea civilă. În regiune se promovează ideea că tot ce vine din dreapta Nistrului este negativ pentru regiunea transnistreană, pentru aşa-zisa statalitate a regiunii. Respectiv, ei încearcă să obstrucţioneze şi să blocheze orice contacte între cele două maluri. De multe ori, inclusiv ONG-urile care încearcă să promoveze anumite activităţi în această regiune la fel sînt obstrucţionate. Ei de multe ori acceptă doar activităţi cu caracter social sau de binefacere”.
Europa Liberă: Persoanele de acolo cum vă găsesc? Cum aţi reuşit să deveniţi credibili pentru ei? Pentru că şi ei sînt într-un fel între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, mulţi dintre ei au cetăţenia Transnistriei, avînd-o şi pe cea a Republicii Moldova. Dar oricum rămîn să locuiască acolo şi sînt cu gîndul că organele de acolo ar putea să-i urmărească.
Ion Manole: „Da, aveţi dreptate. La început a fost mai greu. Credibilitatea pe care am obţinut-o noi acolo s-a datorat rezultatelor pe care le-am avut noi în urma atitudinii corecte faţă de fiecare beneficiar. Indiferent de limba vorbită, indiferent de paşaportul pe care îl are în buzunar această persoană, ea a beneficiat la maximum de serviciile juriştilor, avocaţilor şi colegilor mei.”
Europa Liberă: Interacţiunea dumneavoastră cu organele de drept de acolo, care sînt menite să apere drepturile omului, indiferent unde să află cetăţeanul...
Ion Manole: „Aceste structuri ar trebui să afle drepturile omului, dar într-un fel sau altul sînt ilegale, din punctul de vedere al legislaţiei naţionale şi internaţionale. Şi din acest moment, evident că ele încearcă să obstrucţioneze orice activitate a organizaţiilor din dreapta Nistrului. În special a celor care promovează drepturile omului, dar pe de altă parte juriştii noştri, atunci cînd au un dosar în faţă şi îl examinează prioritate pentru ei este apărarea drepturilor acestui om. Şi dacă vedem că drepturile acestui om pot fi apărate în regiune prin intermediul instanţelor locale sau prin intermediul altor structuri locale atunci noi încercăm şi parcurgem inclusiv căile regionale. În momentul în care vedem că nici nu are rost să depunem plîngeri sau cereri către aceste structuri evident că nu mai facem acest lucru. În astfel de situaţii utilizăm căile interne naţionale şi în momentul în care nici acestea nu sînt eficiente evident că mergem la Curtea Europeană.”
Europa Liberă: Cum vă explicaţi că instanţele naţionale nu sînt destul de eficiente?
Ion Manole: „Este o problemă care îşi are rădăcinile încă de după acel război din 1992. Deşi autorităţile constituţionale au această obligaţie de a depune toate eforturile în vederea protejării intereselor şi drepturilor tuturor persoanelor aflate pe teritoriul RM, deşi legislaţia îi obligă şi de foarte multe ori îşi neagă orice responsabilitate pentru aceste situaţii. Ba mai mult, avem cazuri în care autorităţile constituţionale furnizează informaţii anumitor structuri din regiunea transnistreană privind proprietatea sau viaţa privată a unor cetăţeni ai Republicii Moldova. Şi mai tragice sau şi mai comice sînt şi anumite cazuri cînd poliţia moldovenească constituţională ilegal răpeşte persoane şi le transmite structurilor de la Tiraspol. Aici eu chiar aş spune că este vorba şi de crimă. Am sesizat autorităţile asupra unor astfel de situaţii, dar din păcate lucrurile nu se mişcă. Toată lumea este în aşteptarea rezolvării problemei pe cale diplomatic şi nimeni nu încearcă să abordeze juridic rezolvarea cazurilor concrete. Atunci cînd drepturile omului sînt ignorate, foarte multe alte aspecte rămîn în umbră şi o soluţie politică fără a ţine cont de aceste aspecte poate fi una greşită. Mai mult ca atît, discutam cu colegii noştri, în Federaţia Rusă a fost votată în prima lectură de către Dumă o lege prin care ong-urile vor fi obligate să se înregistreze ca agenţi străini. Ţinînd cont de faptul că în regiunea transnistreană există o regulă prin care aşa-zisa legislaţie transnistreană este uniformizată cu cea din Federaţia Rusă, există riscul ca şi legislaţia din stînga Nistrului să considere ong-urile drept agenţi străini. Respectiv, vor avea de suferit şi de suportat consecinţe organizaţiile neguvernamentale aşa cum sînt ele de acolo.
Europa Liberă: Pentru că Asociaţia Promo-Lex, pe care o conduceţi, împlineşte 10 ani de activitate, o să vă întreb cît de uşor e să promovezi spiritul legii?
Ion Manole: „Este foarte şi foarte dificil să promovezi buchia legii într-un spaţiu care se află în afara legii, dacă mă pot exprima aşa. Or noi încercăm exact asta: să promovăm legea într-un teritoriu în care autorităţile constituţionale nu au controlul, iar oamenii care sînt în acest teritoriu nu au nici o posibilitate să-şi apere drepturile lor”.
Europa Liberă: Cîteva cazuri concrete? pentru că cu unele dosare aţi ajuns chiar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
Ion Manole: „Da, chiar cu primele dosare cu care am început în regiunea transnistreană, dosarul şcolilor, sîntem în aşteptarea deciziei Curţii Europene. În ceea ce priveşte alte dosare, într-adevăr avem un număr foarte mare de cazuri, poate chiar mai mult decît ne-am aşteptat noi. Credeam că odată cu expedierea unor dosare la Curtea Europeană autorităţile îşi vor modifica comportamentul şi vor încerca totuşi să găsească anumite posibilităţi de a interveni. Cu regret trebuie să constatăm că acest lucru nu s-a întîmplat. Cazurile din regiunea transnistreană continuă să-şi găsească calea spre Strasbourg. Din păcate, nu le putem opri aici pentru că aici nu există acel mecanism care le-ar reda oamenilor înapoi drepturile şi încrederea”.
Europa Liberă: Cînd ajungeţi cu aceste dosare la CEDO, cum pronunţă Curtea Europeană sentinţa din moment ce acest teritoriu nerecunoscut din stînga Nistrului nu e sub jurisdicţia nimănui?
Ion Manole: „Da, este o întrebare pe care de multe ori locuitorii din regiune ne-o adresează. Este vorba despre un precedent pe care noi îl aplicăm şi sperăm să fie un precedent care să ne aducă la fel decizii pozitive în favoarea beneficiarilor noştri. Este vorba de precedentul în cazul Ilaşcu. Atunci cînd Curtea Europeană a constatat că de violarea drepturilor omului este responsabilă atît Republica Moldova, cît şi Federaţia Rusă. Iar administraţia de facto din regiunea transnistreană are şi ea anumite obligaţii, însă autorităţile de acolo trebuie presate într-un fel, forţate de către comunitatea internaţională, în primul rînd de către Moldova şi Federaţia Rusă, să nu recurgă la încălcarea flagrantă şi violentă a drepturilor omului”.
Europa Liberă: Dar, de fapt, care e atitudinea autorităţilor din Transnistria faţă de Asociaţia Promo-Lex?
Ion Manole: „Administraţia regională din stînga Nistrului niciodată nu a avut o atitudine pozitivă faţă de tot ce este de pe malul drept, în special societatea civilă. În regiune se promovează ideea că tot ce vine din dreapta Nistrului este negativ pentru regiunea transnistreană, pentru aşa-zisa statalitate a regiunii. Respectiv, ei încearcă să obstrucţioneze şi să blocheze orice contacte între cele două maluri. De multe ori, inclusiv ONG-urile care încearcă să promoveze anumite activităţi în această regiune la fel sînt obstrucţionate. Ei de multe ori acceptă doar activităţi cu caracter social sau de binefacere”.
Europa Liberă: Persoanele de acolo cum vă găsesc? Cum aţi reuşit să deveniţi credibili pentru ei? Pentru că şi ei sînt într-un fel între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, mulţi dintre ei au cetăţenia Transnistriei, avînd-o şi pe cea a Republicii Moldova. Dar oricum rămîn să locuiască acolo şi sînt cu gîndul că organele de acolo ar putea să-i urmărească.
Ion Manole: „Da, aveţi dreptate. La început a fost mai greu. Credibilitatea pe care am obţinut-o noi acolo s-a datorat rezultatelor pe care le-am avut noi în urma atitudinii corecte faţă de fiecare beneficiar. Indiferent de limba vorbită, indiferent de paşaportul pe care îl are în buzunar această persoană, ea a beneficiat la maximum de serviciile juriştilor, avocaţilor şi colegilor mei.”
Europa Liberă: Interacţiunea dumneavoastră cu organele de drept de acolo, care sînt menite să apere drepturile omului, indiferent unde să află cetăţeanul...
Ion Manole: „Aceste structuri ar trebui să afle drepturile omului, dar într-un fel sau altul sînt ilegale, din punctul de vedere al legislaţiei naţionale şi internaţionale. Şi din acest moment, evident că ele încearcă să obstrucţioneze orice activitate a organizaţiilor din dreapta Nistrului. În special a celor care promovează drepturile omului, dar pe de altă parte juriştii noştri, atunci cînd au un dosar în faţă şi îl examinează prioritate pentru ei este apărarea drepturilor acestui om. Şi dacă vedem că drepturile acestui om pot fi apărate în regiune prin intermediul instanţelor locale sau prin intermediul altor structuri locale atunci noi încercăm şi parcurgem inclusiv căile regionale. În momentul în care vedem că nici nu are rost să depunem plîngeri sau cereri către aceste structuri evident că nu mai facem acest lucru. În astfel de situaţii utilizăm căile interne naţionale şi în momentul în care nici acestea nu sînt eficiente evident că mergem la Curtea Europeană.”
Europa Liberă: Cum vă explicaţi că instanţele naţionale nu sînt destul de eficiente?
Ion Manole: „Este o problemă care îşi are rădăcinile încă de după acel război din 1992. Deşi autorităţile constituţionale au această obligaţie de a depune toate eforturile în vederea protejării intereselor şi drepturilor tuturor persoanelor aflate pe teritoriul RM, deşi legislaţia îi obligă şi de foarte multe ori îşi neagă orice responsabilitate pentru aceste situaţii. Ba mai mult, avem cazuri în care autorităţile constituţionale furnizează informaţii anumitor structuri din regiunea transnistreană privind proprietatea sau viaţa privată a unor cetăţeni ai Republicii Moldova. Şi mai tragice sau şi mai comice sînt şi anumite cazuri cînd poliţia moldovenească constituţională ilegal răpeşte persoane şi le transmite structurilor de la Tiraspol. Aici eu chiar aş spune că este vorba şi de crimă. Am sesizat autorităţile asupra unor astfel de situaţii, dar din păcate lucrurile nu se mişcă. Toată lumea este în aşteptarea rezolvării problemei pe cale diplomatic şi nimeni nu încearcă să abordeze juridic rezolvarea cazurilor concrete. Atunci cînd drepturile omului sînt ignorate, foarte multe alte aspecte rămîn în umbră şi o soluţie politică fără a ţine cont de aceste aspecte poate fi una greşită. Mai mult ca atît, discutam cu colegii noştri, în Federaţia Rusă a fost votată în prima lectură de către Dumă o lege prin care ong-urile vor fi obligate să se înregistreze ca agenţi străini. Ţinînd cont de faptul că în regiunea transnistreană există o regulă prin care aşa-zisa legislaţie transnistreană este uniformizată cu cea din Federaţia Rusă, există riscul ca şi legislaţia din stînga Nistrului să considere ong-urile drept agenţi străini. Respectiv, vor avea de suferit şi de suportat consecinţe organizaţiile neguvernamentale aşa cum sînt ele de acolo.
