Ministerul educației a anunțat că la universitățile de stat au rămas neocupate, chiar după sesiunea suplimentară de admitere, aproape 1600 de locuri, majoritatea cu taxă. În vreme ce autoritățile şi presa dezbat explicațiile acestei lipse aparente de interes, Lucia Diaconu a căutat să afle cum stau lucrurile la şcolile de meserii, unde admiterea încă nu s-a încheiat.
Managerii şcolilor de meserii nu pierd speranţa să îi aducă în sălile de clasă pe tinerii nehotărîţi care decid pe ultima sută de metri ce au de gînd să facă în viaţă, ori pe acei care au ratat alte instituţii. Este şi cazul lui Nicolae Chelbuţă din Olăneşti, Ştefan-Vodă cu care am stat de vorbă la şcoala profesională nr.7 din capital. El a optat pentru profesia de electrogazosudor care să-i asigure cît de curînd un salariu decent.
„Pot să mă hrănesc cu meseria asta. La universitate prea mult trebuie să înveţi… şi mai întîi trebuie să termini clasa a 12…”.
Chiar dacă se conving în fiecare an că nu se întîmplă niciun fel de minuni după ce universităţile îşi fac plinul, directorii stau cu uşile deschise pentru orice doritor. Asta pentru că pe an ce trece numărul celor care se încadrează în învăţămîntul profesional este în scădere.
Datele Ministerului Educaţiei pe anul trecut arată că din cele peste 13.000 de locuri la buget la şcolile de meserii 700 au rămas neocupate. Pînă acum situaţia din acest an nu pare să fie mai bună. Responsabili de la minister ne-au declarat că proporţia locurilor acoperite la moment este de aproximativ 70 la sută.
Dumitru Miliuhin, directorul şcolii profesionale nr.7 care pregăteşte tencuitori, zugravi, lăcătuşi-electricieni şi montatori de utilaje şi sisteme tehnico-sanitare, pune această stare de lucruri pe seama pieţei muncii.
„După mine sistemul profesional o să fie atractiv atunci cînd piaţa muncii din Republica Moldova o să fie în stare să asigure locuri de muncă pentru majoritatea absolvenţilor. Şi condiţiile de muncă să fie practic peste tot egale, cum sînt în municipiul Chişinău aşa să fie şi la Bălţi, şi la Orhei, şi la Cahul - peste tot.”
Directorul adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Raisa Dogaru invocă însă alte cauze:
„Practic pentru absolvenţii şcolilor profesionale sînt locuri de muncă pe piaţa muncii. Circa 80 la sută (din angajatori) în permanenţă solicit profesii de muncitori. Există această mentalitate că dacă nu am intrat la instituţie superioară să mă duc la şcoala profesională este mai prejos… este aşa o conotaţie mai negativă… reiese că nu ai reuşit. Pe de altă parte sînt şcoli profesionale care nu sînt atît de bine dotate…”
Raisa Dogaru constată că tinerii care ies azi de pe băncile şcolilor nici pe departe nu sînt familiarizaţi cu cerinţele pieţei muncii, orientarea profesională lipsind aproape cu desăvîrşire în şcoli şi în familii.
Managerii şcolilor de meserii nu pierd speranţa să îi aducă în sălile de clasă pe tinerii nehotărîţi care decid pe ultima sută de metri ce au de gînd să facă în viaţă, ori pe acei care au ratat alte instituţii. Este şi cazul lui Nicolae Chelbuţă din Olăneşti, Ştefan-Vodă cu care am stat de vorbă la şcoala profesională nr.7 din capital. El a optat pentru profesia de electrogazosudor care să-i asigure cît de curînd un salariu decent.
„Pot să mă hrănesc cu meseria asta. La universitate prea mult trebuie să înveţi… şi mai întîi trebuie să termini clasa a 12…”.
Chiar dacă se conving în fiecare an că nu se întîmplă niciun fel de minuni după ce universităţile îşi fac plinul, directorii stau cu uşile deschise pentru orice doritor. Asta pentru că pe an ce trece numărul celor care se încadrează în învăţămîntul profesional este în scădere.
Datele Ministerului Educaţiei pe anul trecut arată că din cele peste 13.000 de locuri la buget la şcolile de meserii 700 au rămas neocupate. Pînă acum situaţia din acest an nu pare să fie mai bună. Responsabili de la minister ne-au declarat că proporţia locurilor acoperite la moment este de aproximativ 70 la sută.
Dumitru Miliuhin, directorul şcolii profesionale nr.7 care pregăteşte tencuitori, zugravi, lăcătuşi-electricieni şi montatori de utilaje şi sisteme tehnico-sanitare, pune această stare de lucruri pe seama pieţei muncii.
„După mine sistemul profesional o să fie atractiv atunci cînd piaţa muncii din Republica Moldova o să fie în stare să asigure locuri de muncă pentru majoritatea absolvenţilor. Şi condiţiile de muncă să fie practic peste tot egale, cum sînt în municipiul Chişinău aşa să fie şi la Bălţi, şi la Orhei, şi la Cahul - peste tot.”
Directorul adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Raisa Dogaru invocă însă alte cauze:
„Practic pentru absolvenţii şcolilor profesionale sînt locuri de muncă pe piaţa muncii. Circa 80 la sută (din angajatori) în permanenţă solicit profesii de muncitori. Există această mentalitate că dacă nu am intrat la instituţie superioară să mă duc la şcoala profesională este mai prejos… este aşa o conotaţie mai negativă… reiese că nu ai reuşit. Pe de altă parte sînt şcoli profesionale care nu sînt atît de bine dotate…”
Raisa Dogaru constată că tinerii care ies azi de pe băncile şcolilor nici pe departe nu sînt familiarizaţi cu cerinţele pieţei muncii, orientarea profesională lipsind aproape cu desăvîrşire în şcoli şi în familii.