Astazi apare in Statele Unite cartea jurnalistului si scriitorului Robert Kaplan intitulată „Răzbunarea geografiei: ce ne spune harta despre conflictele viitoare şi bătălia împotriva sorţii/The Revenge of Geography: What the Map Tells Us About Coming Conflicts and The Battle Against Fate”. Cartea trece în revista punctele fierbinţi ale istoriei universale, luînd în considerare avantajele şi dezavantajele lor geografice. Cartea vorbeşte şi despre felul în care amplasarea unei naţiuni pe hartă are un anume impact asupra sorţii acesteia si a psihicului colectiv. Am selectat cîteva răspunsuri ale autorului din interviul amplu acordat Europei Libere.
Corespondenta noastra la Washington, Heather Maher, l-a întrebat pe Robert Kaplan la început de ce este geografia atit de importantă pentru a defini un stat ?
Uitaţi-vă la Statele Unite. Cît de fărîmiţată este coasta de est. Nord-estul este plin de porturi naturale. Si acesta este unul din motivele pentru care au apărut cele 13 colonii. Te uiţi apoi la coasta Africii, este atit de mare, dar are puţine porturi naturale, ceea ce a împiedicat dezvoltarea.
Priviţi la Rusia. Ea are jumătate din longitudinea lumii, dar are puţine graniţe naturale. Este deschisă invaziilor. Şi asta explică lipsa de siguranţă şi suspiciunea caracterului naţional rusesc.”
Cu alte cuvinte, spune cunoscutul jurnalist şi scriitor, nu toate ţările s-au născut cu aceleaşi şanse.
Robert Kaplan: „Războiul rece i-a orbit pe gînditorii Occidentali despre realitatea hărţilor. A divizat în mod artificial Berlinul şi tot în mod artificial a plasat Grecia în Vestul Europei, cînd de fapt Grecia era o ţara săracă din Balcani şi din bazinul Mediteranei cu mari probleme de dezvoltare venind dinspre despotismul turcesc şi bizantin.”
Corespondenta noastră l-a întrebat pe Robert Kaplan dacă suspiciunea şi lipsa de siguranţă a ruşilor, explicabilă prin poziţia sa geografică, ar putea explica şi anumite tendinţe dure ale politicii preşedintelui Vladimir Putin?
Robert Kaplan: „Mediilor de informare occidentale le place la nebunie să-l urască pe Putin pentru că el nu se potriveşte cu imaginea din gradina lor. Ceea ce ar trebui să vadă în Putin este nu un lider totalitar, ci un rus obişnuit şi pe jumătate dictator, al cărui neoimperalism cinic este rezultatul unei profunde lipse de securitate georgrafică. Putin se uită la Europa şi vede ceea ce ţarii şi comisarii sovietici au văzut înaintea lui: o cale de invazie împotriva Rusiei, istoria invadprii Rusiei de suedezi, de polonezi, de francezi, germani, lituanieni…
Si exact ca liderii comunişti înaintea lui, Putin are nevoie de state-tampon. El vrea să aibă o influenţă covîrşitoare asupra ţărilor Baltice. Vrea să aibă state-tampon în Europa de Răsărit, nu acceptă destrămarea Pactului de la Varşovia. Putin ştie că Pactul de la Varşovia nu mai poate reface, ştie că nu mai poate să controleze ţările baltice, pentru ca sunt in membre ale Alianţei Nord Atlantice. Dar o să încerce.
O să continue să exercite presiuni în diferite feluri – prin conductele de gaze, prin grupările criminale, prin atacurile cibernetice şi aşa mai departe… Aceeaşi nevoie a sa pentru a avea Belarusul şi Ucraina ca ţări tampon. Tot din cauza asta a invadat Georgia in 2008 şi aceeaşi dorinţă de a avea influenţă în Asia Centrală – chiar dacă nu mai are puterea militară să reconstruiască imperiul rus. Putin gîndeşte ca un lider rus tradiţional, pentru că Rusia este deschisă din multe părţi invaziei. Este o mare putere terestră fără graniţe naturale şi puterile terestre sunt în general foarte nesigure. Le lipseşte siguranţa pe care o au puterile maritime sau ţările înconjurate de oceane.”
Corespondenta noastră l-a întrebat pe Robert Kaplan, în finalul interviului, cu ce idee ar trebui să rămînă cititorii cărţii sale:
Robert Kaplan: „Cititorii ar trebui să rămînă cu ideea că geografia este extrem de importantă. Geografia impune anumite constrîngeri. Impune anumite limite comportamentului nostru. Dar indiferent cît ar fi de puternice aceste limite, este încă spaţiu suficient pentru evolutii individuale, pentru a face lumea mai bună, pentru a rezolva crizele. Cu alte cuvinte, numai recunoscîndu-ţi limitele şi ce înseamnă acest lucru pentru tine, poţi face ceva ca să le depăşeşti. Cartea aceasta arata tot ce trebuie depăşit, dar îşi lasă cititorul cu speranţa, că lecţiile geografiei trebuie să îi facă pe lideri să încerce să ajungă la un echilibru al puterii şi din acest echilibru pot să se dezvolte şi libertatea şi societatea civilă…”
Afirmații ale lui Robert Kaplan în interviul cu postul nostru de radio, inainte de lansarea astazi a cărţii sale „Răzbunarea Geografiei: ce ne spune harta despre conflictele viitoare şi bătălia împotriva sorţii” (Random House, 2012).
