Jennifer Brush: Nici dezamăgită, nici entuziasmată de negocieri

Partea a doua a interviului cu Jennifer Brush.

Săptămâna trecută a avut loc la Dublin o nouă rundă în negocieri în formatul 5+2 privind rezolvarea conflictului transnistrean, negocieri care nu s-au încheiat cu rezultate concrete. Dar se pare că toate părţile sunt de acord că succesul anului 2012 este faptul că Tiraspolul şi Chişinăul au reluat dialogul şi strategia paşilor mici. Foarte mici, câte odată invizibili, cum a fost la Dublin. Motiv de descurajare sau dimpotrivă? Valentina Ursu a stat de vorbă cu şefa misiunii OSCE la Chişinău, Jennifer Brush:

Europa Libera: Ultima rundă de negocieri: a fost un succes sau o dezamăgire?

Jennifer Brush: Aş spune că nu am fost nici dezamăgită şi nici prea plăcut surprinsă de aceste negocieri. Cred că s-au desfăşurat aşa cum ne-am aşteptat. De nenumărate ori, în cadrul mai multor interviuri, am spus că relansarea negocierilor după o întrerupere atât de mare a condus la nişte decizii destul de rapide în privinţa anumitor chestiuni, care au fost importante pentru ambele părţi, însă, care nu au fost dificile, din punct de vedere politic. Cu timpul, am ajuns la subiecte mai dificile, pentru care găsirea unei soluţii este mai dificilă, din punct de vedere politic. Exact aici suntem acum. Suntem în mijlocul unor probleme foarte dificile însă foarte importante, şi sperăm să le soluţionăm, şi nu este surprinzător că acest proces durează.

Europa libera: În cadrul ultimei runde de negocieri în formatul "5+2", din acest an, care a avut loc Dublin, părţile implicate în soluţionarea problemei transnistrene s-au înţeles să revină, anul viitor, la subiectele privind deschiderea circulaţiei pe Podul Gura-Bâcului şi multe alte aspecte economice, sociale, ce tin de respectarea drepturilor omului. Credeti ca 2013 ar putea sa fie marcat de o mai mare eficienta a negocierilor?

Jennifer Brush: Cu tot respectul, însă daţi-mi voie să nu fiu de acord într-o oarecare măsură cu afirmaţia precum că lipsesc progrese în aspectele economice, sociale şi ale drepturilor omului. Cred că s-a înregistrat un progres considerabil, în primul rând, trenurile de marfă circulă, am înlăturat o sursă radioactivă. Desigur, dorim să înregistrăm mai mult progres. Am înregistrat succese în cadrul grupurilor de lucru, în special în grupul de lucru în domeniul ocrotirii sănătăţii, şi, sperăm la mai multe succese în cadrul grupului de lucru în domeniul agriculturii şi ecologiei. Deci, poate, este mai jos de pragul dvs. de interes, ca reprezentanţi ai mass-media, însă sunt unele chestiuni care se mişcă, fapt de care suntem bucuroşi.

Unul din succesele care, aş spune, au fost înregistrate în runda de negocieri din luna septembrie, a fost simplificat procesul de confirmare a diplomelor transnistrene. Şi, deşi partea transnistreană susţine că această întrebare nu a fost soluţionată pe deplina lor satisfacţie, de fapt, s-a înregistrat un progres considerabil în privinţa recunoaşterii diplomelor transnistrene, astfel încât transnistrenii să poate lucra şi studia mai liber în întreaga regiune. Şi aceasta este, de asemenea, un beneficiu pentru toţi cei ce au diplome transnistrene. Am în vedere prietenii noştri din Găgăuzia, şi din alte locuri, care au diplome transnistrene. Mi-au spus personal, în timpul vizitei pe care am întreprins-o recent în Găgăuzia, că ei pot acum să-şi găsească un loc de muncă şi să studieze în instituţiile superioare de învăţământ mai liber, în întreaga regiune. Deci, cred că nostrificarea nu trebuie subestimată. De fapt, a fost un pas înainte semnificativ, din cauză că ne dorim cu toţii o populaţie cu studii superioare. Când preşedintele SUA, Obama, a fost ales pentru primul său mandat, el a spus că obţinerea studiilor superioare este responsabilitatea fiecăruia.

Europa libera: Doamna Ambasadoare, aşa-numita politica a paşilor mici”, în ciuda multor lucruri pozitive pe care le-a adus, s-a autoconsumat, fără a mai avea capacitatea de a aduce ceva nou in apropierea elor doua maluri ale Nistrului. Chişinăul a oferit maxim ce îi putea oferi Tiraspolului. La rândul lor, liderii din regiunea transnistreana sugerează că au ajuns şi ei la limita cedărilor. În astfel de condiţii tratativele ar putea intra într-un con de umbra. Se aud voci care spun ca mai intai adoptarea unui statut si doar dupa asta problemele economice, social ear putea fi rezolvate mai usor. Dvs ce punct de vedere impartasiti?

Jennifer Brush: Cu toţii ştim că, acestea sunt negocieri politice, şi, scopul negocierilor politice este identificarea unui statut special pentru Transnistria, în cadrul integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Moldovei. Aceasta este clar. Ceia ce încercăm să facem acum, este consolidarea încrederii. Nu numesc acest lucru politică a paşilor mici, din cauză că niciodată nu am considerat aceasta ca fiind o politică. O politică, după părerea mea, este un nivel mai mare de luare a deciziilor. Este, simplu, ceia, asupra ce au convenit părţile să întreprindă, pentru a consolida încrederea. Şi, da, voi fi de acord, că ambele părţi, din experienţa mea în aceste runde de negocieri, au nevoie să-şi consolideze încrederea una faţă de alta. Pentru acest lucru, părţile trebuie să ia anumite decizii care afectează vieţile oamenilor, decizii care să fie implementate astfel, încât locuitorii să simtă un beneficiul palpabil pentru vieţile lor.

Europa libera: Intr-un interviu pentru Europa libera, speakerul Marian Lupu declara ca tratativele merg atât de lent pentru că lipseşte voinţa politică, mai ales în formatul „5+2. Ce ar insemna o mai mare vointa politica din partea actorilor imlicati in acest proces?

Jennifer Brush: Cred că trebuie să-l întrebaţi pe spicherul parlamentului, Lupu, ce a avut în vedere prin acea declaraţie. Nu aş dori să comentez declaraţiile dânsului. Însă voi spune că, dacă aţi fi întrebat, practic, toţi participanţii în cadrul formatului 5+2, care este scopul lor în cadrul negocierilor, ei v-ar spune: identificarea unui statut special pentru Transnistria, în cadrul integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Moldovei. Acea voinţă politică există în rândul, practic, a tuturor participanţilor în procesul 5+2.

Europa libera: Dar credeţi că interesele Chişinăului coincid astăzi cu interesele Tiraspolului, când vine vorba despre reunificarea ţării?

Jennifer Brush: Mă gândesc foarte mult la acest lucru, şi, sper, că participanţii la negocieri analizează această chestiune, cel puţin, la fel ca mine, şi chiar, sper eu, mai mult. Însă, când încerc să asamblez mai multe piese ale procesului de negocieri, mereu revin la dilema clasică a negocierilor, numită „dilema prizonierului”, care este una de bază pentru orice instruire în domeniul negocierilor. Conform acestei teorii, dacă ambele părţi fac ceia ce cred ele este în interesul lor imediat, atunci, în majoritatea cazurilor, aceasta nu este în interesul lor de lungă durată. Deci, dacă am presupune că părţile ar aborda diferite politici, poate, pe termen scurt, aceasta ar fi tentant. Însă, pe termen lung, sper că factorii de decizie mai maturi, de pe ambele maluri, înţeleg că tentaţiile de scurtă durată nu merită riscul de a rata o soluţie de lungă durată, care ar aduce prosperitate, stabilitate şi democraţie pentru toţi din această regiune.

Europa libera: Ucraina va prelua presedintia anuala prin rotatie a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) in 2013. Anterior a existat “planul Iuscenco” de solutionare a problemei transnistrene. Admiteti ca s-ar putea reveni la acel document ? Care sunt asteptarile dvs.?

Jennifer Brush: Ce ţine de careva plan, nu voi enumera propunerile care au fost înaintate, însă aş spune că orice soluţionare a conflictului, probabil, nu va fi o surpriză pentru participanţi. Probabil, poziţia finală este destul de clară părţilor la conflict. Însă, în ce priveşte ucrainenii, pot doar spune că ei au fost enorm de constructivi şi productivi, de când am început să particip la proces. Am fost foarte impresionată de activitatea desfăşurată de ambasada Ucrainei în Chişinău, şi de conducătorul acesteia, Ambasadorul Pirojkov. El şi echipa sa au fost foarte implicaţi la nivel local, cu grupurile de lucru şi, de asemenea, prin îndemnarea conducerii de pe ambele maluri să se întâlnească. Deci, nu am decât laude pentru implicarea Ucrainei până în prezent. Similar, negociatorul lor în procesul 5+2 a fost foarte constructiv – Ambasadorul Kharchenko. Şi, recent, am petrecut foarte mult timp cu noul reprezentant al Ucrainei în procesul de reglementare, Andrei Deşciţia, care sunt convinsă că este foarte interesat de procesul de negocieri şi va avea un rol foarte constructiv şi productiv. Deci, nu am nici un motiv să fiu altfel decât bucuroasă că Ucraina preia preşedinţia OSCE în acest moment. Ei înţeleg sigur, instinctiv problema, au trăit cu ea, şi au un interes învestit în aceasta. Şi, deci, cred că este oportun ca Ucraina să preia preşedinţia în exerciţiu al OSCE anume în 2013.