Aflu, nu mai ştiu a cîta oară, că edilii interzic comerţul pe străzile adiacente pieţei centrale, adică pe străzile Armenească, Varlaam, Bulgară, Tighina. Aflu că edilii sînt foarte preocupaţi de faptul că acest comerţ neautorizat sluţeşte aspectul urbei...
Am citit informaţia asta cu un sentiment amestecat. La început mi s-a încreţit fruntea de scîrbă, apoi m-a umflat rîsul. Păi, a cîta oară, stimaţi şi ocrotitori edili, interziceţi voi comerţul în zona aceea? Nu e nici prima dată, nici a doua şi nici a treia. Şi ce aţi realizat pînă acum? Păi, modeste vă sînt rezultatele. Lumea vinde în continuare acolo ca şi cum nu ar exista interdicţiile primăriei. Se mai mută de pe o stradă pe alta, sau ajunge chiar să vîndă dovlecei la intersecţia străzilor Armenească şi Ştefan cel Mare.
Într-una din zile am văzut următoarea scenă. O doamnă vindea legume pe strada Varlaam, iar lăzile ei ocupau chiar o bucăţică din carosabil. Se apropie de ea un poliţist care îi ordonă să-şi strîngă marfa şi să plece de acolo. Doamna ripostează, intră în polemică cu apărătorul ordinii publice, îi explică cît de greu o duce ea şi copilaşii săi, după care poliţistul cedează şi pleacă, lăsînd-o să vîndă. Şi, într-adevăr, ţi se face milă de unii dintre vînzătorii aceia. Nu de toţi, fireşte.
Avem de-a face, de fapt, cu o poveste caraghioasă fără de sfîrşit. Caraghioasă ea e în primul rînd din cauza interdicţiilor ritoase ale edililor care roade nu aduc. Cînd deciziile cinovnicilor privind comerţul stradal nu sînt respectate metodic de populaţie, îţi trec prin minte tot felul de scenarii ciudate şi te întrebi dacă mai merită să le iei în serios. Pesemne că nu merită. Ele par mai degrabă o glumă, o figură de stil. Aşa că e mai bine să le trecem cu vederea şi să ne preocupăm de declaraţiile care cu adevărat au un impact asupra vieţii noastre de zi cu zi.
