La o conferință a învățătorilor de la Chișinău, participanții și-au exprimat astăzi îngrijorarea că finanțarea școlilor și liceelor o să scadă anul acesta, o dată cu așa numita trecere la autogestiune, adică la un nou sistem de alocare a resurselor bugetare. Sumele rezervate școlilor se calculează de la 1 ianuarie în funcție de numărul de elevi, la rata de peste șase de mii de lei pe cap de elev. Transferurile se fac direct din bugetul de stat către școli, evitându-se autoritățile locale. La conferința cadrelor didactice a fost de față și Tamara Grejdeanu:
Din suma de bani pe care şcolile o vor primi după noua formulă de finanţare, directorii vor trebui să achite salariile profesorilor şi să facă faţă tuturor cheltuielilor de întreţinere, care exclud banii pentru reparaţie şi alimentaţia copiilor, veniţi din partea autorităţilor locale.
Cu toate că acest lucru le-ar permite să facă o previziune a cheltuielilor, mai mulţi directori pun la îndoială faptul că astfel se va îmbunătăţi situaţia din educaţie, întrucât necesităţile diferă de la o instituţie la alta, după cum afirmă Pavel Macari, directorul liceului „Academician Constantin Sibirschi”: „Fiecare şcoală are un specific al său, înseamnă că finanţarea ar fi trebuit să se pornească de la condiţiile reale care sunt în liceu sau şcoală, şi apoi de văzut cum să o aducem la un nivel, ca să-i oferim posibilităţi de dezvoltare, fiindcă condiţiile de finanţare care se impun ar putea să ne arunce înapoi sau pur şi simplu să ne lase doar pe linia de plutire, ceea ce nu este convenabil pentru noi, noi doar vrem calitate, vrem racordare la valorile europene.”
În acelaşi timp, pentru a oferi educaţie de calitate copiilor, profesorii spun că este nevoie de modernizare, atât a instrumentarului de lucru cât şi a tehnicilor de predare, spune Lucia Argint, profesoară de istorie, specialist la direcţia educaţie a municipiului Chişinău: „Avem nevoie de modernizarea şcolii, există proverbul ,,Cum este şcoala astăzi aşa va fi societatea mâine”. Într-adevăr există foarte multe aspecte şi laturi asupra cărora trebuie de meditat. Va fi trecerea la autogestionare, la optimizare. Toate cadrele didactice sunt foarte interesate de necesitatea, de actualitatea acestei reforme pentru a analiza obiectiv care sunt plusurile, minusurile.”
Pe lângă problema finanţării, la forumul de noi idei pedagogice s-a discutat şi despre necesitatea unei bune comunicări între profesor şi elev, astfel încât procesul de învăţare să dea rezultate cât mai bune.
Am întrebat-o pe Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, şefa Direcţiei generale educaţie a municipiului Chişinău, despre cum ar trebui să fie relaţia profesorilor cu elevii a căror părinţi sunt plecaţi peste hotare?
„Nu pot să zic că tot am făcut şi nu mai avem de lucrat. Problema este atât de complicată şi atât de şubredă pentru că vizează sufletul copilului, el este rămas singur, pe de o parte, altă parte vizează pedagogul care este alături de el. Avem un plan de acţiuni, anume cu aceşti copii, vizează administraţia şcolii, diriginţii de clasă şi numaidecât psihologul şcolar, ca să îi cunoască în parte pe fiecare, cel care îi fără ambii părinţi sau fără un părinte sau cu probleme de alt ordin dar în familie.”
Pentru a se adapta la noul program de finanţare care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2013, timp de doi ani Ministerul educaţiei se angajează să susţină instituţiile de învăţământ. Astfel, în primul an va fi acoperit întreg deficitul bugetar al şcolilor iar în al doilea doar jumătate.
