Premierul britanic David Cameron urma să țină astăzi la Amsterdam un mult-așteptat discurs despre viitorul relațiilor țării sale cu Uniunea Europeană. Aseară premierul de la Londra a spus că își amână cuvântarea din cauza crizei ostatecilor din Algeria, încheiată în cursul nopții. Anunțul prelungește speculațiile pe tema conținutului discursului, de la care conservatorii britanici așteaptă fermitate sporită față de Bruxelles și proclamarea rolului special pe care îl are Marea Britanie în Uniunea Europeană. Detalii are Mircea Țicudean.
Marea Britanie a aderat la ceea ce se numea atunci Comunitatea Economică Europeană în anii 1970, dar de atunci a fost frământată periodic de regrete și de eforturi de a se asigura că este și va rămâne un membru special al clubului care a ajuns să numere 27 de membri, urmând să adauge încă unul, Croația, la vară.
În anii 1980 premierul conservator Margaret Thatcher a negociat faimosul „rebate” britanic, adică angajamentul Bruxelles-ului de a scuti Londra de anumite plăți la bugetul comunitar. Mai târziu, Marea Britanie a refuzat să adere la Spațiul Schengen, care nu mai are frontiere la granițele interne și cu atât mai puțin la moneda europeană comună, euro.
O altă contribuție specific britanică la politica Uniunii a fost entuziasmul constant al Londrei pentru extinderea ei în continuare, dar atât nu de dragul țărilor candidate, cât în speranța că o organizație mai extinsă va fi mai diluată și mai puțin înclinată să se transforme într-o federație.
Toate aceste temeri și fobii europene ale Londrei au reieșit la lumină de când zona euro a intrat în criza datoriilor, care a făcut țările pro-integrare, în frunte cu Germania, să impună un curs mai hotărât de sincronizare a politicilor economice în Uniune. De atunci la Londra politicienii conservatori vorbesc tot mai deschis despre ideea ca Marea Britanie să păstreze doar comerțul liber cu Uniunea Europeană și să părăsească toate celelalte forme de cooperare.
În ultimele zile, premierul David Cameron a insistat că el nu dorește ieșirea țării din UE și nici organizarea unui referendum la care britanicii să decidă dacă să rămână sau nu în organizație. În schimb, Cameron vrea să renegocieze legăturile țării sale cu Uniunea – iar forma acestor legături ar putea fi supusă unei consultări populare, poate după alegerile generale din 2015.
Mulți experți spun că David Cameron s-a angajat într-un joc periculos, care supără pe toată lumea: nu este destul de anti-Bruxelles pentru euroscepticii din propriul partid, dar nici destul de european pentru partenerii continentali, care spun tot mai deschis că s-au săturat de jumătățile de măsură ale angajamentului european al Londrei. Iar economiștii spun că în vreme ce încercata zonă euro își face în sfârșit lecțiile și pare pregătită să iasă întârită din criză, Marea Britanie își pune în pericol propria relansare economică ținând piețele în ceață în privința relațiilor ei cu Europa.
