Între 1929 și 1939, procentul de pămînt agricol controlat de fermele colective a urcat de la mai puțin de 5 la sută pînă la 99 la sută.

Cu toate acestea, țărănimea sovietică a rezistat cu toată puterea acestui asalt al lui Stalin, denunțînd colectivizarea ca fiind o „a doua iobăgie” și o trădare a revoluției bolșevice care le promisese „pace și pămînt”. În plus, țăranii religioși au ajuns să creadă că guvernul sovietic era Anticristul, și că dacă intrau în colectivă erau condamnați să ajungă în iad.

Brutala și defectuoasa gestionare a colectivizării și rezistența activă a țăranilor au dus la o foamete oribilă la începutul anilor '30.Cercetătorii estimează că aproximativ trei milioane cinci sute de mii de oameni au murit numai în Ucraina, într-un dezastru despre care ucrainenii spun că a fost de fapt un genocid îndreptat împotriva lor. (O cifră mai puțin credibilă, ca aceea de la Asociația de Cercetători Ucraineni Holodomor, estimeză numărul morților la zece milioane).

Mai mulți au murit în Rusia europeană, Siberia, Caucazul de Nord și Asia Centrală. Foamea și disperarea a împins pe un milion 500 de mii de oameni să emigreze în China.

A folosit această politică brutală împotriva polonezilor, a românilor, lituanienilor, letonilor, estonienilor, germanilor de pe Volga, a finlandezilor, a tătarilor și grecilor din Crimeea, împotriva kalmîcilor, balkîrilor și karaceailor, a turcilor din Meshetia, a cecenilor, ingușilor și a altora.

Se estimează că aproximatov 6 milioane de oameni au fost supuși migrației forțate, iar un milion 500 de mii dintre ei au murit. Cei mai mulți au fost strămutați în Orientul Îndepărtat și Asia Centrală. În unele cazuri, 40 la sută din cei deportați au murit din cauza bolilor și a foametei.

În faimosul său discurs de destalinizare din 1956, liderul sovietic Nikita Hrușcev a spus că ucrainenii nu au avut aceeași soartă doar pentru că „erau prea mulți și nu mai era unde să fie deportați”.

Deportările au continuat la o scaă mai mică și după moartea lui Stalin. În 1959, cecenii cărora li se permisese să se reîntoarcă în Cecenia au fost forțați să se mute din munți în zonele de câmpie. La fel s-a întămplat în anii '70 cu mai multe grupări etnice din Tadjikistan care trăiau la munte.

Din cele 70 de milioane de oameni care se estimează că au murit în cel de-al Doilea Război Mondial în întreaga lume, mai mult de 30 de milioae - soldați și civili - au murit pe Frontul de Est. Doar Uniunea Sovietică a avut mai mult de 20 de milioane de morți.

Moșternirea lui Stalin în război e amestecată. E criticat pentru că a autorizat pactul Molotov-Ribbentrop cu Germania, care a împărțit Europa centrală și i-a dat lumină verde lui Hitler să înceapă războiul, știind că Uniunea Sovietică va fi marginalizată.

Istoricii susțin de asemenea că epurările făcute de Stalin în comanda armatei înainte de război și decizia sa de a înainta trupe în poziții vulnerabile în Polonia, Basarabia și Statele Baltice au contribuit la pierderile enorme ale țării sale în primele luni de război.

Dar industrializarea rapidă din anii '30 a pus baza victoriei sovietice. Spre deosebire de Hitler, Stalin a învățat din propriile greșeli: a numit treptat comandanți extrem de capabili, și a abandonat în mare parte ideologia comunistă în favoarea uneia religios-patriotice mai motivantă.

Mulți din cei care în zilele noastre îl văd încă pe Stalin într-o lumină pozitivă citează ca principal argument rolul său în a face ca victoria să aibă să transforme Uniunea Sovietică într-o putere globală.