Vizitatorii străini n-au lipsit nici sâmbătă și duminică de la un festival ținut pentru al treilea an la rând la complexul turistic Orheiul Vechi, un festival al muzicii etno și meșteșugului popular, însoțit de degustarea, uneori în exces, a bucatelor țărănești. Corespondenta noastră, Tamara Grejdean s-a întors de la festival cu o colecție de fotografii pe care le puteți vedea pe internet și una de impresii audio pe care vi le propunem în minutele următoare.
Canionul de la Orheiul Vechi răsuna ca un difuzor enorm, cântecele oaspeţilor din România, Serbia, Italia, Portugalia, Moldova erau auzite în fiecare colţ din lunca Răutului. Lumea car s-a adunat aici făcea cozi pentru a gusta din bucătăria moldovenească şi pentru a trage cu ochiul la lucrările expuse de meşteşugari.
Pe meşterul Grigore Posternac, l-am întâlnit printre copii, cărora le arăta mai multe obiecte decorative şi suvenire cioplite din lemn. Este o îndeletnicire pe care o practică de peste 20 de ani, ne spune meşterul, care ţine să păstreze în fiecare lucrare forma şi culoare naturală a lemnului:
„Curiozitatea vine mai mult la obiectele acestea confecţionate din lemn, lăsat aşa natural, de exemplu pixul acesta, sau ţuruiac, aici folosesc numai crengile naturale, las şi scoarţa, dar cioplesc pe crenguţă, las elementele care se poate de folosit create de natură. Copiii chiar vin şi spun, iată crenguţa care sufli şi produce un sunet.”
„Este solicitat lucru, mai ales păzitorul casei, adică unde este perechea, fata cu băiatul, fiindcă el duce după sine şi un mesaj foarte pozitiv, păzeşte liniştea, dragostea şi înţelegerea în familie.”
Chiar aici văd că avem un cuplu, cât timp vă ia să faceţi o asemenea lucrare?
„Jucăriile trebuie confecţionate, trebuiesc căciuli, peruci, cosiţe, flori, îmbrăcăminte şi pe urmă asamblarea, adică ia timp. Este o meserie de suflet şi de plăcere, a fost un meşteşug, câte ceva s-a mai făcut, mult timp a fost dat uitării.”
„Sunt persoane la care le place ceea ce fac şi apreciază şi cumpără. În primul rând trebuie să se vadă calitatea obiectelor , cum este făcut obiectul, cum este finisat, forma, decorul. Meşteşugurile tradiţionale, noi trebuie să le promovăm , fiindcă aceasta este cultura noastră, asta este tradiţia noastră şi altfel, dacă nu o promovăm, o pierdem.”
Aduse pe tavă fierbinţi din cuptoraş, plăcintele gospodinelor din spaţiul orheian au fost cele mai cumpărate, ne spune doamna Tamara Guţu, mândră că are o vânzare buna:
„Este tot de casă şi îi tot original, şi tare bine merge vânzarea, ale aşa sunt întrebate, şi plăcinţelele şi prăjiturile, tot absolut ce am făcut, tot am vândut .”
Sunt aici mulţi turişti, ei de ce se interesează?
„Se interesează de plăcintă moldovenească, de prăjituri , ce s-a făcut, tot le-a plăcut.”
După petrecerea din amfiteeatrul Orheiului Vechi, părerile oamenilor au fost împărţite, unii au fost satisfăcuţi, cei care au plecat nemulţumiti de la festival au invocat motivul prafului şi a zgomotului produs de maşini, care ar fi trebuit să rămână în fara zonei în care a fost organizat festivalul.
