La microfon Lucian Ștefănescu, bine v-am găsit la o ediție specială de sărbători a Dicționarului de sunete, o ediție specială dedicată unei trupe speciale de aici din Cehia, numită DVA.
Numele trupei DVA înseamnă în limba rămână „doi”, iar trupa se compune din Bára Kratochvílová (voce, clarinet, bass clarinet, saxofon, muzicuță, wind midicontroller și alte jucării) şi Jan Kratochvíl (voce, ghitară, banjo, loops, beatbox - un beatbox de bucătărie, scrie în pagina lor de pe Internet).
În ultima vreme cei doi au cîntat pop pentru posturi de radio inexistente, în limbi inexistente, după ce acum cîțiva ani au cântat folclor pentru națiuni inexistente, tot în limbi inexistente. Inexistente e poate mult spus, cred eu, pentru că auzim de fapt aceste limbi, ele există deci în urechile noastre şi în fascinanta lume de sunete inventată de DVA.
Trupa a luat ființă în primăvara lui 2006 în apropiere de Třebechovice pod Orebem, un orăşel cehesc vestit pentru o instituție aparte, Muzeul Ieslelor lui Isus Cristos.
Au sute de concerte la activ, au scris coloana sonoră pentru jocul Botanicula, lansat în vara lui 2012, au scris muzica pentru mai multe filme documentare, au patru albume la activ, și acompaniază performanțe teatrale şi de cinema.
O observație simplă e aceea că muzica lor electro-acustică e plină de acel sacru al în-scenărilor, al re-inventării realităților, și dau seamă de asta albumele „Fonok” - folclor pentru națiuni inexistente, în limbi inexistente, din 2008 şi „Hu”, pop pentru posturi de radio inexistente, tot în limbi inexistente din 2010.
I-am întîlnit pe Bára Kratochvílová şi pe Jan Kratochvíl în 20 octombrie la Fabrica de Pensule din Cluj, unde au susținut unul din cele trei concerte pe care trupa le-a avut în România în cadrul festivalului Soundczech organizat de Centrul Ceh de la București. Prima întrebare pe care le-am pus-o a fost: de ce limbi inexistente?
Bára Kratochvílová: „Pentru că nouă chiar ne place sentimentul acela pe care-l ai când te afli într-o țară străină și nu înțelegi limba, poți doar să auzi, să asculți vocile, dar nu le înțelegi, există însă melodiile acestor limbi pe care nu le înțelegi, și pentru noi foarte plăcut pentru noi, ne place acest sentiment, și vrem să-l transmitem și celor care ascultă muzica noastră.”
Jan Kratochvíl: „Mai e ceva: limba cehă pune întotdeauna accentul pe prima silabă și asta influențează destul de puternic muzica, dacă textul piesei e în cehă, pentru că limba cehă are o anumită muzică a ei și un anumit ritm, asta limitează de fapt muzicalitatea cîntecului, iar pentru noi e mai ușor cînd nu sîntem limitați în muzică de propria noastră limbă.”
Europa Liberă: Ascultînd cântecele de pe acest album am detectat similarități cu cel puțin trei limbi: franceza, maghiară, și probabil una din limbile baltice, n-am reușit să-mi dau seama care...
Jan Kratochvíl: „Ne plac foarte mult țările baltice, și pe albumul Fonok avem un cântec Vals Liepaja în limba lituaniană, sînt de fapt versurile unui cântec popular lituanian, dar noi am schimbat ordinea cuvintelor, astfel încît ele au un sens, însă unul schimbat.”
Europa Liberă: O întrebare pentru tine Bara acum, pentru că ești solista vocală: cît de greu e să memorezi aceste versuri, pentru că ele nu există, nu? Le scrii și le înveți pe de rost, sau improvizezi?
Bára Kratochvílová: „Nu, nu improvizez, e de fapt foarte simplu. E la fel ca în cehă sau engleză, sau orice altă limbă.”
Jan Kratochvíl: „E de fapt mai ușor decît cu o limbă reală, pentru că dacă greșești e OK.”
Europa Liberă: ...pentru că nimeni nu cunoaște limba în care cântați. Cum vă compuneți cântecele?
Jan Kratochvíl: „Depinde, uneori sînt trei etape. Prima oară cîntăm împreună fără instrumentația electronică, doar improvizăm, și înregistrăm ce ni se pare că e interesant. Apoi facem câteva loop-uri și beat-uri peste care improvizăm din nou.”
Bára Kratochvílová: „…iar a treia etapă, și asta probabil e interesant pentru radio, e când folosim un receptor de radio vechi cu tranzistori, iar Honza caută posturi, și uneori dăm întîmplător peste cîntece, și dacă ne plac le învățăm, le adaptăm pentru ghitară și saxofon, modificate puțin. Uneori sînt melodii foarte ciudate …”
Europa Liberă: ... cărora le dați de fapt o altă viață?
Bára Kratochvílová: „Da'.
Europa Liberă: Sînteți o trupă experimentală?
Bára Kratochvílová: „Nu cred, nu știu. E doar un joc firesc cu muzica.”
Europa Liberă: Știu că în Cehia se cîntă multă muzică bună, sînt o mulțime de trupe bune, dar voi nu semănați cu nici una dintre cele pe care le-am auzit. Vocea voastră este foarte nouă. Sînteți diferiți.
Jan Kratochvíl: „Eu unul nu pot să mă pronunț, pentru că nu știu, deoarece sînt ceh și nu văd care e diferența, dar credem că e interesant ceea ce facem, și de fapt facem ceva care e tipic cehesc. Cred că e ca în filmele cehești din anii '60, ceva ca o joacă... Vreau să spun că noi cehii sîntem foarte jucăuși.”
Bára Kratochvílová: „Cehii sînt maeștri ai improvizației în diverse jocuri, jocuri de cuvinte, tot felul de jocuri. Dar se joacă și cu lucruri și diverse obiecte, mulți cehi inventează tot felul de mașinării.”
----------------
Vă reamintesc că oaspeții ediției speciale de Crăciun a Dicționarului de Sunete au fost Bára Kratochvílová şi Jan Kratochvíl, membrii trupei DVA din Cehia, iar pe parcursul emisiunii am ascultat melodii de albumul „Fonok”, lansat de ei în 2008. Numele meu este Lucian Ștefănescu, vă mulțumesc pentru atenție. Sărbători fericite! Aici e Radio Europa Liberă!
