Care este situaţia terenurilor agricole, câte sunt lucrate şi câte abandonate, de ce nu pot fi vândute direct străinilor – câteva întrebări la care răspunde în minutele următore analistul economie Iurie Gotişan:
Iurie Gotişan: Terenurile agricole mai întotdeauna au fost elogiate în studii de către cercetători, savanţi, dar şi de investitori. Şi în cea mai mare parte aceasta se datorează proprietăţilor specifice ale solurilor noastre, cum ar fi, spre exemplu, nivelul de fertilitate destul de înalt, de conținutul înalt de cernoziom al acestora, etc. Moldova înregistrează solurile cu cel mai înalt grad de fertilitate sau bonitate conform unei gradaţii pedologice internaţionale. Nivelul mediu de fertilitate este la noi de 65 de grade, iar cel maxim este în jur de 80. Suprafața totală a terenurilor agricole este de peste 2,5 milioane hectare sau echivalentul a 74% din suprafața totală a țării.
Europa Liberă: Mergand de la Naslavcea pana la Giurgiulesti poti vede suprafete de terenuri care sînt lăsate pîrloagă, de izbelişte, cum esplicati aceasta stare de lucruri, tranul nu mai are dragoste de pamant sau nu are suficiente resurse sa-l prelucreze?
Iurie Gotişan: În ultima vreme o bună parte din aceste soluri sînt lăsate la voia întîmplării, fie din cauza că nu are cine să le prelucreze, fie că costurile de prelucrare, cultivare sau întreţinere nu sînt pe buzunarul multora din ţăranii noştri. Actualmente avem destul de multe terenuri nelucrate sau după cum spuneţi lăsate de izbelişte. Statistica arată că cca 30% din terenurile arabile destinate cultivării, sînt lăsate pîrloagă. Bine, sînt lucruri fireşti, multă lume e plecată în afară, investiţiile relativ mari pentru a practica agricultura, parcelarea excesivă, gradul înalt de risc la care este expus sectorul, mai ales urmare a intemperiilor climaterice, or seceta din acest an a compromis peste 20% din culturi. Deci toţi aceştia sînt factori care îngreunează mult practicarea lucrărilor agricole.
Europa Liberă: In UE, agricultura este subventionata pentru a fi competitiva, pe cat de mult ar avea nevoie agricultura Moldovei nevoie de aceste subvenţii...
Iurie Gotişan: Vedeţi că de regulă la noi, pînă nu demult, subvenţiile au fost obţinute şi cîştigate de gospodăriile mari şi nu de micii agricultori. Dar astea sînt şi de fapt regulile şi condiţiile de aplicare pentru ca aceştia să obţină banii. Totuşi situaţia s-a schimbat odată cu instituirea Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi în Agricultură. Resurse financiare pentru subvenţii sînt din ce în ce mai multe, inclusiv cele care vin din partea donatorilor externi, importantă este transparenţa şi administrarea adecvată a acestora. Mai mult, sume consistente ar putea veni din partea UE, însă asta pe măsura aderării Moldovei la uniune. Or din momentul semnării Acordul de Asociere, Moldova va avea acces deplin la resursele financiare pentru subvenţionare. Pentru că aceasta are acea Politică Agrară Comună prin care oferă subvenţionare sectorului agricol ţărilor membre. Spre exemplu, României actualmente i se oferă în medie aproape 150 euro subvenţie la hectar. Astfel că dacă lucrurile vor evolua în direcţia bună, peste vreo 7-10 ani s-ar putea să nu mai vedem terenuri nelucrate.
Europa Liberă: Tot mai mulţi străini ar dori să cumpere terenuri... legea insa nu permite, e bine, e rau?
Iurie Gotişan: Bine, legea deocamdată nu permite ca rezidenții străini să poată cumpăra şi să fie proprietari de terenuri. Asta însă de jure. De facto, sunt mulţi străini care deţin în proprietate terenuri agricole prin persoane interpuse, având documente care confirmă că proprietarul terenului respectiv este un cetăţean al Moldovei sau o companie locală. Confirm asta deoarece personal am cunoscut asemenea situaţii, pe durata cînd am oferit consultanţă Programului Compact cu privire la elaborarea planului de strămutare a unor terenuri agricole în cadrul proiectului de reabilitare a traseului naţional Sărăteni-Soroca-Unguri. Identificasem o companie, înregistrată în 2008 şi de altfel chiar cu fondatori străini, asta fiind de fapt un cumpărător activ, să zicem, de terenuri din întreaga ţară. De regulă aceste terenuri sunt achiziţionate pe bani de nimic, de la ţărani care sunt măguliţi cu preţuri „mari” în, bun asta în viziunea ofertanților, terenuri care sunt amplasate în preajma unor locaţii strategice, cum ar fi de-a lungul autostrăzilor principale, ca ulterior să fie vândute statului sau altor persoane terţe la preţuri de câteva ori mai mari.
Europa Liberă: Preţurile la terenuri au început să crească. Cum se stabilesc acestea?
Iurie Gotişan: Vînzarea pământului este de fapt reglementată de legislaţia naţională. Este o lege care datează din 1997, adaptată şi modificată de-a lungul anilor: Legea privind preţul normativ şi modalitatea de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole. Preţul pământului se stabileşte conform cadastrului funciar. Acesta prevede un preţ normativ, care de regulă este mai mare preţului de piaţă şi se calculează în funcţie de fertilitatea sau acea bonitatea medie a solului după cum o numesc fermierii, pentru satul, comuna sau raionul respectiv. Preţul este de fapt produsul dintre nivelul de fertilitate, un coeficient anume şi un tarif anume stabilit prin lege. Ca exemplu, dacă am ţine cont de această formulă atunci preţul unui hectar de teren agricol în raionul Edineţ, regiune cu o bonitate a solului de 78 grade, ar fi de peste 80 mii lei.
Europa Liberă: Sînt şi preţuri mai mici?
Iurie Gotişan: Este de fapt ceva firesc, deoarece spusesem că preţul de piaţă este relativ mai mic decât cel normativ, stabilit prin lege. Însă au fost înregistrate cazuri, când preţul de piaţă a fost mai mare decât cel normativ, cum a fost în 2010 pentru raionul Soroca, potrivit datelor Agenţiei Cadastru şi Relaţii Funciare. În acel an, un hectar de pământ a fost vândut chiar şi cu peste 70 mii lei, însă asta din cauza cererii foarte mari, adică a multitudinii de tranzacţii în raionul dat pentru acea perioadă. De regulă, cele mai mari creşteri de preţuri sunt înregistrate în raionale din apropierea marilor oraşe, adică cum ar fi Bălţi şi Chişinău, mă refer aici și la Edineţ, Anenii Noi, Străşeni, şi în cele din preajma frontierei, cum ar fi Ungheni sau Ştefan Vodă, de altfel din motive lesne de înţeles. Mai ales că pentru multe din acestea mai devreme sau mai târziu, proprietarii le pot schimba destinaţia, adică din teren agricol în teren pentru construcţii sau o altă utilitate. Respectiv și prețul acestora crește simțitor.
