Linkuri accesibilitate

Ştim şi… nu reuşim


Să presupunem că noi ştim acum multe, că ştim toate celea. Dar la ce ne ajută asta dacă nu putem modifica lumea din jurul nostru, dacă marşul triumfal al mişmaşului, corupţiei şi evaziunii fiscale continuă?



Am văzut că agenţia Info Prim Neo a intervievat mai mulţi experţi, analişti politici şi sociologi într-o încercare lăudabilă de a afla cît de informaţi sînt actualmente moldovenii.

Cineva a remarcat că stăm bine cu libertatea de expresie, că populaţia e mai activă şi se informează din mai multe mijloace mass-media, dar şi că manipularea nu a dispărut, ci a devenit mai voalată, că unele mass-media fac jocul politicienilor.

Altcineva a spus că populaţia ştie mai multe decît acum 4 ani despre ceea ce se întîmplă în ţară. Bunăoară, e puţin probabil că acum 4 ani societatea ar fi aflat şi ar fi discutat despre un episod ca cel din Pădurea Domnească.

Ce să spun? Există, într-adevăr, un progres, dar mi se pare că mai sîntem încă foarte departe de ceea ce e cu adevărat o societate informată. Că avem multe mijloace de informare nu e rău, fireşte. Putem trece cu vederea chiar şi calitatea îndoielnică a unor emisiuni. Dar că nici astăzi, în 2013, nu ştim cine sînt patronii unor mijloace mass-media din care ne informăm mi se pare un amănunt îngrijorător. Păi, cîţi ani mai trebuie să se scurgă ca să aflăm cine stă în spatele tuturor posturilor de televiziune şi de radio? Un secol?

Să remarcăm şi faptul că, în ciuda existenţei mai multor posturi, în mediul rural mai sînt suficienţi oameni care ascultă cu precădere un anumit post de radio sau de televiziune, adică au de-a face cu o singură sursă, iar unii pensionari nu au deloc televizor.

Mai este şi fenomenul dezinformării provenite din excesul de informare. Cînd omul ascultă zilnic zeci de posturi tv şi de radio, cînd îngurgitează zilnic aceeaşi informaţie ambalată în zeci de feluri diferite, apare deruta şi incapacitatea de a accede la esenţa evenimentului. Şi, cu toate că acest fel de dezinformare are loc oriunde, la noi el ia forme specifice tocmai din cauză că în Moldova avem un alt fel de relaţie dintre politic şi presă.

Dar şi mai regretabil e altceva. Să admitem că noi acum ştim cazul din Pădurea Domnească şi discutăm despre el, ceea ce e bine, fără doar şi poate. Dar cît de mult ştim noi despre acest caz? Bunăoară vom afla vreodată cine l-a ucis, din greşeală sau nu, pe Sorin Paciu? Şi apoi să fim lucizi şi să admitem că presa ar fi putut şi să nu afle nimic, dacă unii oameni erau mai vigilenţi. Presa a aflat mai curînd din întîmplare, dintr-o „eroare”...

Şi o ultimă constatare. Să presupunem că noi ştim acum multe, că ştim toate celea. Dar la ce ne ajută asta dacă nu putem modifica lumea din jurul nostru, dacă marşul triumfal al mişmaşului, corupţiei şi evaziunii fiscale continuă?
XS
SM
MD
LG