Linkuri accesibilitate

Incidentele violente de la Bălți sub lupa jurnaliștilor (Jurnal de Chișinău)


Moldova și afacerea Pussy Riot (Adevărul).


În paginile „Jurnal de Chişinău”, editorialistul Nicolae Negru se referă la incidentele violente de la Bălţi, de la finele săptămânii trecute, şi observă un moment „ciudat”. Anume, cei care se adunaseră să apere „statalitatea”, purtau tot felul de drapele, însă nu şi drapelul Republicii Moldova. Editorialistul crede că oamenii nu veniseră din capul lor, ci îndemnaţi de cogeamite lideri de partide, cu autobuze plătite de cineva. Tocmai cinci formaţiuni au ţinut să fie prezente la Bălţi. Unele din ele plătite de Rusia, scrie Nicolae Negru.

Tot în „Jurnal de Chişinău” şi tot la acelaşi subiect, jurnalistul Petru Bogatu opinează că aşa-zisa nesupunere civică, burzuluiala clericală, aruncatul cu pietre în capetele ziariştilor, isteria românofobă de la Balţi, mimarea colectării de semnături în favoarea unui referendum imposibil pe tema aderării la Uniunea Vamală sunt, de fapt, nişte vrăjeli a căror semnificaţie este alta decât cea care se vede la suprafaţa evenimentelor. La mijloc e o campanie subversivă bine închegată şi riguros dirijată de la Moscova de dezbinare şi antagonizare a societăţii moldoveneşti.

Pavel Păduraru, observă în „Timpul” că la o săptămână de la protestele violente din Bălţi, se pare că miza în toată această comedie cu sfârşit trist a fost pusă exclusiv pe promovarea intereselor forţelor proruseşti din Moldova şi ale Moscovei în special. „Bieţii oameni au fost chemaţi în apărarea unor idei măreţe, dar realmente au fost folosiţi întru satisfacerea scopurilor înguste ale organizatorilor, ca şi carne de tun”, scrie Pavel Păduraru. În „Timpul”, ziaristul mai răspunde la întrebarea cine a avut de câştigat din protestele de la Bălţi?

Scriitorul Vitalie Ciobanu, crede în „Adevărul” că Republica Moldova poate desprinde semnificaţii importante din cazul tinerelor din grupul punk rusesc „Pussy Riot”. Există însă în „măruntaiele” societăţii moldoveneşti destulă intoleranţă şi opace pentru a naşte, în anumite circumstante politice, un regim de mână-forte, aidoma celui dintre anii 2001-2009, crede scriitorul. Vitalie Ciobani încheie cu gândul: „vreau să trăiesc într-o societate a libertăţii și a respectului reciproc, în care „fluieratul în biserică“ să nu fie expresia ultimă a unui protest legitim”.
XS
SM
MD
LG