Anders Aslund, unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului post-sovietic scrie în „Moscow Times” despre vizita pe care a făcut-o recent în Moldova şi în regiunea transnistreană. În opinia sa, orientarea către Uniunea Europeană a Moldovei ar putea aduce imense avantaje economice şi comerciale Moldovei, în timp ce Moscova a adoptat o politică „neprietenoasă şi capricioasă” în domeniul comercial şi economic cu Moldova. „Moldova este numai un exemplu al politicii auto-distructive a Rusiei în spaţiul post sovietic”. Un rezumat al articolului de Oana Serafim.
Moldova a devenit cea mai săracă ţară a Europei din cauza unei tranziţii plină de probleme şi protecţionismului exercitat de Uniunea Europeană, Rusia şi Ucraina. Fiind o ţară dominată de agricultură ea a fost mai vulnerabilă decît alte ţări post comuniste.
Şi dacă Uniunea Europeană a fost protecţionistă la început, acum Rusia este principalul vinovat. Exporturile Moldovei către Uniunea Europeană au crescut de la 35 de procente în 2000 la 51 anul trecut, în timp ce partea Rusiei la exporturile moldoveneşti a scăzut de la 45 la 20 la sută.
în cadrul Parteneriatului Estic, din care fac parte si alte ţări foste sovietice – Ucarina, Belarus, Armenia, Azerbaijan şi Georgia, cea mai avansată din punct de vedere democratic este Moldova, care are acum un guvern democratic de centru dreapta, scrie Anders Aslund.
Şi în timp ce premierul Vlad Filat a obţinut in iunie la Bruxelles tot ce putea spera – adică acordul pentru facilitarea regimului de vize, un grant de 28 de milioane de euro pentru acest an şi lansarea negocierilor pentru acordul de asociere, Rusia nu a făcut nimic bun pentru Moldova. Politica Moscovei faţă de Moldova poate fi caracterizată de cele 6 atacuri pe care le exercită Rusia faţă de Chişinău. Anders Aslund le enumeră : discriminare comercială, presiuni pentru ca Moldova să intre în uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, agresiunea Gazpromului - adică preţul de peste 400 de dolari pe mia de metri cubi pe care Moldova îi plăteste companiei ruseşti, sprijinul pentru Transnistria, obstrucţia exercitată de Biserica Ortodoxă Rusă faţă de respectarea drepturilor minorităţilor sexuale şi o părtinire făţişă a Partidului Comunist.
Transnistria rămîne în afara jurisdicţiei Chişinăului din cauza prezenţei celor 1000 de soldaţi ruşi aflaţi acolo şi consideraţi de Kremlin drept „ pacificatori”, la fel ca în Osetia de Sud şi Abhazia, provinciile secesioniste ale Georgiei, recunoscute drept state independente de Rusia. Transnistenii nu plătesc pentru gazele pe care le consumă, care sunt oferite gratis de Gazprom.
Transnistria este descrisă de multe ori ca un muzeu viu al epocii sovietice.
În Transnistria statuile generalilor ţarişti au început să se înmulţească. Contele Alexander Suvorov l-a înlocuit pe Lenin, ca erou local, pentru că a încorporat Transnistria imperiului ţarist rus în 1780 şi portretul său se află pe bancnotele rublelor locale. Prinţul Grigori Potemkin este al doilea favorit, iar noua statuie a baronului Münchausen aşezată în faţa fortăreţii de la Bender-Tighina este cea mai bizară din acest „muzeu tematic sovietic”. Justificarea statuii este că acesta a luptat împotriva turcilor ca ofiter al armatei ţariste. Altminteri, Transnistria este dominată de monopolul unei familii asupra capitalismului. Totul pare să aparţină companiei Şeriff despre care se spune că ar aparţine fiului fostului lider al regiunii Igor Smirnov.
Braţul cel mai puternic al Rusiei in Moldova este, în opinia analistului Aslund, puternica Biserică Ortodoxă Rusă, care face agitaţie împotriva ambiţiilor europene ale Moldovei. De curind biserica şi încă puternicul partid al comuniştilor au mobilizat populaţia împotriva legii anti discriminare, care acordă drepturi egale homosexualilor şi care a fost o cerere absolută a Uniunii Europene pentru liberalizarea regimului de vize.
Moldova este numai unul din exemplele politicii autodistructive a Rusiei în spaţiul fost sovietic, iar uniunea vamală pe care o promovează cu agresivitate Rusia nu face decît să îi enerveze pe toţi pentru că ea nu aduce nici un beneficiu. Ca urmare, numai 8 ţări din Comunitatea Statelor Independente au semnat acordul de liber schimb şi numai două l-au ratificat : Rusia si Belarus.
Gazprom, mai scrie Anders Aslund, maltratează pe oricine şi dacă această politică va continua, tot mai multe ţări vor cere să iasă din Comunitatea Statelor Independente urmând exemplul Georgiei.
Politica Moscovei în spaţiul fost sovietic este costisitoare pentru toată lumea. Şi mai ales pentru Rusia, pentru că va face ca toate ţările din regiune să-i întoarcă spatele. De aceea nu e de mirare că Moldova face tot ce poate ca să se apropie mai mult de Uniunea Europeană, conchide Anders Aslund în „Moscow Times”.
Moldova a devenit cea mai săracă ţară a Europei din cauza unei tranziţii plină de probleme şi protecţionismului exercitat de Uniunea Europeană, Rusia şi Ucraina. Fiind o ţară dominată de agricultură ea a fost mai vulnerabilă decît alte ţări post comuniste.
Şi dacă Uniunea Europeană a fost protecţionistă la început, acum Rusia este principalul vinovat. Exporturile Moldovei către Uniunea Europeană au crescut de la 35 de procente în 2000 la 51 anul trecut, în timp ce partea Rusiei la exporturile moldoveneşti a scăzut de la 45 la 20 la sută.
în cadrul Parteneriatului Estic, din care fac parte si alte ţări foste sovietice – Ucarina, Belarus, Armenia, Azerbaijan şi Georgia, cea mai avansată din punct de vedere democratic este Moldova, care are acum un guvern democratic de centru dreapta, scrie Anders Aslund.
Şi în timp ce premierul Vlad Filat a obţinut in iunie la Bruxelles tot ce putea spera – adică acordul pentru facilitarea regimului de vize, un grant de 28 de milioane de euro pentru acest an şi lansarea negocierilor pentru acordul de asociere, Rusia nu a făcut nimic bun pentru Moldova. Politica Moscovei faţă de Moldova poate fi caracterizată de cele 6 atacuri pe care le exercită Rusia faţă de Chişinău. Anders Aslund le enumeră : discriminare comercială, presiuni pentru ca Moldova să intre în uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, agresiunea Gazpromului - adică preţul de peste 400 de dolari pe mia de metri cubi pe care Moldova îi plăteste companiei ruseşti, sprijinul pentru Transnistria, obstrucţia exercitată de Biserica Ortodoxă Rusă faţă de respectarea drepturilor minorităţilor sexuale şi o părtinire făţişă a Partidului Comunist.
Transnistria rămîne în afara jurisdicţiei Chişinăului din cauza prezenţei celor 1000 de soldaţi ruşi aflaţi acolo şi consideraţi de Kremlin drept „ pacificatori”, la fel ca în Osetia de Sud şi Abhazia, provinciile secesioniste ale Georgiei, recunoscute drept state independente de Rusia. Transnistenii nu plătesc pentru gazele pe care le consumă, care sunt oferite gratis de Gazprom.
Transnistria este descrisă de multe ori ca un muzeu viu al epocii sovietice.
În Transnistria statuile generalilor ţarişti au început să se înmulţească. Contele Alexander Suvorov l-a înlocuit pe Lenin, ca erou local, pentru că a încorporat Transnistria imperiului ţarist rus în 1780 şi portretul său se află pe bancnotele rublelor locale. Prinţul Grigori Potemkin este al doilea favorit, iar noua statuie a baronului Münchausen aşezată în faţa fortăreţii de la Bender-Tighina este cea mai bizară din acest „muzeu tematic sovietic”. Justificarea statuii este că acesta a luptat împotriva turcilor ca ofiter al armatei ţariste. Altminteri, Transnistria este dominată de monopolul unei familii asupra capitalismului. Totul pare să aparţină companiei Şeriff despre care se spune că ar aparţine fiului fostului lider al regiunii Igor Smirnov.
Braţul cel mai puternic al Rusiei in Moldova este, în opinia analistului Aslund, puternica Biserică Ortodoxă Rusă, care face agitaţie împotriva ambiţiilor europene ale Moldovei. De curind biserica şi încă puternicul partid al comuniştilor au mobilizat populaţia împotriva legii anti discriminare, care acordă drepturi egale homosexualilor şi care a fost o cerere absolută a Uniunii Europene pentru liberalizarea regimului de vize.
Moldova este numai unul din exemplele politicii autodistructive a Rusiei în spaţiul fost sovietic, iar uniunea vamală pe care o promovează cu agresivitate Rusia nu face decît să îi enerveze pe toţi pentru că ea nu aduce nici un beneficiu. Ca urmare, numai 8 ţări din Comunitatea Statelor Independente au semnat acordul de liber schimb şi numai două l-au ratificat : Rusia si Belarus.
Gazprom, mai scrie Anders Aslund, maltratează pe oricine şi dacă această politică va continua, tot mai multe ţări vor cere să iasă din Comunitatea Statelor Independente urmând exemplul Georgiei.
Politica Moscovei în spaţiul fost sovietic este costisitoare pentru toată lumea. Şi mai ales pentru Rusia, pentru că va face ca toate ţările din regiune să-i întoarcă spatele. De aceea nu e de mirare că Moldova face tot ce poate ca să se apropie mai mult de Uniunea Europeană, conchide Anders Aslund în „Moscow Times”.
