La Chișinău și Odesa au loc în aceste zile în organizarea unei fundații guvernamentale germane manifestări sub genericul „Transnistria. Holocaustul uitat”, consacrate memoriei sutelor de mii de evrei uciși pe Nistru de Germania hitleristă și de aliata ei din al doilea război mondial, România. Lucia Diaconu a solicitat un interviu profesorului german Stefan Troebst, care prezidează seria de reuniuni și seminare din perioada 23-29 septembrie.
Stefan Troebst: Noi organizăm 2 lecţii publice la Chişinău. Va fi şi o masă rotundă cu istorici din Moldova, Ucraina şi România, unde se va discuta despre locul pe care îl ocupă Holocaustul în cultura memoriei acestor trei ţări. Eu cred că în fiecare ţară este o situaţie deosebită şi cred că asta va fi interesant şi pentru tinerii cercetători care participă la forum, şi pentru toţi chişinăuienii interesaţi de această temă.
Europa Liberă: Basarabia şi Ucraina sînt periferii în raport cu Germania unde crimele împotriva evreilor luaseră cele mai mari proporţii. În ce măsură ceea ce s-a întîmplat aici poate fi relevant pentru studiul Holocaustului în general?
Stefan Troebst: Relativ puţine se cunosc de exemplu despre numărul evreilor care au fost deportaţi şi cîţi au supravieţuit. Noi avem pînă acum oarecum date inexacte. Prin urmare, istoricii trebuie să lucreze nu doar în arhivele din Germania, dar şi în cele din Moldova, Ucraina şi aşa mai departe ca să găsească informaţii noi. Şi desigur că mai trăiesc încă martorii Holocaustului: şi victime, şi soldaţi români care sînt foarte bătrîni, dar pot depune mărturii preţioase.
Europa Liberă: Deci spuneţi că există informaţie pe care istoricii încă nu o deţin.
Stefan Troebst: În comparaţie cu ceea ce ştim despre Holocaust în alte regiuni, Belarusul, Kievul, Babi-Yar, Polonia, despre cel din Transnistria noi ştim încă puţine. De aceea forumul nostru se şi numeşte Transnistria – Holocaustul uitat.
Europa Liberă: A existat pînă acum mai puţin interes pentru ceea ce s-a întîmplat cu evreii şi romii în Transnistria?
Stefan Troebst: Asta este la părerea mea o tradiţie postsovietică. În Uniunea Sovietică Holocaustul nu a fost un subiect aparte. Se vorbea despre exterminarea cetăţenilor sovietici, evrei şi neevrei. Nu se făcea nicio diferenţă. După 1991 această tradiţie a continuat şi în noile state postsovietice Ucraina şi Moldova. În ultimii ani în Ucraina lucrurile s-au schimbat. De exemplu la Babi-Yar este un memorial şi un monument pentru victimele Holocaustului. În Moldova nu este prea vizibilă memoria despre Holocaust. De exemplu, la Bender, un mic monument al victimelor Holocaustului a fost vandalizat recent. Şi în România există o problemă. O parte din societate şi chiar unii istorici neagă Holocaustul. Sau îl neagă în totalitate, sau argumentează că acesta a fost o iniţiativă germană pe care autorităţile române au fost nevoite să o aplice. După mine desigur că a existat o presiune, dar a fost şi o disponibilitate de a colabora la săvîrşirea acestor crime în masă. Noi în cadrul forumului ne ocupăm şi de deportarea romilor din România. Ei nu au fost atît de mulţi ca evreii deportaţi în Transnistria, dar totuşi au fost un număr însemnat.
Europa Liberă: Veţi merge şi la Tiraspol şi Odessa. Veţi avea lecţii publice sau mese rotunde şi acolo?
Stefan Troebst: La Odessa noi vom merge la Muzeul Holocaustului de acolo, care este partenerul nostru, dar în Transnistria vom merge doar ca turişti. Pentru că forumul nostru este finanţat de un fond federal al Germaniei şi Germania nu are relaţii diplomatice cu Transnistria, din cauza problemelor politice care sînt bine cunoscute. Noi vom vizita şi fostul lagăr de concentrare din satul Bogdanovka din Ucraina, ne vom întîlni cu cîţiva supravieţuitori din Odessa şi vom avea o întîlnire şi cu elevii din sat. Va fi interesant să aflăm ce ştiu ei despre istoria satului lor.
