„Ceea ce moartea nu poate distruge este Spiritul. A
început astfel: fără credință în nevăzut, comsumatorii sînt stricați la jugulară de teama că vor pierde tot ce este văzut. Sclavi ai lumii materiale, ei sînt o pradă uşoară pentru 'duşmanii' lor, care pretind că sînt neînfricați, întăriți de credința în Dupămoarte. Soluția Politică poate urma doar Tăriei Spirituale din moment ce vrajba oamenilor începe [şi sfîrşeşte?] cu comportament [i]moral [moralitatea stând între Spiritualitate şi Politică].”
„Îmi pare rău să o spun, nu poți fi sigur de partea cui eşti fără lipsuri şi nedreptate.”
Aceste cuvinte, doamnelor şi domnilor, apar pe coperta albumului "That Which Death Cannot Destroy" - adică „Ceea ce moartea nu poate distruge”, înregistrat în 2010 în Italia şi Statele Unite, şi lansat la casa de discuri Sa'aidi Hardcore Productions de Mutamassik.
Mutamassik (cunoscută şi sub numele de Giulia Loli) e o italiancă cu sânge egiptean ce face o muzică la întretăierea dintre sunetul contemporan din sălile de concert simfonic, sunetul electronic cu instrumente analogice, şi percuția acustică orientală.
O muzică eminamente experimentală (cum e îndeobşte caracterizat genul hardcore), compusă şi interpretată de o artistă care construieşte peisaje aride, ample, bântuite de referințe politice şi sociale, într-un fel de filosofie a griului etern.
