Linkuri accesibilitate

„În lumea noilor spioni” - un eseu de Anne Applebaum


Vladimir Putin și fosta spioană Anna Chapman înfățișați într-un joc pe computer, intutulat „Voinushka" sau „Impușcă-i"
Vladimir Putin și fosta spioană Anna Chapman înfățișați într-un joc pe computer, intutulat „Voinushka" sau „Impușcă-i"

Generații de spioni sovietici și ruși și motivațiile lor analizate în patru noi monografii publicate în Statele Unite și Marea Britanie.


Apariția la edituri americane a patru cărți noi despre spionii și spionajul în epoca lui Stalin și în cea actuală, a lui Vladimir Putin, i-au prilejuit recent ziaristei Anne Applebaum scrierea unui eseu-recenzie, inserat în ultimul număr al publicației „New York Review of Books”. Victor Eskenasy rezumă cîteva din constatările și observațiile acestui eseu.

In lumea noilor spioni”, eseul Annei Applebaum trece în revistă ceea ce se anunță a fi patru contribuții istorice extrem de interesante: Spionul pierdut: Un american în serviciul lui Stalin de Andrew Meier (Norton), Spioni și comisari: Primii ani ai revoluției ruse, de Robert Service (Public Affairs), Spionul Romeo al lui Stalin: Remarcabila ascensiune și cădere a celui mai îndrăzneț agent operativ al KGB-ului, de Emil Draitser (Northwestern University Press) și Decepția: Spioni, minciuni și cum înșeală Rusia Occidentul de Edward Lukas (Bloomsburry).

Parcurgerea lor oferă o imagine pertinentă a evoluției activităților de spionaj ale sovieticilor și, mai nou, rușilor, începînd cu eforturile cu alură amatoristică din primii ani ai regimului sovietic și pînă la cazurile recente, sub regimul Putin, de deconspirare a unor spioni de relativă mică eficiență implantați în Statele Unite de ani de zile.

Robert Service scrie în cartea sa, citat de Anne Applebaum, că imediat după revoluția din 1917: „în domeniul acesta, ca și în alte chestiuni de ordin practic, Marx și Engels nu au lăsat în urmă un manual de instrucțiuni”. Cea mai mare parte a cunoștințelor lor despre spionaj și contraspionaj proveneau din propria experiență a revoluționarilor bolșevici cu Ohrana țaristă.

Aveau să învețe însă repede și în anii '30 să de ajungă la ceea ce Anne Applebaum numește „o perioadă de extraordinară creativitate în activități fără scrupule pentru spionajul sovietic”. Era epoca recrutării faimoase a „celor cinci de la Cambridge” în Marea Britanie și a lui Whitaker Chambers and Alger Hiss în Statele Unite.

Anne Applebaum întervievată la Praga în studioul Europei Libere
Anne Applebaum întervievată la Praga în studioul Europei Libere
Cum observă Anne Applebaum, citînd din memoriile unuia dintre spionii recrutați în America, o majoritate a lor a slujit inițial Uniunea Sovietică din convingeri ideologice profunde. Și tot ea observă că „într-o măsură, ce nu mai este apreciată în prezent, atît europenii cît și americanii erau profund dezamăgiți de eșecurile democrației capitaliste și liberale din anii 1930, anii Marii Depresiuni și ai ascensiunii lui Hitler. Mulți și-au văzut opțiunile reduse la fascism, pe de o parte, și la marxism, pe de alta, o viziune polarizată asupra lumii, care a fost promovată și încurajată de ambele părți. Printre mulții de stînga nu a existat nici stigmatul, cum va deveni mai tîrziu, al așa-numitului „aur la Moscovei”. Celor cu adevărat dedicați, țelurile proletariatului internațional și ale poliției secrete sovietice li s-au părut în mod egal laudabile și interșanjabile” - observă Anne Applebaum, o bună cunoscătoare a istoriei sovietice.

Sentimentele nu au fost reciproce: „elita sovietică nu a avut încredere niciodată în acești spioni. Oricine dorea să iasă din țară și să trăiască printre capitaliști, fie și de dragul regimului, s-a aflat întotdeuna sub un nor de suspiciune la reîntoarcere.

Pe de altă parte, spionii sovietici - scrie Anne Applebaum - „au trebuit să se descurce cu felul ambivalent de abordare a relațiilor internaționale al lui Lenin. [...] De la această generație de spioni și diplomați sovietici se aștepta să fie revoluționari activi, pe de-o parte, iar pe de alta să acționeze ca reprezentanți ai unui stat suveran, ceea ce i-a făcut adesea să urmărească țeluri complet contradictorii”.

Incepînd cu sfîrșitul anilor '30 - notează Applebaum - această generație de spioni „din convingere” a dispărut aproape în întregime, unii victime ale Marii terori declanșate de Stalin, alții părăsind serviciile secrete fiindcă își pierduseră convingerile, în urma arestării camarazilor lor, a spectacolului proceselor înscenate moscovite și, mai ales, a pactului făcut de Stalin în 1939 cu Hitler.

Generația următoare a avut cu totul alte motivații de înregimentare și, cum o arată documentele, corespondența păstrată în arhive, noii spioni erau atrași de bunurile materiale pe cale le oferea Vestul, nu de idealurile revoluției. „Problemele lor erau o casă pe care nu reușiseră să o cumpere, școlile la care copii lor urmau să învețe, toate, firește, motivau ei, pentru a se putea menține sub acoperire.”

Anne Applebaum notează cu o doză de ironie că viața într-o
Anna Chapman în 2010 după revenirea la Moscova
Anna Chapman în 2010 după revenirea la Moscova
suburbie din New Jersey își avea în mod evident avantaje în comparație cu viața de la Tomsk a cuplului Chapman.

Anna Chapman ar fi plîns cu lacrimi de crocodil atunci cînd a aflat că pașaportul ei britanic a fost revocat și că nu se va mai putea întoarce niciodată în Statele Unite sau Anglia.

Intre timp, însă s-a schimbat și felul rușilor de a-i privi pe spionii lor, între altele și fiindcă Vladimir Putin, actualul președinte, este un fost spion, iar spionajul o parte a biografiei sale pe care a ales-o pentru a o celebra. Reveniți în Rusia, spionii descoperiți în
Statele Unite, între care Anna Chapman au fost transformați în icoane naționale, lăudați - scrie Anne Applebaum - ca modele, „simboluri, de mobilitate extremă și succese - la Londra și New York, desigur, nu la Moscova”.

Într-una din concluziile ei cercetătoarea și ziarista notează că „membrii elitei ruse s-ar putea să nu mai aspire să lanseze revoluția internațională comunistă, cum o făceau în anii 1930. Dar aspirația lor este în continuare să schimbe normele și comportarea occidentală, pe care le văd ca stînd în calea lor.

Ei vor să-i facă pe americani și europeni mai puțin interesați de drepturile omului, mai toleranți față de corupție și, poate, mai cooperativi cu investițiile și oligarhii ruși.

Într-o măsură, conchide Anne Applebaum, ei pot să încerce să procedeze chiar deschis pe această cale. Banii lor cumpără serviciile unor oficialități occidentale ieșite la pensie, inclusiv ale unui fost cancelar al Germaniei, ca și accesul la firmele de realții publice, agenții publicitare și firme de avocatură.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG