Un singur semn de întrebare ridică scrutinul legislativ care se va desfăşura peste o lună: cît de categorică va fi victoria Uniunii Social-Liberale? Vor obţine social-liberalii 62 de procente? 58%? 52%? Chiar şi în cazul în care nu vor atinge 50%, vor dispune - prin redistribuire – de o majoritate confortabilă în Parlament. Dacă vor fi cîştigători detaşaţi, vor putea impune schimbări legislative importante, inclusiv revizuirea Constituţiei. Totodată, îl vor neutraliza complet pe preşedintele Traian Băsescu, obligat să facă figuraţie la Cotroceni, şi asta în cazul fericit în care social-liberalii nu se hotărăsc să înceapă o nouă procedură de suspendare. O altă miză este desemnarea lui Victor Ponta ca prim-ministru. USL-ul nici nu vrea să audă de altă variantă, opoziţia declară că Ponta nu e o fatalitate şi că actualul premier nu are legitimitate în măsura în care a fost dovedit ca plagiator.
Opoziţia a încercat, de bine de rău, să se organizeze într-o alianţă, denumită Alianţa România Dreaptă, în care, pe lîngă Partidul Democrat Liberal, au intrat încă două-trei partide mici, existente mai mult pe hîrtie. Lansarea candidaţilor ARD de acum cîteva zile a fost lipsită de vlagă şi de imaginaţie. Dintre liderii alianţei, Mihai Răzvan Ungureanu este în cădere liberă în ce priveşte popularitatea, victimă a unei campanii de presă, în care a fost acuzat de cheltuieli nesăbuite în scurta perioadă cînd a ocupat fotoliul de prim-ministru. Alţi politicieni tineri, ca Mihai Neamţu şi Adrian Papahagi, nu au încă suficientă notorietate. Prezenţa pe listele ARD a unor figuri ce constituie ţintele preferate ale maşinăriei mediatice a USL riscă să îndepărteze o parte a electoratului potenţial al democrat-liberalilor. Pe scurt, e posibil ca, după 9 decembrie, să avem o opoziţie anemică, incapabilă să reacţioneze în faţa tăvălugului social-liberal.
Cît priveşte campania care începe acum, ea va privilegia, cu siguranţă, loviturile sub centură în faţa dezbaterilor de idei. Există totuşi în programele celor două alianţe o serie de aspecte interesante, care ar merita o discuţie fără prejudecăţi şi fără patimă: mă gîndesc la propunerile privind cota unică de impozitare, reducerea taxelor sau priorităţile în dezvoltarea infrastructurii. Dar ar fi să dăm dovadă de un optimism exagerat, dacă nu chiar deplasat, crezînd că această campanie va fi una elegantă şi de substanţă.
Opoziţia a încercat, de bine de rău, să se organizeze într-o alianţă, denumită Alianţa România Dreaptă, în care, pe lîngă Partidul Democrat Liberal, au intrat încă două-trei partide mici, existente mai mult pe hîrtie. Lansarea candidaţilor ARD de acum cîteva zile a fost lipsită de vlagă şi de imaginaţie. Dintre liderii alianţei, Mihai Răzvan Ungureanu este în cădere liberă în ce priveşte popularitatea, victimă a unei campanii de presă, în care a fost acuzat de cheltuieli nesăbuite în scurta perioadă cînd a ocupat fotoliul de prim-ministru. Alţi politicieni tineri, ca Mihai Neamţu şi Adrian Papahagi, nu au încă suficientă notorietate. Prezenţa pe listele ARD a unor figuri ce constituie ţintele preferate ale maşinăriei mediatice a USL riscă să îndepărteze o parte a electoratului potenţial al democrat-liberalilor. Pe scurt, e posibil ca, după 9 decembrie, să avem o opoziţie anemică, incapabilă să reacţioneze în faţa tăvălugului social-liberal.
Cît priveşte campania care începe acum, ea va privilegia, cu siguranţă, loviturile sub centură în faţa dezbaterilor de idei. Există totuşi în programele celor două alianţe o serie de aspecte interesante, care ar merita o discuţie fără prejudecăţi şi fără patimă: mă gîndesc la propunerile privind cota unică de impozitare, reducerea taxelor sau priorităţile în dezvoltarea infrastructurii. Dar ar fi să dăm dovadă de un optimism exagerat, dacă nu chiar deplasat, crezînd că această campanie va fi una elegantă şi de substanţă.
