Peste o săptămână, președinția ucraineană a OSCE organizează la Lvov prima rundă de anul acesta a negocierilor în format 5+2 în problema transnistreană. Nu este limpede dacă în marginea rundei se vor întâlni din nou față în față premierul Vlad Filat și liderul transnistrean Evgheni Șevciuk. Președinția ucraineană a OSCE ar dori ca ei să dea startul discuțiilor despre aspectele politice și de securitate ale unei soluții în Transnistria, dar diplomația rusă se opune. Despre așteptările moldovene relatează Valentina Ursu:
Europa Liberă: Domnule vicepremier, cu ce merge Chişinăul la această nouă rundă de negocieri în formatul „5+2”, preconizată să aibă loc la începutul săptămânii viitoare, la Lvov?
Eugen Carpov: „Preşedinţia ucraineană la OSCE a venit deja cu un proiect de agendă pentru şedinţa de la Lvov. Este un proiect de agendă tradiţional, cu practic aceleaşi subiecte pe care le-am avut pe agendă şi anterior. Ele sunt parte din toate 3 coşuri convenţionale pe care le avem. Deci vom discuta şi aspecte social-economice: aici, în primul rând, libertatea de circulaţie. Vom continua discuţiile pe protocolul care ţine de posibilitatea circulaţiei pe trasee internaţionale a autoturismelor din regiunea transnistreană, în regim de transport mărfuri şi pasageri. La fel, vom discuta şi situaţia cu şcolile cu predare în grafie latină. Avem pregătite şi anumite propuneri pentru ca să fie puse în discuţie. În continuare, va fi discutată şi cooperarea la nivelul societăţii civile, drepturile omului. Şi Coşul III a rămas acelaşi: subiectul cooperării în combaterea criminalităţii dintre cele două maluri şi cooperarea în cazul situaţiilor excepţionale sau extraordinare. Noi, practic, avem un pachet de propuneri pe fiecare subiect, care va fi pus în discuţie, astfel ca să ne mişcăm înainte.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, cum se explică situaţia de moment, când Chişinăul ar dori să se discute şi pe marginea unui proiect de statut pentru regiunea transnistreană, iar Tiraspolul totuşi deocamdată este rezervat sau din contra, se opune ca să discutaţi chestiuni politice, în cadrul formatului de negocieri „5+2”?
Europa Liberă: Insistam să ne răspundeţi dacă acceptă Tiraspolul să se discute un eventual proiect de statut pentru regiunea transnistreană?
Eugen Carpov: „Până acum am avut declaraţii publice ale unor reprezentanţi din Tiraspol care au negat această propunere.”
Europa Liberă: De ce nu ar fi în interesul lor să se discute şi această chestiune?
Eugen Carpov: „Eu sunt convins că este în interesul comunităţii din stânga Nistrului să se discute şi această chestiune. Pentru că, de fapt, obţinerea unui statut juridic este acea intrare în legalitate pentru fiecare cetăţean în parte, pentru fiecare companie care se află în regiunea din stânga Nistrului. Este o revenire la normalitate şi posibilitatea de a se dezvolta în conformitate cu cerinţele timpului. Spre regret, realităţile din regiunea transnistreană au rămas la nivelul mentalităţii de după conflictul armat care a avut loc în anul 92. Eu cred că trebuie să depăşim aceste stereotipuri, să deschidem ochii, să vedem că suntem în secolul 21, şi să încercăm să ajutăm populaţia din stânga Nistrului cu soluţii adecvate.”
Europa Liberă: Negociatorul de acolo ce vă spune? Este disponibilă partea tiraspoleană să discute această problemă?
Eugen Carpov: „Negociatorul de acolo a făcut declaraţii că deocamdată nu sunt gata. Dar aceasta este opinia dânşilor. Există şi alţi participanţi în formatul „5+2” care sprijină, de fapt, poziţia autorităţilor de la Chişinău.”
Europa Liberă: În calitate de vicepremier, în ultimul timp, insistaţi, tot mai mult pe ideea ca Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii să le fie atribuit statutul de mediator şi nu numai de observator. De ce ar trebui să se egaleze în drepturi şi aceşti doi importanţi participanţi la procesul de negocieri în formatul „5+2?
Eugen Carpov: „Dintotdeauna am susţinut poziţia prin care orice actor internaţional, dacă doreşte să aducă o contribuţie procesului de reglementare a conflictului transnistrean, trebuie să-i oferim platforma. Anume pentru aceasta am insistat în permanenţă ca UE şi Statele Unite ale Americii să devină participanţi ai formatului de negocieri, pentru că, până în 2005, aceşti doi actori internaţionali nu făceau parte din acel format numit „5+2”. În continuare, pentru faza de atunci ei au fost acceptaţi ca observatori. Dar pe parcurs, şi noi, cei de la Chişinău, şi alţi participanţii, am observat că aceşti doi actori au potenţialul necesar pentru a veni cu o contribuţie mult mai serioasă în acest proces. Din acest motiv, eu cred că nu există niciun obstacol real, un obstacol care să împiedice egalarea statutului Uniunii Europene şi Statelor Unite cu statutul celorlalţi mediatori. Lucrând împreună, mediatorii şi observatorii, existând o cooperare mai apropiată între ei, cu siguranţă, acest fapt ar putea genera şi soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm.”
Europa Liberă: Dar în practică cum e posibil acest lucru?
Eugen Carpov: „În practică, asemenea decizii trebuie luate în formatul „5+2”, prin consens, cu acordul, evident, al tuturor participanţilor.”
Europa Liberă: Ar putea cineva să se opună?
Eugen Carpov: „Deocamdată acest consens încă nu a fost atins, cu toate că noi am insistat dintotdeauna ca subiectul respectiv să fie soluţionat.”
