În aceste zile, cercetători din mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est discută în cadrul unui forum la Chişinău despre deportările în cel de-al doilea război mondial a evreilor în Transnistria. Lucia Diaconu i-a solicitat un interviu lui Radu Ioanid, directorul arhivelor de la Muzeul Holocaustului din Washington, venit cu această ocazie la Chişinău, de la care a căutat să afle mai multe detalii despre conţinutul documentelor predate astă-primăvară de ministrul de externe Iurie Leancă muzeului.
Radu Ioanid: Marele Stat Major al Armatei Române, Serviciile de Informaţii ale Armatei Române au instruit, ceea ce se numeşte în termeni de specialitate, agentura lor din satele din Moldova să înceapă omorurile populaţiei evreieşti. Deci foşti membri ai Partidului Cuzist, ai Ligii Apărării Naţional-Creştine, foşti legionari au început în diverse sate din Republica Moldova să omoare evrei ca să pregătească terenul pentru omorurile ulterioare care au fost înfăptuite de jandarmeria română. Materialele pe care noi le-am primit de la SIS, şi cu ocazia asta trebuie să aduc un compliment şi guvernului Republicii Moldova, şi SIS-ului, reflectă această stare de lucruri. Deci sînt materiale complementare a unor materiale pe care noi le-am primit din România. În sensul că în România imediat după război, al doilea război mondial, au avut loc procesele jandarmilor care au participat la crimele la care m-am referit înainte, iar în Republica Moldova au fost procesele unor locuitori din diverse sate din Republica Moldova care au participat la aceste omoruri de asemenea.
Europa Liberă: Deci se conţin informaţii noi pe care comunitatea istoricilor nu le cunoştea.
Radu Ioanid: Exact. N-aş putea să spun că nu le cunoştea, dar cercetarea istorică se face pe bază de date concrete. Noi am primit încă de pe vremea preşedintelui Voronin o serie de astfel de dosare, iar guvernul domnului Filat a continuat această foarte bună tradiţie a Republicii Moldova de a coopera cu noi în accesul la informaţii legate de Holocaustul în Republica Moldova.
Europa Liberă: Cît de relevante sînt aceste informaţii pentru studiul general al Holocaustului?
Radu Ioanid: Sînt extreme de relevante pentru că studiul Holocaustului se face pe bază de documente de arhivă şi ele pot să provină de la centru, ca să spun aşa, de la Marele Stat Major, de la Serviciile Secrete, de la arhive din România dar de asemenea pot să provină şi de pe teren, din locuri specifice unde aceste crime în masă au avut loc.
Divizia mea, departamentul meu aduce de la 4 la 6 milioane de pagini de arhivă din toată Europa. Deci ţinta noastră nu este numai Moldova. De altfel, pot să vă spun în paranteză, din punctul meu de vedere, Holocaustul a fost un proces european, au participat toate statele din Europa. Ideea este de a face studii comparative pe această temă.
Europa Liberă: Dacă ar fi să vorbiţi despre particularităţile Holocaustului în Transnistria ce-ar fi de menţionat?
Radu Ioanid: Este un proces în care la început trupele române şi trupele germane acţionează în tandem, mai tîrziu este un proces absolut autonom românesc. Cea mai mare parte a populaţiei evreieşti din Basarabia şi din Bucovina de Nord este fie masacrată pe loc, fie deportată. Ajung în Transnistria cam 150 de mii de evrei din Basarabia şi Bucovina. După 2 ani de zile sînt în viaţă numai 50 000. Vă spun acest lucru citînd documente oficiale româneşti din perioada războiului.
Europa Liberă: Cum sînt valorificate aceste informaţii care s-au adunat la Muzeul Holocaustului de la Washington?
Radu Ioanid: Această informaţie se valorifică. Noi în fiecare an dăm 15 burse pentru europeni şi 15 pentru americani. Sînt foarte competitive. Cu ocazia asta invit pe doctoranzii din Republica Moldova să se gîndească să aplice la aceste burse dacă perioada celui de-al doilea război mondial îi interesează. Deci este material de bază pentru studiu, noi avem foarte multă arhivă şi de la arhivele de stat din Republica Moldova, dar de asemenea şi din arhive româneşti din Ucraina – Odesa, Nikolaev, Viniţa, şi bineînţeles din România. Avem un fond de arhivă de peste 4 milioane de pagini în momentul de faţă.
