Linkuri accesibilitate

Să alegi răul mai mic...


Poţi să votezi aici ani în şir, să încărunţeşti şi să îmbătrîneşti, votînd, şi nimic în esenţă să nu se schimbe.



Bîlciul din Parlament se permanentizează. După aducerea triumfală a lui Şelin şi procedeele de box de acum cîteva zile, s-au produs noi altercaţii, îmbrînceli şi s-au auzit cuvinte urîte. Şi de această dată unul dintre protagonişti a fost deputatul comunist Iurie Muntean. Te uiţi cu ochii boldiţi la scenele astea dizgraţioase-penibile şi înţelegi mai bine ca oricînd că oamenii aceştia nu au nici în clin, nici în mînecă cu aspiraţiile tale de alegător naiv. Singura legătură dintre electorat şi aceşti aleşi ai poporului e că electoratul îi votează.

Apropo de povestea votării. Mărturisesc că în anii lungi ai tranziţiei, după fiecare votare, am simţit gustul amar al decepţiei. La început, am votat cu gîndul că votul meu va primeni ţara şi am rămas cu buzele umflate. Apoi am votat cu gîndul ca să nu decidă alţii în locul meu şi tocmai asta s-a şi întîmplat. Pentru că la putere veneau nişte indivizi care, eufemistic vorbind, nu mă reprezentau. Am votat ulterior cu gîndul că aleg răul mai mic, am votat la cererea ritoasă a rudelor şi colegilor, am votat pentru că un cetăţean responsabil nu poate fi pasiv, am votat într-o doară. Şi, iată, iese că un rezultat al tuturor acestor votări e şi bîlciul actual din Parlament. Şi în mod normal te întrebi: dar merită oare efortul, dacă în vîrful puterii ajung nişte indivizi care nu pot scoate ţara din mocirlă? Noi, alegătorii, pentru ce votăm? Ca aceşti indivizi să se ocupe cu razborka în vreme de restrişte?

Republica Moldova dă impresia că nu e ca toate ţările. Poţi să votezi aici ani în şir, să încărunţeşti şi să îmbătrîneşti, votînd, şi nimic în esenţă să nu se schimbe. Rămîne aceeaşi Marie, cu altă pălărie. O ţară pe buza prăpastiei, în care se simte bine numai casta privilegiaţilor şi a celor preocupaţi de razborkă.
XS
SM
MD
LG