Aşadar, procesul de reevaluare a poliţiei rutiere s-a terminat? Acum pe şoselele patriei tronează disciplina şi corectitudinea? Şi sînt toţi poliţiştii oneşti şi incoruptibili? Dificile, foarte dificile sînt întrebările astea, stimaţi ascultători. Şi asta pentru că în ţara provizoratului etern nimic nu e sigur.
Deunăzi, un cunoscut mi-a povestit despre întîlnirea insolită cu un poliţist „reevaluat”. Vasăzică, omul conducea automobilul pe o şosea dintr-un raion şi nu şi-a aprins la timp faza lungă sau scurtă. Şi, la un moment dat, l-a oprit un poliţist „reevaluat”. Şi de cum cunoscutul meu a deschis întristat portiera, poliţistul „reevaluat” i-a spus: „Spune repede ce ai de gînd să faci, că procesul verbal e pregătit!”
Preţ de cîteva clipe, cunoscutul meu a cîntărit uluit „oferta” poliţistului „reevaluat”. De fapt, omul legii îi propunea să aleagă: să meargă pe varianta legală, cu procesul verbal, şi să plătească mai mult sau să opteze pentru micul mişmaş. Şi cunoscutul mi-a mărturisit cu jenă că i-a dat poliţistului „reevaluat” 50 de lei şi a scăpat fără proces verbal.
Fireşte, gestul cunoscutului meu nu e deloc frumos, mai cu seamă într-o perioadă în care tot felul de tineri îţi ies în cale şi te îndeamnă să nu dai mită. Dar gîndiţi-vă bine, stimaţi ascultători, la felul în care i s-a adresat poliţistul „reevaluat”.
„Spune repede ce ai de gînd să faci, că procesul verbal e pregătit!”
E o invitaţie clară pentru acceptarea mişmaşului. Şi te întrebi atunci la ce bun a fost toată gălăgia asta cu reevaluarea poliţiei? Păi, ce reevaluare o fi asta? Şi cîţi asemenea indivizi şmecheri au mai rămas în poliţia rutieră?
Asemenea întîmplări îţi întăresc convingerea că mai nimic aici nu se schimbă, în ciuda sloganurilor frumoase şi răsunătoare. Rămînem tot acolo unde am fost mereu în ultimii 20 de ani, în mocirla decăderii morale.
