Fireşte, îi felicit, pe ascultătorii Europei Libere în această zi de sărbătoare în care Republica Moldova împlineşte 21 de ani. Am zis 21 de ani cu un gust amar în gură. În două decenii, alte ţări realizează performanţe notabile, pe cînd noi ne mişcăm cu aceiaşi paşi liliputani. Iar direcţia e zigzagată, ca în celebra fabulă a lui Krîlov cu lebăda, racul şi ştiuca.
Nu-i vorbă, vizitele, de felul celei făcute recent de cancelarul german, te pot însufleţi enorm. Dar după două decenii de bîjbîială e bine să rămînem cu picioarele pe pămînt. Nici eforturile titanice ale diplomaţiei autohtone, nici bunăvoinţă europenilor nu ne vor ajuta, dacă în mase nu vor pieri apucăturile endemice. Îmi este greu să cred că o societate în care mişmaşul, corupţia, evaziunea fiscală şi xenofobia ordinară fac valuri poate să se integreze armonios în marea familie europeană. Iluziile s-au spulberat de-a lungul anilor lungi şi dificili.
Nu sîntem în stare să creăm un cadru civilizat, cu nişte reguli clare. Şi nici existenţa unor legi bune nu ne ajută. Acestea pot fi fentate cu uşurinţă. Nici nu e de mirare că multă lume şi-a luat catrafusele şi a plecat pe alte meridiane. Acolo e totul mai previzibil şi mai sigur. Aici e teritoriul nesiguranţei şi al provizoratului.
Şi ce-i de făcut? Păi, nu prea ai ce să faci. Spaţiul de manevră e limitat. În mod normal, ar trebui să pedepseşti drastic o jumătate de ţară. Ar trebui penalizaţi sever politicianul agresiv-intolerant, cinovnicul-hoţ, angajatorul şi angajatul, iubitori de salarii în plic, poliţistul jecmănitor, controlorul corupt, vecinul bădărănos care te trezeşte în dricul nopţii, şi mulţi alţi indivizi ai tranziţiei. Puţini dintre ei au însă probleme.
După 21 de ani, îţi dai seama cu claritate că numai un fapt extraordinar, ieşit din comun, poate stîrpi viciile care au prins rădăcini adînci aici. Din nefericire, scăpînd de regimul totalitar sovietic, nu am construit o lume în care omul să fie cu adevărat liber. Poate la a 30-a sau a 50-a aniversare a ţării va fi mai bine, dar asta nu e sigur. E ca şi cum ai presupune că peste 10-20 de ani moldovenii nu vor mai arunca chiştoace pe trotuare.
