Moldova oamenilor fără vedere

Nu e uşor să-ţi găseşti o slujbă într-o ţară ca Republica Moldova, de unde tot mai multă lumea pleacă peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Dacă eşti o pesoană cu dizabilităţi sau deficienţe vizuale, şansele tale se înjumătăţesc, mi-au mărturisit slab-văzătorii cu care am stat de vorbă.

Ksenia Siminciuc e consultantă în comunicare la Centrul de Susţinere a Businessului pentru Nevăzători. Ksenia îi înţelege foarte bine pe cei care îi ajută să pună pe picioare o afacere, pentru că vederea ei este de doar opt la sută din capacitatea unui om cu văzul normal. Tânăra îmi spune că persoanele cu deficienţe vizuale au un potenţial adesea nebănuit şi deci, neexploatat de către angajatori.

„Există tehnologii moderne şi asistive (de asistenţă) unde persoana poate să se încadreze ca teleoperator într-un centru de apel, de exemplul şi noi avem aşa precedente. Persoana dacă este nevăzătoare foloseşte joys-ul. Joys-ul poate prelucra baza de date ale clienţilor într-o companie şi persoana poate procesa datele foarte liber. Printre aceste activităţi se numără şi masajul. Persoana cu dizabilitate vizuală şi chiar nevăzătorii sunt maseuri foarte buni, ei au nişte capacităţi din naştere, putem să spunem, sunt foarte talentaţi.”

Ksenia spune că Centrul la care lucrează a colaborat cu peste 200 de companii, patronii cărora au fost informaţi despre capacitatea de muncă a oamenilor cu vedere slabă.

„Sunt angajatori care sunt deschişi, dar totuşi necesită mai mult timp, mai multă informare şi cred că aici vorbim şi de sistem. Cadrul instituţional de incluziune trebuie să fie mai perfect. Sunt exemple unde angajatorii sunt deschişi, dar majoritatea preferă să facă, totuşi, o testare. Am în vedere că nu e de ajuns numai să expediezi un CV sau să faci un interviu de angajare. Toate cunoştinţele se văd în perioada de testare.”

Chiar dacă pot furniza „exemple de succes”, după cum le numeşte Ksenia, ea constată cu mâhnire că deocamdată, o mare parte dintre patronii moldoveni nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă cât de important este să le ofere slabvăzătorilor şansa de a munci, mai ales că pentru aceşti oameni un serviciu nu este doar o sursă de venit - este o poartă către lumea din jur.

„Eu încercam întotdeauna să demonstrez lumii că nu trebuie să mă privească ca pe o persoană care este altfel. Eu întotdeauna pledam pentru egalitate şi încercam şi să mă comport, şi să vorbesc, şi să fac totul la egal, aşa ca oamenii să înţeleagă că eu nu am nevoie nici de milă, nici de jale. Am nevoie doar de o atitudine, un comportament adecvat şi de o înţelegere, că este o mică problemă, poate, cu sănătatea, dar ea absolut nu încurcă în muncă şi în ceea ce facem noi zi de zi, absolut nu încurcă şi la comunicare.”

Ca să-şi găsească locul în societate şi, mai ales, un serviciu, un slabvăzător trebuie să spargă stereotipul precum că ei ar fi neputincioşi. Misiunea de a răsturna aceste preconcepţii le revine chiar lor, este de părere psihologul Centrului de Informare şi Reabilitare al Societăţii Orbilor din Moldova, Olga Leva:

„Cu cât societatea va cunoaşte mai multe istorii de succes ale acestor oameni, adică oameni care în pofida dizabilităţii au reuşit să obţină ceva, cu atât mai uşor se va schimba această mentalitate.”

Totuşi, motivaţia bună nu este întotdeauna suficientă pentru ca aceste persoane să-şi găsească o slujbă. Este necesar şi un cadru legal adecvat. Chiar dacă legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi funcţionează, aceasta necesită completări, susţine preşedintele Centrului de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi, Vitalie Meşter.

„Neajunsul acestei legi este că statul a pus mai mult sarcina angajării persoanei cu dizabilităţi pe seama angajatorului şi nu pe seama autorităţilor publice. Sunt prevăzute mai multe obligaţiuni ale angajatorului de a angaja persoane cu dizabilităţi fără a acorda careva înlesniri sau facilităţi, sau stimulente angajatorului, pentru a fi motivat să angajeze aceste persoane.”

Pentru a uşura munca autorităţilor, Centrul de asistenţă pentru Persoane cu Dizabilităţi a pus la punct şi un set de recomandări. Printre acestea sunt scutirea companiilor de plata impozitului pe venit în cazul angajării persoanelor cu deficienţe, facilităţi la procurarea materiei prime sau scutirea unor importuri de taxele vamale. Aceste înlesniri, e de părere Vitalie Meşter, ar compensa parţial cheltuielile angajatorului, deoarece persoanele cu dizabilităţi, deseori, au un randament de muncă mai mic. Spre exemplu, ele lucrează 30 de ore pe săptămână şi nu 40, dar salariul i se retribuie ca şi cum ar munci în regim normal.

Datele oferite de Agenţia Naţională pentru ocuparea forţei de muncă arată că de la începutul anului şi până în prezent, aproape 400 de persoane cu dizabilităţi s-au adresat pentru a găsi un loc de muncă. Dintre acestea doar 80 au avut norocul să fie angajate. Societatea Orbilor din Moldova oferă şi ea date: din nouă mii de persoane cu deficienţe de vedere, doar 670 au o slujbă.