Prietenul nostru Eugen Lungu, binecunoscutul şi mult apreciatul redactor-şef al editurii Arc, avea o vorbă: „O carte fără nici o greşeală este o carte nesinceră!” După câte titluri & autori a moşit dânsul în cele peste trei decenii de activitate „guttenbergă” (ierte-mi-se neologismul cu iz arhaic), se înţelege de la sine că ştie ce spune. Tot din gura domniei sale am auzit această istorie: o mare editură britanică scotea o Enciclopedie, verificată la sânge atât din punctul de vedere al corectitudinii informaţiilor conţinute între cele două coperte, cât şi al unor greşeli elementare, cum ar fi scăpările de literă, de punctuaţie etc., etc. În fine, când toţi redactorii & corectorii s-au convins că NU EXISTĂ NICI O GREŞEALĂ în toată cartea, aceasta a plecat la tipar, nu înainte însă de a fi „îmbrăcată” într-o manşetă în care se spunea, negru pe alb, că respectiva enciclopedie nu conţine nici o greşeală… Ei bine, abia la apariţie s-a constatat că pe manşetă se-nghesuiau nu una, nu două, ci câteva greşeli! Ce folos că enciclopedia propriu-zisă era curată ca lacrima, vorba vine, de vreme ce manşeta ce-i clama puritatea virginală păcătuia prin necărturărie?!
Întâmplarea face ca, trecând pe lângă librăria „Librarius”, de pe strada Puşkin, 15, să-mi arunc ochii în vitrina împodobită de sărbători – m-am uitat în primul rând la titlurile noi, dar şi la cele două bannere cu vedete ce îndemnau lumea la carte. Mai bine n-o făceam!... Şi asta deoarece am văzut două răsadniţe de greşeli – citez exact prima inscripţie (vezi textul cu italice):
„Cartea ne stimulează să acţionăm, înloc să devenim observatori pasivi”
Constantin Moscovici
Celebru naist, Artist al poporului a Republicii Moldova
În primul rând, propoziţia „celebrului naist” nu are punct; „în loc” e transcris, nu se ştie de ce, legat („înloc”); după virgulă, „Artist” e scris cu majusculă; iar „a Republicii Moldova” pune punct la toate – hotărât lucru, Constantin Moscovici e „al” (oricui ar aparţine – poporului, Republicii)!
Nici cea de a doua inscripţie nu-i cu mult mai brează, chit că nu păcătuieşte prin greşeli atât de elementare. Iat-o, transcrisă întocmai (aici, cu italice):
„Deschizînd cartea la orice pagină, găsesc în ea răspunsuri la propriile întrebări.”
Geta Burlacu
Interpretă a Republicii Moldova
Dincolo de „profunzimea” abisală a unei cugetări care transformă plăcerea lecturii într-un… chestionar cu răspunsurile date la sfârşit, ce-ar vrea să însemne totuşi să găseşti răspunsuri „la propriile întrebări” (subl. mea)? Pe lângă faptul că-i o banalitate crasă, mai este şi o calchiere din rusă («ответы на свои вопросы») – un om cu carte nu ar rosti cât pururi o asemenea vorbă nesărată. Cele două afişe cu vedete dându-se cu părerea despre un domeniu ce nu pare să le fie chiar familiar au acţionat asupra mea la fel ca manşeta cu greşeli din primul alineat, subminând credibilitatea instituţiei – în cazul de faţă, a librăriei „Librarius” – a cărei imagine, chipurile, erau chemate s-o promoveze. Pur şi simplu nu i-am trecut pragul!
Acestea fiind spuse, să ne mai mire faptul că elevii moldoveni sunt printre cei mai slabi din lume la scris şi citit, ocupând „onorabilul” loc 65, din 74 de ţări participante la testare?! (În chiar aceeaşi zi în care Jurnal de Chişinău publica ştirea, premierul Vlad Filat îşi îndemna miniştrii să pună mâna pe carte – să fie oare o simplă coincidenţă?!) Şi când te gândeşti că din aceştia se vor recruta vedetele & oamenii politici de mâine…