Ministrul moldovean al economiei Valeriu Lazăr şi ministrul energeticii al Rusei Alekandr Novak au confirmat zilele trecute în cadrul unei întâlniri pe care au avut-o la Moscova că Rusia nu va încheia cu Chişinăul un nou contract cu privire la livrarea şi tranzitul gazelor naturale spre şi prin Republica Moldova pentru anul 2013, ci îl va prelungi pe cel vechi valabil din 2006. Numai că de dragul acestui contract şi în speranţa obţinerii unei reduceri de preţuri, Republica Moldova a cerut şi a obţinut de la Comisia Europeană acceptul pentru amânarea unei înţelegeri energetice europene, aşa-numitul Pachet energetic III. Liliana Barbăroşie l-a întrebat pe un expert de la Chişinău dacă amânarea Pachetului energetic III nu a fost o concesie inutilă în condiţiile în care nici acordul privind gazele ruse, nici reducerea de preţ nu au fost obţinute:
Lipsa unui nou contract cu Gazprom-ul nu este o problemă în sine, explică expertul în probleme energetice de la IDIS Viitorul, Ion Muntean, în condiţiile în care prevederile vechiului acord sunt în acest moment favorabile, dacă nu unei reduceri de preţuri la gazele ruse, atunci cel puţin menţinerii lor la nivelul actual:
Ion Muntean: „Condiţiile actualului acord nu sunt dezavantajoase pentru Republica Moldova. Evoluţiile preţurilor la produsele petroliere au fost în trimestru II si III destul de joase, ceea ce creează o rezervă ca preţurile să se menţină, dacă nu să scadă un pic. Putem să fim optimişti şi să ne aşteptăm ca în următoarea jumătate de an preţul gazului să nu crească chiar dacă creşte preţul produselor petroliere.”
Putea însă Republica Moldova obţine mai mult, adică o reducere de preţuri sigură, nedeterminată de cotaţiile internaţionale a preţului la produsele petroliere, în schimbul renunţării la înţelegerile energetice europene? Ion Muntean este mai curând sceptic pentru că aceasta ar fi însemnat plasarea Republicii Moldova în nişte condiţii facilitare în raport cu vecinii săi pe care Federaţia Rusă îi tratează de obicei în acelaşi mod atunci când este vorba despre vânzarea de gaze.
Ion Muntean: „Partea rusă joacă cu mai mulţi jucători odată şi Republica Moldova nu e cea mai importantă piesă din acest joc. Ideea e că până la urmă Gazprom-ul va promova aceiaşi politică pentru toţi consumatorii europeni şi relaţia cu Republica Moldova va depinde de cum vor evalua aceste relaţii cu ţările UE. Rusia nu are o tactică încă foarte clară în acest sens, dată fiind şi dispută cu Comisia Europeană despre activitatea Gazprom-ului pe piaţa europeană şi creşterea pieţei gazului lichefiat. Dar eu cred că această concurenţă semnificativă o va face pe Federaţia Rusă să adopte o strategie mai prietenoasă în raport cu ţările europene, ca să nu rişte să-şi piardă marii clienţi europeni.”
Expertul sugerează astfel că, renunţând la înţelegerile energetice europene ce afectează interesele Gazprom-ului în Republica Moldova, autorităţile de la Chişinău au făcut de fapt o cedarea inutilă.
Ion Muntean: „Este de neînţeles de ce a fost necesar să se facă un pas înapoi solicitându-se derogarea de la articolul 9 din directiva europeană 73, dacă şi fără această derogare rezultatul ar fi fost acelaşi. Oricum contractul ar fi fost prelungit. Pentru că în caz contrar nu era prelungit nici acordul de tranzit al gazelor. Chişinăul a căzut de fapt într-o capcană crezând că va obţine o reducere a preţului la gaze şi a demonstrat încă o dată că este vulnerabil în faţa Gazprom-ului. De fapt, noi nu riscam nimic dacă nu renunţam la Pachetul energetic III. Cel mai mare risc era să fie prelungit acordul actual.”
Un argument suficient, la părerea expertului, în negocierile cu Gazprom-ul ar fi fost păstrarea condiţiilor actuale la tranzitul prin Republica Moldova al gazelor naturale ruse spre Uniunea Europeană. „Chiar dacă unii minimalizează importanţa acestui factor, eu cred că tranzitul a 16 miliarde de metri cubi anual nu este deloc puţin în comparaţie cu 1 miliard pe care îi cumpără Moldova. Eu nu aş minimaliza acest argument,” mai spune expertul de la IDIS Viitorul, Ion Muntean.
Lipsa unui nou contract cu Gazprom-ul nu este o problemă în sine, explică expertul în probleme energetice de la IDIS Viitorul, Ion Muntean, în condiţiile în care prevederile vechiului acord sunt în acest moment favorabile, dacă nu unei reduceri de preţuri la gazele ruse, atunci cel puţin menţinerii lor la nivelul actual:
Ion Muntean: „Condiţiile actualului acord nu sunt dezavantajoase pentru Republica Moldova. Evoluţiile preţurilor la produsele petroliere au fost în trimestru II si III destul de joase, ceea ce creează o rezervă ca preţurile să se menţină, dacă nu să scadă un pic. Putem să fim optimişti şi să ne aşteptăm ca în următoarea jumătate de an preţul gazului să nu crească chiar dacă creşte preţul produselor petroliere.”
Putea însă Republica Moldova obţine mai mult, adică o reducere de preţuri sigură, nedeterminată de cotaţiile internaţionale a preţului la produsele petroliere, în schimbul renunţării la înţelegerile energetice europene? Ion Muntean este mai curând sceptic pentru că aceasta ar fi însemnat plasarea Republicii Moldova în nişte condiţii facilitare în raport cu vecinii săi pe care Federaţia Rusă îi tratează de obicei în acelaşi mod atunci când este vorba despre vânzarea de gaze.
Ion Muntean: „Partea rusă joacă cu mai mulţi jucători odată şi Republica Moldova nu e cea mai importantă piesă din acest joc. Ideea e că până la urmă Gazprom-ul va promova aceiaşi politică pentru toţi consumatorii europeni şi relaţia cu Republica Moldova va depinde de cum vor evalua aceste relaţii cu ţările UE. Rusia nu are o tactică încă foarte clară în acest sens, dată fiind şi dispută cu Comisia Europeană despre activitatea Gazprom-ului pe piaţa europeană şi creşterea pieţei gazului lichefiat. Dar eu cred că această concurenţă semnificativă o va face pe Federaţia Rusă să adopte o strategie mai prietenoasă în raport cu ţările europene, ca să nu rişte să-şi piardă marii clienţi europeni.”
Expertul sugerează astfel că, renunţând la înţelegerile energetice europene ce afectează interesele Gazprom-ului în Republica Moldova, autorităţile de la Chişinău au făcut de fapt o cedarea inutilă.
Ion Muntean: „Este de neînţeles de ce a fost necesar să se facă un pas înapoi solicitându-se derogarea de la articolul 9 din directiva europeană 73, dacă şi fără această derogare rezultatul ar fi fost acelaşi. Oricum contractul ar fi fost prelungit. Pentru că în caz contrar nu era prelungit nici acordul de tranzit al gazelor. Chişinăul a căzut de fapt într-o capcană crezând că va obţine o reducere a preţului la gaze şi a demonstrat încă o dată că este vulnerabil în faţa Gazprom-ului. De fapt, noi nu riscam nimic dacă nu renunţam la Pachetul energetic III. Cel mai mare risc era să fie prelungit acordul actual.”
Un argument suficient, la părerea expertului, în negocierile cu Gazprom-ul ar fi fost păstrarea condiţiilor actuale la tranzitul prin Republica Moldova al gazelor naturale ruse spre Uniunea Europeană. „Chiar dacă unii minimalizează importanţa acestui factor, eu cred că tranzitul a 16 miliarde de metri cubi anual nu este deloc puţin în comparaţie cu 1 miliard pe care îi cumpără Moldova. Eu nu aş minimaliza acest argument,” mai spune expertul de la IDIS Viitorul, Ion Muntean.