Republica Moldova se află într-un interstiţiu electoral, aşa încât alegerile pentru Parlamentul de la Bucureşti au fost un bun prilej pentru cetăţenii români de aici să-şi exerseze spiritul civic. Dincolo de Prut, după victoria copleşitoare a USL şi odată cu intrarea în Legislativ a unui partid zis „studio de televiziune”, care aduce un plus de exotism lungii liste de personaje certate cu justiţia din politica românească, se aud comentarii apocaliptice de genul: „România va renunţa la angajamentele sale europene şi euroatlantice”, „Rusia şi-a făcut jocurile!” ş.a.m.d. Sigur că există îngrijorări, dar cred că profeţiile sumbre sunt niţel exagerate. În Republica Moldova comuniştii au fost votaţi masiv de două ori din 2001 încoace, am tras destule ponoase, dar Moldova a rezistat. Şi chiar dacă pericolul unei revanşe „roşii” nu se exclude, gândindu-ne la stilul cam accidentat al actualei guvernări, suntem obişnuiţi cu loviturile în plex, nu e nici o problemă. Or, România, totuşi, nu are un PCRM pe cap. Cei care vor guverna la Bucureşti după 9 decembrie sunt tot români, nu un „detaşament de paraşutişti”, cum s-a spus ironic despre comuniştii lui Voronin. Dacă noii guvernanţi de la Bucureşti se vor dovedi bicisnici, cu siguranţă că la un viitor scrutin îşi vor pierde fotoliile. Că aşa-i în democraţie. Deocamdată, sperăm ca relaţia cu Moldova să funcţioneze normal şi să se dezvolte, iar România să rămână avocatul nostru strategic în Uniunea Europeană. Sperăm de asemenea să continue şi programele culturale, educaţionale şi proiectele economice pe care România le desfăşoară în Republica Moldova.
Unii consideră că basarabenii au fost manipulaţi, că îmbrăţişează prea uşor populismul lui Traian Băsescu. Însă această „credulitate” a celor dintre Prut şi Nistru se sprijină pe un instinct antirusesc neştirbit, alimentat de nişte realităţi palpabile, nu de mituri ca în România. Poate din această cauză mulţi basarabeni trec prea uşor cu vederea problemele interne româneşti. Dacă există îndoieli faţă de opţiunea moldovenilor, în loc de replică aş cita indignarea unuia dintre cetăţenii mai vârstnici cu care am stat la coadă patru ore şi jumătate ca să votez la Liceul „Gheorghe Asachi”. Interlocutorul meu reclama proasta informare cu privire la concurenţii electorali de peste Prut. „De unde să-i ştim, domnule, dacă ne-au tăiat şi Televiziunea Română? Acum ne pun telenovele mexicane în limba rusă!”. Iată un obiectiv major pentru noua guvernare de la Bucureşti, care împreună cu Ambasada Română de la Chişinău ar trebui să insiste pe lângă autorităţile moldoveneşti să taie „nodul gordian” care învăluie cazul TVR în păienjenişul unor interese obscure. Şi tot interlocutorul meu îmi spunea că poate ar fi util să nu aşteptăm soluţii de la politicieni, ci să strângem semnături pentru a readuce Televiziunea Română în Republica Moldova şi, mai ales, pentru a-i da un statut intangibil…
Prezenţa numeroasă la vot, pe 9 decembrie 2012, a fost un gest de autoafirmare a cetăţenilor români din Republica Moldova. Mesajul lor ar trebui recepţionat just şi la Bucureşti, şi la Chişinău. Oamenii vor o schimbare.
© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.
