Conflictul din interiorul coaliției de guvernământ din Republica Moldova a intrat în faza bătăliilor decisive. PD şi PL, prin vocile liderilor lor – Lupu şi Ghimpu –, cer demisia premierului Filat. Resetarea Alianței, în viziunea celor două partide, înseamnă revenirea la „varianta zero”, ca preț al destituirii prim-vicepreşedintelui parlamentului, Vlad Plahotniuc, în urma votului de blam acordat de deputații PLDM și de comuniști sub presiunea opiniei publice. Mihai Ghimpu, care și-a asumat în ultimul timp rolul de avocat al suferinţelor colegilor săi din Alianță, a declarat că sabia e în mâna PD-ului şi că acest partid are acum tot dreptul să taie capul cuiva (aluzie la premier) pentru că şi liberal-democraţii au retezat capul unui democrat. Această frază, cu iz de vendetă medievală, sângeroasă, reprezintă chintesenţa spiritului de „înţelegere” şi „bolboroseală” din cadrul Alianţei.
După o perioadă în care au stat la pândă, trimiţând către opinia publică formulări indecise şi enigmatice, iată că și comuniștii lui Voronin și-au prezentat ieri condiţiile pentru „salvarea” Republicii Moldova, și anume: declanşarea alegerilor anticipate până în iunie 2013, demisia tuturor liderilor AIE din funcțiile publice pe care le dețin, reformarea Comisiei Electorale Centrale, a Consiliului Coordonator al Audiovizualului ș.a. Toate acestea ar fi necesare pentru că – spus în limbajul neaoş al lui Voronin – „cu băieţii ăştia nu se mai poate”.
Îndârjirea politicienilor din Partidul Liberal și din Partidul Democrat, după debarcarea lui Plahotniuc, nu dă semne să slăbească. De cealaltă parte, primul-ministru Vlad Filat a afirmat că nu va demisiona. Intervenţiile preşedintelui Timofti, care a încercat să medieze conflictul, deocamdată nu s-au soldat cu succes. Să vedem ce efect va avea declarația sa de presă de azi, prin care cei trei lideri politici sunt invitați să facă „un pas înapoi”, să renunțe la pozițiile intransigente, să regândească felul în care funcționează instituțiile statului, inclusiv prin numirea unor oameni integri în fruntea acestora.
Nu ştim cum se va termina lupta premierului cu mafia sau rezistenţa „eroică” a partenerilor săi de coaliție în fața ambițiilor „napoleonice” ale liderului PLDM, dar, în mod cert, înfrânţi în acest război vor fi cetăţenii. Ei, cetățenii, au nevoie nu de o împăcare ruşinoasă, tipic moldovenească, în care nimeni dintre combatanţii de azi să nu mai aibă memoria propriilor cuvinte şi declarații, ci de garanții că puterea va lucra pentru interesul național. Nu o altă împărțire a sferelor de influență între partide va relansa integrarea europeană a Republicii Moldova, ci voința de reformă, moralitatea și transparența actului de guvernare, instaurarea statului de drept. Credem că la aceste valori face referire președintele Nicolae Timofti în declarația sa de azi. Liderii politici au, așadar, posibilitatea să-și demonstreze buna-credință nu prin replici și în talk-show-uri veninoase, ci prin fapte, dând curs acestui apel.
Escaladarea ostilităților politice va îngropa speranțele europene ale Republicii Moldova și va genera o ispită extrem de periculoasă în mijlocul electoratului, derutat și batjocorit în cei peste 20 de ani de tranziţie fără orizont. Și anume: ispita dictaturii. În raport cu harababura și cacofonia în care se bălăcește Alianța, s-ar putea ca pentru mulţi moldoveni abuzurile comuniștilor şi chiar violenţa asasină, din ultima fază, a regimului Voronin să se estompeze definitiv. Mai ales că crimele acelui regim nu au fost judecate şi condamnate, iar sistemul mafiot, constituit încă pe atunci, acționa mai discret, din umbră.
Moldovenii își pierd încrederea în democrație. Acesta este semnalul de alarmă pe care ar trebui să-l recepționeze politicienii, dincolo de tot ce-i desparte și învrăjbește.
După o perioadă în care au stat la pândă, trimiţând către opinia publică formulări indecise şi enigmatice, iată că și comuniștii lui Voronin și-au prezentat ieri condiţiile pentru „salvarea” Republicii Moldova, și anume: declanşarea alegerilor anticipate până în iunie 2013, demisia tuturor liderilor AIE din funcțiile publice pe care le dețin, reformarea Comisiei Electorale Centrale, a Consiliului Coordonator al Audiovizualului ș.a. Toate acestea ar fi necesare pentru că – spus în limbajul neaoş al lui Voronin – „cu băieţii ăştia nu se mai poate”.
Îndârjirea politicienilor din Partidul Liberal și din Partidul Democrat, după debarcarea lui Plahotniuc, nu dă semne să slăbească. De cealaltă parte, primul-ministru Vlad Filat a afirmat că nu va demisiona. Intervenţiile preşedintelui Timofti, care a încercat să medieze conflictul, deocamdată nu s-au soldat cu succes. Să vedem ce efect va avea declarația sa de presă de azi, prin care cei trei lideri politici sunt invitați să facă „un pas înapoi”, să renunțe la pozițiile intransigente, să regândească felul în care funcționează instituțiile statului, inclusiv prin numirea unor oameni integri în fruntea acestora.
Nu ştim cum se va termina lupta premierului cu mafia sau rezistenţa „eroică” a partenerilor săi de coaliție în fața ambițiilor „napoleonice” ale liderului PLDM, dar, în mod cert, înfrânţi în acest război vor fi cetăţenii. Ei, cetățenii, au nevoie nu de o împăcare ruşinoasă, tipic moldovenească, în care nimeni dintre combatanţii de azi să nu mai aibă memoria propriilor cuvinte şi declarații, ci de garanții că puterea va lucra pentru interesul național. Nu o altă împărțire a sferelor de influență între partide va relansa integrarea europeană a Republicii Moldova, ci voința de reformă, moralitatea și transparența actului de guvernare, instaurarea statului de drept. Credem că la aceste valori face referire președintele Nicolae Timofti în declarația sa de azi. Liderii politici au, așadar, posibilitatea să-și demonstreze buna-credință nu prin replici și în talk-show-uri veninoase, ci prin fapte, dând curs acestui apel.
Escaladarea ostilităților politice va îngropa speranțele europene ale Republicii Moldova și va genera o ispită extrem de periculoasă în mijlocul electoratului, derutat și batjocorit în cei peste 20 de ani de tranziţie fără orizont. Și anume: ispita dictaturii. În raport cu harababura și cacofonia în care se bălăcește Alianța, s-ar putea ca pentru mulţi moldoveni abuzurile comuniștilor şi chiar violenţa asasină, din ultima fază, a regimului Voronin să se estompeze definitiv. Mai ales că crimele acelui regim nu au fost judecate şi condamnate, iar sistemul mafiot, constituit încă pe atunci, acționa mai discret, din umbră.
Moldovenii își pierd încrederea în democrație. Acesta este semnalul de alarmă pe care ar trebui să-l recepționeze politicienii, dincolo de tot ce-i desparte și învrăjbește.
