Oficial, Organizația Internaţională a Francofoniei reunește 75 de țări (56 de membri si 19 observatori) in care trăiesc aproape un miliard de oameni. Realitatea este insa mai puțin glorioasă si tinde sa ascundă declinul accelerat al limbii franceze.
Organizatia Francofoniei există din 1970, iar întâlnirea la vârf se ține la fiecare doi ani. Cea din 2006 a avut loc la București.
Precum in armatele sărace, unde sub uniforme bine cãlcate pantofii sint rupți, Francofonia a fost inventată pentru a perpetua imaginea limbii franceze ca limbă de circulație mondială, al cărei statut de limbă a culturii și a diplomației a fost --aparent definitiv-- înlocuit de cel al englezei. Din fostul sau imperiu Franța a păstrat doar niște confetti, iar pentru a reproduce gloria trecută au fost cooptate in Francofonie, pe lângă majoritatea țărilor africane, țări precum Bulgaria sau Vietnamul, ale căror legături cu Francofonia sint cel puțin discutabile. Bulgaria, de pildă, a intrat in Francofonie in timpul lui Jeliu Jelev, care vorbea franceză, insa astăzi niciunul din guvernanții de la Sofia nu cunoaște limba, iar turistul nu are nicio șansă de a întâlni pe cineva ca sa ii vorbească in franceza, desi Sofia, ca si Belgradul sau Bucureștiul, se fălește cu porecla de „Parisul Balcanilor”.
La fel, Vietnamul nu are, pentru a-si justifica statutul de membru al Francofoniei, altceva decât faptul ca a fost colonie franceză. De altfel, atât Ho Și Minh, fondatorul Vietnamului comunist, cît si Pol Pot, dictatorul genocidar al Cambodgiei, au trăit si studiat în Franța si vorbeau fluent această limbă.
Nu toată lumea e fericită cu statutul de țară francofonă. Astfel, in Belgia, politicianul Bart de Wever, șeful partidului ultranationalist flamand NV-A, a cerut recent ieșirea Belgiei din Francofonie, întrucât valonii francofoni sint minoritari in țara lor iar flamanzii, potrivit lui, nu doresc sa ramana in aceasta organizatie.
Franceza a fost înlocuită in mod accelerat de engleză pînă si la Bruxelles, oraș francofon, in functionarea cotidiană a instituțiilor europene. Declinul a fost de altfel accentuat de primirea țărilor est-europene in UE, majoritatea functionarilor estici, chiar proveniți din țări ale Francofoniei, precum România si Bulgaria, nevorbind in general franceza.
-----------------------
Cu o istorie de 20 de ani în urmă, Alianţa Franceză din Moldova a fost de fapt prima instituţie culturală europeană ce şi-a anunţat prezenţa la Chişinău, înainte chiar de deschiderea unei reprezentanţe diplomatice franceze în Republica Moldova. Am discutat despre realizările acestor 20 de ani cu Adrian Cibotaru, director adjunct al Alianţei.
Adrian Cibotaru: Pe parcursul acestor 20 de ani a fost o dezvoltare continuă. Dacă e să vorbim despre numărul persoanelor care se înscriu la noi la cursuri de franceză, am început cu câteva zeci, ca să ajungem acum să avem peste 6 mii de elevi, studenţi pe an. Deci, simţim că francofonia, cu toate că spre regret cifrele de predare a francezei în şcoli sunt într-o mică descreştere faţă de anii precedenţi, moldovenii sunt pasionaţi de limba franceză, de Franţa, de valorile francofone. Sunt foarte francofili de fapt.
Europa Liberă: Care ar fi scopul de bază pe care îl urmăriţi?
Adrian Cibotaru: de a menţine şi a promova limba franceză în republica Moldova, cultura franceză, cultura şi valorile francofone. Avem în mediateca noastră şi un spaţie de literatură din Belgia, din Elveţia şi alte ţări francofone. Persoana, de fapt, cultivată este persoana care vorbeşte cât mai multe limbi. Noi suntem împotriva mondializării şi uniformizării lingvistice. Şi considerăm că în Republica Moldova deja este bine pentru că majoritatea persoanelor sunt rusofone, vorbesc româna, în plus vorbesc engleza, pentru că de fapt o studiază toată lumea în şcoală, şi franceza desigur este un atu suplimentar, care în plus permite tinerilor de la noi să găsească şi un loc de muncă mai competitiv şi bine plătit şi să aibă o carieră şi un viitor mai frumos.
Europa Liberă: Cum se finanţează activităţile dv. ?
Adrian Cibotaru: Sunt alianţe care sunt subvenţionate de Ministerul de Externe din Franţa. Noi suntem aşa o asociaţie, deci avem o subvenţie anuală pentru activităţi culturale şi lingvistice. Dar această subvenţie reprezintă doar o mică parte din bugetul nostru, este ceva în jur de 10 procente. Tot restul - ne autofinanţăm din activităţile noastre, din cursurile de limba franceză în primul rând, din diferite servicii pe care le prestăm, cum ar traducere, interpretariat pentru misiuni oficiale, punerea la dispoziţie a sălilor noastre.
Europa Liberă: Aveţi vreo idee vagă câţi oamenii cunosc franceza în Moldova?
Adrian Cibotaru: Avem nişte statistici de la Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Ei estimează că în Moldova sunt în jur de 1 milion de persoane care vorbesc sau înţeleg bine franceza.
Europa Liberă: Cam a treia parte ar fi?...
Adrian Cibotaru: Da, cam a treia, a patra parte, în funcţie de câtă populaţie considerăm că a rămas acum în ţară. Pentru că până în anii trecuţi, doi-trei ani în urmă, peste 60% din populaţia şcolară învăţa franceza ca primă limbă de studiu. Vreo 5 ani în urmă erau 63%, dar cum vă spuneam aceste cifre sunt în descreştere. Acum cam s-au echivalat cifrele cu limba engleză.
Europa Liberă: Vă nelinişteşte asta sau nu neapărat?
Adrian Cibotaru: Nu ne nelinişteşte. Este o tendinţa care nu ne bucură. De multe ori părinţii au alegerea limbii pe care copilul să o înveţe în şcoală. Mai depinde şi de alţi factori obiectivi, cum ar fi existenţa sau nu a profesorilor… Dar nu avem nimic împotriva învăţării englezei în şcoală…Dimpotrivă, ne bucură acest fapt.
Europa Liberă: Auzeam de la copii care merg la studii în Franţa, că au mers prin Alianţa Franceză. Facilitaţi oarecum şi studiile în Franţa?
Adrian Cibotaru: Da, noi avem un acord de cooperare cu centrele de limbă şi examene din Franţa, de la Paris. Adică noi organizăm pe contul lor examene de cunoaştere a limbii franceze, adică liceenii de la noi care au bacalaureatul, pot să meargă să-şi facă studiile în Franţa. Avem la acest examen, care este organizat tradiţional în luna februarie cam 150 de candidaţi care participă şi rata de succes este destul de mare, cu cea mai înaltă rată în raport cu ţările vecine. Din cifrele pe care le avem, aproximativ o mie de tineri merg anual la studii în Franţa.
