Aşadar, un nou sondaj făcut de CBS-AXA ne arată că 75% dintre oamenii chestionaţi consideră că lucrurile merg într-o direcţie greşită în Moldova, că populaţia nu prea mai are încredere în instituţiile de stat.
Ar fi fost interesant dacă aceşti concetăţeni de-ai noştri ar fi încercat să ne indice direcţia greşită. Încotro ne-am pornit fără discernămînt? Cred că precizarea asta ar fi fost extrem de dificilă pentru oameni, chiar dacă ea s-ar fi rezumat numai la vectorul politic. Mai curînd, Moldova seamănă cu sacul cu grîu încărcat din fabula lui Donici pe care racul, broasca şi ştiuca îl trag în direcţii diferite. În consecinţă, există parcă un soi de vînzoleală, dar mersul e spre nicăieri, stăm pe loc. Avem trei direcţii predilecte – UE, Uniunea Euroasiatică şi neutralitatea – şi e limpede că nu ne mişcăm cu adevărat pe nici una din aceste căi. Să te mişti într-o direcţie, fie şi greşită, ar însemna să le abandonezi cu hotărîre pe celelalte. Dar e posibil oare aşa ceva în RM? Să fim serioşi! Aici e teritoriul eternei oscilări.
Mi se pare deci de domeniul evidenţei că lucrurile nu merg în nici o direcţie şi că am încremenit într-un soi de degringoladă fără de sfîrşit. Te uiţi în jur şi nu mai înţelegi nimic. Toate s-au amestecat indiscernabil aici. Haosul e la el acasă în această parte a lumii. Nu există nici o idee naţională, fie şi greşită, care să unească oamenii într-un efort colectiv. Decît o asemenea mlaştină ce absoarbe orice dorinţă de primenire, mai bine să mergi într-o direcţie greşită. Dar nici asta nu e posibil.
În ceea ce priveşte neîncrederea oamenilor în instituţiile statului nu prea ai ce să zici. Păi, despre ce încredere poate fi vorba, dacă statul moldovenesc a avut mereu ca prioritate grija pentru propriile sale pîrghii? Mă uit cît de greu se face mărirea vîrstei de pensionare pentru unii cinovnici şi-mi dau seama cît de mult ar vrea aceşti cinovnici să primească în continuare pensii în floarea vîrstei. Pe de altă parte, statul şi structurile sale sînt produsul maselor. Şi nu poţi să-i ceri statului să fie corect în raport cu tine dacă tu însuţi îl păcăleşti. De pildă, nu plăteşti impozite şi totodată ai indemnizaţii.
Părerea mea e că data viitoare distinşii sociologi care plămădesc sondaje ar trebui să reformuleze niţel întrebarea despre direcţia în care merg lucrurile. Cred că întrebarea ar trebui să sune aşa: „Vi se pare că lucrurile au început să se mişte în vreo direcţie, fie ea corectă sau greşită?”
Ar fi fost interesant dacă aceşti concetăţeni de-ai noştri ar fi încercat să ne indice direcţia greşită. Încotro ne-am pornit fără discernămînt? Cred că precizarea asta ar fi fost extrem de dificilă pentru oameni, chiar dacă ea s-ar fi rezumat numai la vectorul politic. Mai curînd, Moldova seamănă cu sacul cu grîu încărcat din fabula lui Donici pe care racul, broasca şi ştiuca îl trag în direcţii diferite. În consecinţă, există parcă un soi de vînzoleală, dar mersul e spre nicăieri, stăm pe loc. Avem trei direcţii predilecte – UE, Uniunea Euroasiatică şi neutralitatea – şi e limpede că nu ne mişcăm cu adevărat pe nici una din aceste căi. Să te mişti într-o direcţie, fie şi greşită, ar însemna să le abandonezi cu hotărîre pe celelalte. Dar e posibil oare aşa ceva în RM? Să fim serioşi! Aici e teritoriul eternei oscilări.
Mi se pare deci de domeniul evidenţei că lucrurile nu merg în nici o direcţie şi că am încremenit într-un soi de degringoladă fără de sfîrşit. Te uiţi în jur şi nu mai înţelegi nimic. Toate s-au amestecat indiscernabil aici. Haosul e la el acasă în această parte a lumii. Nu există nici o idee naţională, fie şi greşită, care să unească oamenii într-un efort colectiv. Decît o asemenea mlaştină ce absoarbe orice dorinţă de primenire, mai bine să mergi într-o direcţie greşită. Dar nici asta nu e posibil.
În ceea ce priveşte neîncrederea oamenilor în instituţiile statului nu prea ai ce să zici. Păi, despre ce încredere poate fi vorba, dacă statul moldovenesc a avut mereu ca prioritate grija pentru propriile sale pîrghii? Mă uit cît de greu se face mărirea vîrstei de pensionare pentru unii cinovnici şi-mi dau seama cît de mult ar vrea aceşti cinovnici să primească în continuare pensii în floarea vîrstei. Pe de altă parte, statul şi structurile sale sînt produsul maselor. Şi nu poţi să-i ceri statului să fie corect în raport cu tine dacă tu însuţi îl păcăleşti. De pildă, nu plăteşti impozite şi totodată ai indemnizaţii.
Părerea mea e că data viitoare distinşii sociologi care plămădesc sondaje ar trebui să reformuleze niţel întrebarea despre direcţia în care merg lucrurile. Cred că întrebarea ar trebui să sune aşa: „Vi se pare că lucrurile au început să se mişte în vreo direcţie, fie ea corectă sau greşită?”
