Ce se întâmplă în vârful puterii? Soluţii de la firul ierbii

Principalele trei partide, care au format o coaliţie, se acuză reciproc pentru o eventuală prăbuşire a Alianţei de guvernare, în condiţiile în care reformele şi perspectiva alegerilor parlamentare alimentează tensiunile politice. Ce le sugerează votanţii slugilor lor?

Arestări, demisii, destrămarea Alianţei pentru Integrare Europeană, conferinţe peste conferinţe – toate acestea ocupă spaţii largi în presa de la Chişinău. Chiar dacă în acest moment stabilitatea şi previzibilitatea sunt elemente de bază pentru continuarea cu succes a parcursului european al Republicii Moldova, liderii partidelor, care au constituit Alianţa de guvernare, sunt văzuţi ca în fabula cu racul, lebăda şi ştiuca.

La Soroca, am discutat cu mai mulţi alegători care încearcă să se dezmeticească ce se întâmplă în vârful puterii. Profesoara Ana Bejan, două decenii, a fost implicată în politică. A luptat ca să schimbe lucrurile, dar, în final, s-a retras. Ea crede că gâlceava şi neînţelegerile din Alianţă discreditează democraţia şi democraţii.

Ana Bejan: „Criza politică, dar, în primul rând, morală se răsfrânge asupra oamenilor. Iată stau aici, în stradă, şi mă uit cum trec oamenii: trişti, fără zâmbet pe buze, îngânduraţi. Deci se răsfrânge foarte mult şi atmosfera aceasta pe care o creează cei de sus.”

Europa Liberă: Ce înţelegeţi dumneavoastră din gâlceava aceasta de acolo, de la Chişinău?

Ana Bejan: „Sunt nişte reglări de conturi. Ei nu au nişte valori.”

Europa Liberă: Cine îşi reglează conurile?

Ana Bejan: „Oligarhia noastră.”

Europa Liberă: Cine sunt oligarhii?

Ana Bejan: „Cel mai bine ar fi să se retragă din politică, pentru că politicul nu are nimic cu afacerea, cu business-ul.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să alegeţi din aceste trei scenarii despre care se vorbeşte – să rămână Alianţa să-şi ducă mandatul până la bun sfârşit; să fie o reconfigurare a puterii; să fie alegeri parlamentare anticipate – pentru care din aceste trei variante aţi pleda?

Ana Bejan: „E foarte greu să alegi o variantă ideală sau o variantă care ar soluţiona problemele. Eu cred că Alianţa trebuie păstrată. Altfel, dacă intrăm în alegeri anticipate, să ştiţi că vom reveni la începuturi, vom reveni la perioada de la care am pornit: lupta pentru eliberare naţională, pentru valorile noastre naţionale. Un neam are nevoie de modele. Lipsesc modelele. Eu încerc în permanenţă să caut cine ar putea scoate neamul acesta din pustiul acesta .”

Europa Liberă: Şi răspunsul?

Ana Bejan: „Şi nu mi-l găsesc, din păcate. Poate sunt între tineri pe care nu-i cunoaştem, care sunt plecaţi. În ţara aceasta nu sunt promovaţi oamenii după intelect, după profesionalism. Pur şi simplu, dacă eşti cu mine – eşti bun, dacă nu eşti cu mine… Deci acesta este un principiu al comuniştilor şi el continuă să funcţioneze. Sistemul este bolnav, este foarte bolnav…”

Europa Liberă: Când ziceţi că sistemul e vulnerabil ce înseamnă aceasta?

Ana Bejan: „Că nu s-a schimbat nimic absolut. Deci noi, de fapt, astăzi trăim în acelaşi mediu. Suntem martori că nu a fost schimbat absolut nimic din temelie. S-au făcut nişte reforme ca la antereul lui Arvinte: s-a tăiat din mânecă, s-a pus în poale. Dar nu s-au făcut reforme până la capăt, reforme serioase.”

Europa Liberă: Dar cum înţelegeţi dumneavoastră reforma până la capăt?

Ana Bejan: „Iată eu sunt din învăţământ şi aş putea să judec, că treizeci de ani am activat în învăţământ, dintre care aceştia douăzeci de acuma într-o altă societate, într-un alt mediu. Până acuma nu avem un Cod al educaţiei: ba optimizăm, ba închidem, ba deschidem, ba descentralizăm, ba din nou centralizăm. Şi învăţăm copiii nişte nimicuri, nişte mărunţişuri, ani, perioade… Deci nu le dăm modele din istorie, din literatura română. Nu-i învăţăm să fie patrioţi. A dispărut sentimentul acesta al patriotismului. Nu mai există în şcoală. Oamenii zic că trebuie să fim optimişti. Eu sunt foarte optimistă şi am luptat pentru democratizarea societăţii, am luptat pentru valorile noastre naţionale. Dar acuma m-am prăbuşit şi eu, sincer să vă spun, nu mă mai pot orienta.”

Europa Liberă: Cum aţi caracteriza clasa politică?

Ana Bejan: „Clasa politică, în primul rând, e lipsită de responsabilitate în faţa poporului, în faţa electoratului. Atunci când te doare o ţară şi când te doare neamul, trebuie să laşi şi ambiţiile personale, şi interesele personale, şi de partid – să te concentrezi. Pentru că ei sunt departe de noi, de oamenii simpli. Veşnicia de-acuma a murit la sat. A murit încrederea oamenilor, speranţa şi este o tragedie, o dramă naţională, vă spun sincer.”

Europa Liberă: Dar ca să recâştigi, să recapeţi încrederea în politicieni, în instituţiile statului, ce trebuie de făcut?

Ana Bejan: „Afacerea nu trebuie confundată cu politicul. Politicul este aparte. Societatea s-a politizat. Politicienii cred că noi suntem o gloată şi nu înţelegem lucrurile. Înţeleg şi ne tratează ca pe o gloată.”

Europa Liberă: Da îi puteţi trage totuşi la răspundere?

Ana Bejan: „Eu cred că ei trebuie să rabde un an, să ţină Alianţa şi după aceea să vină în campania electorală. Şi cred că poporul de-acum nu va mai fi alegătorul turmentat a la Caragiale să întrebe: „Eu cu cine votez?” Eu cred că, în sfârşit, oamenii au înţeles că trebuie să fie conştienţi, să analizeze lucrurile şi în campania electorală să aprecieze la justa valoare orice politician. Plus de aceasta, din păcate, eu nu văd nicio forţă – forţa a treia – care ar veni acuma şi ar putea să preia lucrurile. Aceasta-i drama noastră naţională. Intelectul a plecat peste hotare. Mediocrităţile ne doboară: intră pe uşă, prin fereastră, peste tot intră. Şi piticii aceştia, care n-au dezvoltarea intelectuală, care n-au experienţă politică şi n-au esenţialul, n-au cultură politică... Ce exemplu poate să dea un lider politic, care înjură în faţa electoratului? Ce exemplu poate să dea, când ei scuipă şi se bârfesc, şi mahalagismul acesta care există între ei – eu cred că aceasta este o situaţie dramatică. Cum vor ieşi ei din situaţie? Se va găsi cineva care să le dea un sfat, să încerce să-i împace?”

Europa Liberă: Credeţi că mai e loc pentru „Bună ziua” sau va domina în continuare răzbunarea?

Ana Bejan: „Este un război între ei. Foarte greu să faci pace. Dar depinde de-acuma de nivelul lor de educaţie, de cultură generală chiar, de cultură politică. Să se aşeze la masa de negocieri şi să se certe acolo, între ei până…”

Europa Liberă: Şeful statului, domnul Timofti, poate media această situaţie conflictuală?

Ana Bejan: „Şeful statului ar putea face lucrul acesta, dar este prea cuminte. Cuminţenia preşedintelui nu-i pentru politică. Şi, plus la aceasta, dumnealui este un bun profesionist, dar nu are experienţă politică. Aici trebuie să ai experienţă politică, să ştii cum să-i iei, ce strategie, cum să-i apropii. Aşteptăm, cu speranţa…”

Europa Liberă: Mai daţi o şansă actualei clase politice?

Ana Bejan: „Mai dăm. Cred că aceasta e ultima şansă Alte şanse nu vor avea. De aceea ei vor pleca cu toţii. Şi dacă ei nu învaţă din greşelile istoriei şi din greşelile politicienilor – care au plecat de pe arena politică – în primul rând, cred că oamenii nu vor ieşi la alegeri, ca protest. Pentru că nu sunt personalităţi acuma politice care să poată face campanie electorale şi să poţi reuşi să aduci electoratul la urne. Nu vreau să spun că trebuie într-adevăr să lupţi, ani de zile, ca să te afirmi ca om politic pe arena politică. Pentru aceasta e nevoie de timp. Aceasta este. Ultima şansă pe care le-o dăm.

***

Victor Cobăsneanu, redactor-şef al ziarului „Observatorul de Nord”, spune că ultimele evenimente de la Chişinău îi fac pe oameni să fie pe fază şi să rămână spectatori neputincioşi la cele ce se întâmplă. Despre ultima cumpănă a Alianţei am vorbit cu colegul de breaslă de la Soroca.

Victor Cobăsneanu: „Mi se pare că la politicieni interesele sunt meschine şi de grup. Chiar mă miră câteodată lipsa lor de cunoaştere a psihologiei omului simplu. Ei consideră, până acum, că omul simplu poate fi manipulat la infinit. Dar vine un timp, când omul spune: „Stop! Mai departe de acuma nu se poate merge”. Le aduc, cu această ocazie, aminte de o maximă de-a lui Gheorghe Urschi: pentru om este foarte important să ştii simţul măsurii. Păi să ştiţi că politicienii noştri au uitat ce înseamnă măsura.”

Europa Liberă: Au făcut promisiuni. De ce adică nu ar trebui să se gândească că vine un alt scrutin electoral şi trebuie să-şi dea şi darea de seamă?

Victor Cobăsneanu: „Probabil, ei consideră că le-a mers prima dată, le merge şi a doua oară. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Odată şi odată, se strică. Şi tare mă tem că, de data aceasta, toate ulcioarele se vor strica de capurile politicienilor. Unii din ei chiar nu o merită, dar odată ce au intrat într-o horă, vor răspunde cu toţii. Dar nu toţi alegătorii vor avea discernământ şi vor avea capacitatea de a alge bunul de rău. Şi, până la urmă, vor avea de suferit cu toţii.”

Europa Liberă: Răul cel mai mare care ar fi? Cine ar fi?

Victor Cobăsneanu: „Nu ştiu dacă este rău mare sau rău mic. Este rău şi este bine. Răul cel mare este revenirea celor care ne-am imaginat noi că s-au dus. Chiar îmi aduc aminte că, trei ani şi ceva în urmă, Voronin a prorocit că: „Să vedeţi voi că o să vină timpurile, când o să se hârâie, ca câinii printre garduri şi din Alianţă o să iasă praf”. Tare mă tem că prorocirile lui Voronin se vor îndeplini.”

Europa Liberă: Şi acum – pentru că se discută mai multe scenarii, eventuale pronosticuri – ce e mai bine: să rămână actuala Alianţă pentru Integrare Europeană – aşa cum este – să-şi ducă mandatul până la sfârşit; să se producă această reconfigurare – aşa cum se zvoneşte – sau să se ajungă la anticipate?

Victor Cobăsneanu: „Inima spune că trebuie păstrată Alianţa şi de mers până la capăt. Dar capul spune că nu avem nevoie de Alianţă numai pentru Alianţă. Adică, decât aşa Alianţă, mai bine – nu.”

Europa Liberă: Alegeri?

Victor Cobăsneanu: „Dar alegeri anticipate – aceasta capul spune. Dar inima înţelege că nu avem nevoie de alegeri, trebuie să mergem până la capăt. Poate că, într-un an, ca eroii din poveste, politicienii noştri vor face atâtea lucruri că vor merge la alegeri cu pieptul deschis şi vor câştiga, din nou.”

Europa Liberă: Împăcarea cum o vedeţi?

Victor Cobăsneanu: „Împăcarea dintre politicieni? Chiar vă spun drept că nu mă interesează. Dacă şi va fi o împăcare, aceasta va fi o împăcare de ochii lumii. Este aşa o vorbă înţeleaptă care spune că pot să uit, dar nu pot să iert. Aceasta se referă şi la – acuma te încurci, nici nu mai ştii, sunt patru sau trei, să zicem trei – eu nu cred că ei se vor ierta între dânşii. Împăcarea pentru politicienii noştri este un lucru străin şi chiar interzis. Decât aşa împăcare, vorba cu războiul: decât o pace rea, mai bine un război bun sau invers. Eu nu cred într-o împăcare sinceră. Aşa, de ochii lumii, poate da, dar sinceră – nu.”

Europa Liberă: Pentru interesul naţional, ce aşteptaţi să facă politicienii?

Victor Cobăsneanu: „Sigur, pentru interesul naţional ar fi bine să se împace, să uite, să revină la varianta zero despre care se vorbeşte: să uităm cu totul, să începem de pe o foaie albă. Dar eu nu-mi imaginez cum ambiţia unora va fi dată la o parte şi cum complexele altora vor fi date la o parte. Fiindcă noi avem politicieni complexaţi şi avem politicieni ambiţioşi. Atât complexele, cât şi ambiţiile sunt dăunătoare.”

Europa Liberă: Domnule Cobăsneanu, din discuţia cu localnicii de aici, de la Soroca, înţeleg că majoritatea din ei au pierdut încrederea şi în clasa politică, şi în instituţiile statului.

Victor Cobăsneanu: „Sigur că este grav. Şi este mai grav decât îşi imaginează politicienii. Fiindcă ei deja au trecut măsura. Şi de acuma, la alegerile viitoare, vor fi ele la timp sau înaintea timpului regulamentar, să mai vedem, dar va fi mare absenteismul. Fiindcă eu, ca electorat anticomunist, nu voi merge la alegeri.”

Europa Liberă: De ce?

Victor Cobăsneanu: „Păi nu am pe cine să aleg. Eu sunt electorat conştient şi acuma, poate până la alegeri, mă clarific. Dar dacă ar avea alegerile loc mâine, eu nu ştiu pentru cine să votez. Ca la Caragiale suntem. „Da’ eu pentru cine votez?”, întreba eroul lui Caragiale. Şi eu îmi pun întrebarea aceasta tot.”

Europa Liberă: Dar dacă eventual se ajunge la un scrutin parlamentar anticipat şi revin în Legislativ aceleaşi forţe?

Victor Cobăsneanu: „Dacă ne uităm la rezultatele sondajelor, nu se va schimba tabloul. Deşi eu consider că, dacă vor fi nişte alegeri serioase, fără fraude, Partidul Democrat, de exemplu, are şanse nici să nu nimerească la masa celor „bogaţi”.

Europa Liberă: O a treia forţă ar fi o salvare? Poate să apară?

Victor Cobăsneanu: „O a treia forţă? Ea a apărut, dar trebuie să mai treacă şi pragul electoral, ceea ce eu nu cred că poate. Şi a treia forţă este foarte răzleţită. Şi nu cred că va lua procentele care să-i permită să treacă pragul. Cinstit vorbind, nici nu ne trebuie aşa forţă. Fiindcă a treia forţă, dacă ar fi o forţă sănătoasă – da, dar dacă e o forţă tot bazată pe ambiţii şi pe interese, nu avem nevoie. Să fie aşa, de formă, avem nevoie totdeauna de opoziţie. Lasă să fie, dar numai să fie ca partid ce ţine de domeniul statisticii, dar nu de guvernare.”

Europa Liberă: Unele voci compară actuala situaţie cu anul 1999, când s-a destrămat Alianţa pentru Democraţie şi Reforme. Se decide acum vectorul politicii externe?

Victor Cobăsneanu: „Există o paralelă şi este logică o paralelă cu anul 1999, când eram tot la un pas de a ne apropia de Uniunea Europeană. Şi acel pas nu a fost posibil de făcut din cauza politicienilor. Şi astăzi ai impresia că se repetă istoria. Numai nu ştiu al cui este interesul, cine are nevoie de aceasta, dacă toate componentele Alianţei s-au declarat pro-europene. Atunci era altfel, eram numai ieşiţi din oul sovietic. Dar acuma, când Moldova este la un pas de nişte reforme şi nişte acţiuni concrete de apropiere de Uniunea Europeană, chiar nu înţeleg cui i-ar conveni să pierdem ritmul.”

Europa Liberă: Ca votant, ca alegător, să vă întreb, în aceşti trei ani jumătate, ce reformă a devenit una sesizabilă? Cum percepeţi mersul reformelor?

Victor Cobăsneanu: „Eu, de exemplu, nu sunt un pesimist incurabil şi nu cred că Alianţa are numai minusuri. Are foarte multe plusuri care nu se văd cu ochiul liber. Dar şi acele care se văd cu ochiul liber, este libertatea presei şi mie, de exemplu, îmi place cum activează Ministerul de Externe şi, de la o vreme încoace, Ministerul de Interne. Eu vreau să vă spun: succesele sunt vizibile chiar şi la ţară. O să vedeţi în fiecare ogradă de om gospodar – două-trei maşini, în buzunar – două-trei telefoane mobile, nunţi cu mesele care cad sub greutatea bucatelor, femei frumos îmbrăcate, bărbaţi cu lanţuri de aur la gât. Adică este o ţară a paradoxurilor: pe plan macro suntem săraci, dar la micro stăm destul de bine.”

Europa Liberă: Pentru că pe buzele fiecăruia e cuvântul acesta, corupţie, e un flagel cu care se luptă, cu care se poate de luptat? Afectează grav totuşi instituţiile statului, ca să se piardă, iarăşi revenim la acea încredere a cetăţeanului, în toate.

Victor Cobăsneanu: „Da, corupţia este o boală care nu poate fi tratată. Chiar şi în cele mai dezvoltate ţări corupţia există. Dar la noi principala problemă constă în aceea că nu avem cazuri de răsunet, în care ar fi puse la dubă persoanele corupte, dar nu corupte la nivelul satului, dar la nivel de ţară. Eu nu pot acum să aduc un exemplu, când un om corupt – care toată lumea vorbeşte că el este corupt – a fost pus la dubă. Şi aceasta ne demonstrează că e un simplu foc de paie. Şi de aceea, probabil, şi flagelul nu că se diminuează, dar el înfloreşte.”

***

Mai mulţi oameni, cu care am discutat la Soroca, se declară îngrijoraţi de recentele evoluţii de la Chişinău, dar tot ei mai cred că Moldova ar putea să accelereze reformele pro-europene. Europa Liberă a stat de vorbă şi cu părintele Nicolae Robu, parohul sfântului lăcaş din inima Sorocii, fost deputat în primul Parlament.

Nicolae Robu: „Biserica se roagă pentru sufletele tuturor creştinilor: şi al celor rătăciţi, şi al celor de pe calea cea dreaptă. Noi nu ne implicăm în politică.”

Europa Liberă: Politicienii sunt rătăciţi?

Nicolae Robu: „Noi toţi suntem rătăciţi. De ce aruncăm cu pietre în politicieni? Politicienii sunt doar oglinda societăţii noastre. Cum e societatea, aşa sunt şi politicienii, să ştiţi.”

Europa Liberă: Poporul îi merită pe cei care îl conduc?

Nicolae Robu: „Este o vorbă veche: „Cum e turcul – şi pistolul, cum e popa – şi poporul.”

Europa Liberă: În ce măsură totuşi atmosfera de sus se răsfrânge asupra celor de jos?

Nicolae Robu: „Eu, de pildă, mă mobilizez, când sus bate vântul.”

Europa Liberă: Cum vă mobilizaţi?

Nicolae Robu: „Mă rog mai mult, sunt mai atent, cu mintea mai trează. Mai pun lacăt la gură să mai tac, să nu mai spun ceva, să nu supăr pe cineva.”

Europa Liberă: De ce este important totuşi să existe armonie şi acolo, în clasa politică de sus?

Nicolae Robu: „O pace cât de strâmbă e mai bună decât un război cât de drept – laconic.”

Europa Liberă: Acum se decide soarta Moldovei, încotro trebuie să meargă: spre Est, spre Vest?

Nicolae Robu: „De douăzeci de ani se decide. Şi încă vreo cincizeci se va decide.”

Europa Liberă: Cine e de vină?

Nicolae Robu: „Noi cu toţii. Păstorul este ales din turmă.”

Europa Liberă: Cum e înţeleasă democraţia?

Nicolae Robu: „De poporul Republicii Moldova nu este înţeleasă deloc democraţia. Democraţia nu înseamnă anarhie, ci disciplină, cuvânt, obligaţiuni.”

Europa Liberă: Poporul mai degrabă ar prefera să fie condus de un tătucă?

Nicolae Robu: „Nu că ar prefera. El numai aceasta şi înţelege, cu părere de rău.”

Europa Liberă: Acum, dacă ar fi să ne referim la aceste trei scenarii, despre care se vorbeşte tot mai mult: să se menţină Alianţa pentru Integrare Europeană, să se producă o reconfigurare a puterii, să se ajungă la alegeri anticipate – ce ar fi mai bine pentru Moldova şi cetăţenii ei?

Nicolae Robu: „Nu am dreptul să comentez aşa ceva. Eu sunt apolitic.”

Europa Liberă: Dar sunteţi şi votant.

Nicolae Robu: „Votant – da. Păi eu îmi exprim opţiunea prin vot şi-i îndemn pe toţi să participe la vot, pentru că neparticiparea dă mână liberă celorlalţi, care participă.”

Europa Liberă: Şi vă întrebam ce ar fi mai bine acum?

Nicolae Robu: „Ar fi bine să avem în fruntea ţării vreo zece nemţi, de genul lui Carol I să facă treabă în ţară.”

Europa Liberă: Şi de ce din aluatul acesta moldovenesc nu se găsesc oameni care să facă ordine? Sau atât de greu apar?

Nicolae Robu: „Aş face trimitere la Moise, ieşirea din robia egipteană. Câţi ani a avut nevoie să meargă prin pustiu şi care a fost pricina? Noi tot avem nevoie de aceasta.”

Europa Liberă: Şi, când ieşim din pustiu, cum ieşim?

Nicolae Robu: „Peste optzeci de ani, liberi.”

Europa Liberă: Libertatea este înţeleasă, este preţuită de cetăţeanul Republicii Moldova?

Nicolae Robu: „Personal o preţuiesc şi o apreciez.”

Europa Liberă: Ce înseamnă să fii liber, să gândeşti liber, să acţionezi liber?

Nicolae Robu: „Sunt nişte noţiuni pe care noi le înţelegem absolut eronat. Drepturile şi datoriile, de o pildă, şi libertatea sunt trei noţiuni pe care foarte greu noi le înţelegem. Dreptul meu începe şi se termină acolo unde este datoria mea. Aşa şi libertatea.”

Europa Liberă: A gândi liber ce înseamnă?

Nicolae Robu: „O! Nu fiecăruia îi e dat să gândească liber. E bine când eşti capabil de a gândi.”

Europa Liberă: Ce viitor are Moldova?

Nicolae Robu: „Este trist că concetăţenii noştri, oricum s-ar identifica ei – că sunt români, că sunt moldoveni, că sunt ruşi, că sunt ucraineni – tălmăcesc absolut diferit noţiunea aceasta, esenţa, chintesenţa. Ne lipseşte discernământ în a aprecia situaţia noastră, a ne trasa viitorul şi a depune un efort pentru aceasta. Noi încă trăim cu „să vină cineva să ne dea, să ne pună în torbă, să ne mai pună şi pe spate ceva, să ne mai pună şi o umbrelă”, nu ştiu ce. Trebuie noi să ne răsuflecăm mânecile şi să muncim.”

Europa Liberă: De fapt, fiecare îşi duce crucea sa.

Nicolae Robu: „Da, numai că unii o mai scurtează. Nu poate să fie veşnic rău. Eu îndeobşte sunt optimist. Şi zic că astăzi este mai bine decât ieri. Şi orice rău are şi partea pozitivă.”

Europa Liberă: Ce înseamnă bogăţia la om? Pentru că astăzi foarte mult se vorbeşte despre omul bogat, omul sărac. Cum e percepută această îmbogăţire?

Nicolae Robu: „Cine vrea să pătrundă, să citească poezia „Cămaşa fericitului”, poezie românească până la Eminescu. Eu vă spun esenţa: un împărat era bolnav, a chemat cei mai mari medici ai timpului şi i-a rugat să-i găsească remediu de însănătoşire. Cei mai buni medici i-au spus că se va însănătoşi dacă va îmbrăca cămaşa unui om fericit. Sfetnicii imediat au pornit în ţară, în patru părţi, să-l găsească pe omul fericit. Şi aicea spune: acesta-i tânăr, bogat, dar e nefericit în dragoste; acesta e îndrăgostit lulea, dar e sărac lipit pământului. Şi tot aşa toţi aveau necazuri. Şi, în sfârşit, aud ei un tril vesel de fluieraş, parcă-i din „Mioriţa” noastră fluieraşul. Când se duc acolo – un cioban, îi zic: „Mă, ce te umflă cântările pe tine, când împăratul nostru moare?” El le răspunde: „Eu sunt cioban. Uite, am o turmă care mă hrăneşte, un câine care mă păzeşte, beau apă de la izvor, trăiesc în coliba mea, îmi fac cheful cu fluierul şi cu aceasta sunt fericit”. Au venit trimişii împăratului la împărat şi el întreabă: „Aţi găsit om fericit?” - „Da, luminate împărate.” Şi el spune: „Cămaşa, cămaşa, durerea rău mă strânge”, adică daţi repede cămaşa încoace. Şi atunci răspunsul lor: „Luminate împărate, unicul om, care s-a declarat fericit, era atât de sărac, încât nu avea pe el o cămaşă.”