-
Stalin
PROPAGANDĂ
ȘI REALITATERegimul lui Iosif Stalin a fost unul al terorii, al execuțiilor în massă, al colectivizării foțate, și al celui mai oribil război pe care l-a cunoscut lumea.
În mod oficial, Uniunea Sovietică sub Stalin era o țară a păcii, progresului, armoniei și - mai presus de toate - a iubirii și devotamentului pentru Stalin însuși. El era „tătucul națiunilor”, „grădinarul fericirii oamenilor”. Imaginea lui era peste tot.
„Vor trece veacuri, și generațiile care vor veni se vor uita la noi ca la cei mai fericiți dintre muritori, cei mai norocoși dintre oameni, pentru că am trăit în secolul dintre secole, pentru că am avut privilegiul să-l privim pe Stalin, inspiratul nostru conducător”, scria un autor sovietic.
Istorici din toată lumea încă încearcă să descopere adevăratele destine ale acestor „cei mai norocoși dintre oameni”.
-
Era lui Stalin a fost una de dezvoltare economică rapidă în Uniunea Sovietică. Propaganda de stat lăuda imensele proiecte de infrastructură puse în practică cu o viteză nemaivăzută, care au transformat un imperiul rural, agricol, într-o putere industrială. Dar multe din aceste proiecte cu care se lăuda propaganda - cum ar fi între altele canalul Moscova-Volga, Canalul Belomor, și Linia ferată transpolară (așa-numita Cale ferată a oaselor) - au fos construite parțial sau în întregime de către prizonieri din faimosul Gulag al lui Stalin, o rețea de lagăre de muncă care împînzeau întreaga țară.
GULAGUL
Se estimează că din 1929 pînă în 1953, anul morții lui Stalin, 14 milioane de oameni au trecut prin Gulag. Aproximativ un milion 600 au murit acolo.Cei din lagăre erau prost hrăniți, aveau foarte puțină asistență medicală, nu aveau haine pentru a se proteja de condițiile meteorologice deseori brutale, și mai ales nu aveau la îndemînă unelte și mașini moderne.
Gulagul a fost construit de-a lungul unor linii economice, celor mai multe dintre lagăre fiindu-le stabilite sarcini specificie de producție ân cadrul procesului de industrializare - exploatări forestiere, minerit și construirea de proiecte industriale.
După cel de-al Doilea Război Mondial, mai mult de un milion de militari sovietici care supraviețuiseră lagărelor nazite au fost trimiși în Gulag.
După moartea lui Stalin în 1953, statul comunist a început desființarea sistemului Gulag. Prizonierii politici au început să fie eliberați în 1954, iar sistemul a fost oficial desființat printr-un decret al ministerului de interne în 25 ianuarie 1960.
Gulagul de-a lungul anilor
Poliția secretă sovietică îi înregistra pe prizonieri în lagăre și colonii la 1 ianuarie în fiecare an. Cu toate acestea, Anne Applebaum scrie în „Gulag, o istorie” că aceste numere nu corespondeau cifrelor reale ale celor închiși în timpul anului. Gulagul a continuat să se extindă în timpul regimului lui Stalin, dar cele mai mari creșteri ale numărului de prizonieri s-au înregistrat în timpul Marii Terori, între 1936 - 1938, și în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.
SOURCE: Anne Applebaum, Gulag, a History (Anchor, 2004)
-
Obiectivul lui Stalin de a transforma rapid Uniunea Sovietică într-o putere industrială a generat nevoia de a mări producția agricolă, atît pentru a-i hrăni pe muncitori, care erau în număr din ce în ce mai mare, cît și pentru a genera moneda forte pentru cumpărarea de tehnologie străină prin intermediul exporturilor de grîne. Soluția lui Stalin la problemă a fost colectivizarea - forțarea țăranilor să-și cedeze pămînturile și să lucreze în schimb pentru enorme întreprinderi agricole de stat.
COLECTIVIZAREA
Trecătorilor nici nu le mai pasă de cadavrele țăranilor car eau murit din cauza foamei pe o stradă din Karkiv, Ucraina, în 1933.
Sursa: Domeniul public
Expoziția „Memoria scoasă de la secret”, Kiev, 2007, documente URSS desecretizate despre foametea din 1932-1933.
Sursa: Ukrinform
Craniile victimelor represiunii staliniste la Donețk, Ucraina.
Sursa: Arhiva Societății Memorial, Moscova
Copil abandonat în timpul foametei din Kazahstan, începutul anilor '30. Pe dosul fotografiei scria că acest copil a fost lasat pentru a fi mîncat.
Sursa: Domeniul public
O femeie și copilul ei în timpul foametei, Kazahstan, începutul anilor '30.
Source: Public domain
Între 1929 și 1939, procentul de pămînt agricol controlat de fermele colective a urcat de la mai puțin de 5 la sută pînă la 99 la sută.
Cu toate acestea, țărănimea sovietică a rezistat cu toată puterea acestui asalt al lui Stalin, denunțînd colectivizarea ca fiind o „a doua iobăgie” și o trădare a revoluției bolșevice care le promisese „pace și pămînt”. În plus, țăranii religioși au ajuns să creadă că guvernul sovietic era Anticristul, și că dacă intrau în colectivă erau condamnați să ajungă în iad.
Brutala și defectuoasa gestionare a colectivizării și rezistența activă a țăranilor au dus la o foamete oribilă la începutul anilor '30.Cercetătorii estimează că aproximativ trei milioane cinci sute de mii de oameni au murit numai în Ucraina, într-un dezastru despre care ucrainenii spun că a fost de fapt un genocid îndreptat împotriva lor. (O cifră mai puțin credibilă, ca aceea de la Asociația de Cercetători Ucraineni Holodomor, estimeză numărul morților la zece milioane).
Mai mulți au murit în Rusia europeană, Siberia, Caucazul de Nord și Asia Centrală. Foamea și disperarea a împins pe un milion 500 de mii de oameni să emigreze în China.
-
Spre deosebire de fostele state imperialiste, Uniunea Sovietică era gîndită ca o construcție multietnică armonioasă. „Prietenia între popoare” era una din lozincile omniprezente, iar liderii sovietici pretindeau că rezolvaseră „problema naționalităților”. Cu toate acestea, începînd din 1939 și pînă la moartea sa în 1953, Stalin a aplicat politici de strămutare forțată, sau deportări, împotriva multora din minoritățile etnice ale Uniunii Sovietice.
MIGRAȚII FORȚATE
Deportați din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Sursa: Domeniul Public.
Ceceni și inguși înainte de a fi deportați în februarie 1944
Sursa: Domeniul public.
Pictură de Rusten Aminor, tătar de la Simferopol, din Crimea. Lucrarea face parte din seria „Să nu uitați” despre deportarea tătarilor din Crimea în 1944.
Sursa: Colecție personală
A folosit această politică brutală împotriva polonezilor, a românilor, lituanienilor, letonilor, estonienilor, germanilor de pe Volga, a finlandezilor, a tătarilor și grecilor din Crimeea, împotriva kalmîcilor, balkîrilor și karaceailor, a turcilor din Meshetia, a cecenilor, ingușilor și a altora.
Se estimează că aproximatov 6 milioane de oameni au fost supuși migrației forțate, iar un milion 500 de mii dintre ei au murit. Cei mai mulți au fost strămutați în Orientul Îndepărtat și Asia Centrală. În unele cazuri, 40 la sută din cei deportați au murit din cauza bolilor și a foametei.
În faimosul său discurs de destalinizare din 1956, liderul sovietic Nikita Hrușcev a spus că ucrainenii nu au avut aceeași soartă doar pentru că „erau prea mulți și nu mai era unde să fie deportați”.
Deportările au continuat la o scaă mai mică și după moartea lui Stalin. În 1959, cecenii cărora li se permisese să se reîntoarcă în Cecenia au fost forțați să se mute din munți în zonele de câmpie. La fel s-a întămplat în anii '70 cu mai multe grupări etnice din Tadjikistan care trăiau la munte.
< previous | next >MIGRAȚII FORȚATESe estimează că 6 milioane de persoane au fost victime ale deportărilor forțate sub Stalin. Folosiți această hartă pentru a vedea cum au fost strămutați oamenii.FROM TO WHY SOURCE: Pavel Polyan, Not by One’s Own Will (Memorial, 2001)
-
MAREA TEROARE
Perioada cuprinsă între 1936-19938 e cunoscută drept Marea Epurare (sau Marea Teroare). În acest scurt răstimp, aproximatov un milion de oameni au fost executați sau au murit în arest. În perioada de vîrf a terorii, securiștii lui Stalin executau o mie de execuție în medie zilnic.
În faza inițială, epurările s-au concentrat chiar pe securiști și apoi pe membrii Partidului Comunist. Aproape toți liderii revoluționari de pe vremea fondatorului Sovietelor Vladimir Ilici Lenin, așa-numiții bolșevici vechi, au fost executați, mulți dintre ei după ce au fost torturați și supuși unor procese umilitoare.
Mai apoi, Stalin și-a întins plasa și mai mult, eliminînd fără milă intelectuali, lideri ai diverselor grupări religioase și etnice, „elemente anti-sovietice” din perioada țaristă, străini cu legături în afara țării, și alții.
Stalin a supravegheat personal și în detaliu epurările. Arhivele sovietice arată că a semnat personal ordinele de execuție pentru 40.000 de oameni. Deseori făcea adnotări lîngă diverse nume, ordonînd securității să aplice tortura.
După moartea lui Stalin, o comisie sovietică a decis că el „a comis o crimă foarte gravă împotriva Partidului Comunist, a statului socialist, a poporului sovietic, și a mișcării revoluționare internaționale.” În timpul perestroikăi lui Gorbaciov multe din victimele epurărilor au fost reablitate postum.
Leon Troțki, dușmanul lui Stalin, care fusese expulzat din Uniunea Sovietică în 1929 și asasinat de un agent stalinist în Mexic în 1940, nu a fost niciodată reabilitat.
Marea Teroare a avut consecințe fatale pentru cei mai apropiați de Salin în cercul puterii. În 1924, 9 din membrii Biroului Politici au avut o moarte violentă sau s-au sinucis.
M. Frunzeotrăvire cu cloroform (1925) F. Djerjinskinatural (1926) L. Kamenevexecutat (1936) M. Tomskisinucidere după proces public (1936) G. Zinovievexecutat (1936) N. Buharinexecutat (1938) A. Rîkovexecutat (1938) J. Rudzutasexecutat (1938) G. Sokolnikovucis în închisoare (1939) L. Troțkiasasinat cu un piolet (1940) M. Kalininnatural (1946) font-family="Arial, sans-serif" style="font-weight: bold" font-size="14" V. Molotovnatural (1986) -
Al Doilea Război Mondial - numit Marele Război Patriotic în Uniunea Sovietică - a fost evenimentul definitoriu al erei staliniste. Războiul de pe Frontul de Est a fost cel mai mare și mai costisitor conflict din istorie și a avut o contribuție decisivă la înfrîngerea Germaniei naziste.
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Iosif Stalin și ministrul german de externe Joachim vor Ribbentrop privesc cum ministrul sovietic de externe Viaceslav Molotov semneză pactul Ribbentrop-Molotov, Moscova, 23 august 1939.
Sursa: ITAR-TASS
Prizonieri de război sovietici săpăîndu-și groapa în noiembrie 1941.
Sursa: ITAR-TASS
Soviet troops fight in the Berlin streets on April 30, 1945. German troops would surrender three days later.
RIA Novosti
Populația sovietică s-a micșorat cu 14% în timpul războiului 170.5 de milioane Populația Uniunii Sovietice după război 26.6 millionSOURCE: GF Krivosheev, Russia and the USSR in the Wars of the 20th Century (Olma Press, 2001)
Din cele 70 de milioane de oameni care se estimează că au murit în cel de-al Doilea Război Mondial în întreaga lume, mai mult de 30 de milioae - soldați și civili - au murit pe Frontul de Est. Doar Uniunea Sovietică a avut mai mult de 20 de milioane de morți.
Moșternirea lui Stalin în război e amestecată. E criticat pentru că a autorizat pactul Molotov-Ribbentrop cu Germania, care a împărțit Europa centrală și i-a dat lumină verde lui Hitler să înceapă războiul, știind că Uniunea Sovietică va fi marginalizată.
Istoricii susțin de asemenea că epurările făcute de Stalin în comanda armatei înainte de război și decizia sa de a înainta trupe în poziții vulnerabile în Polonia, Basarabia și Statele Baltice au contribuit la pierderile enorme ale țării sale în primele luni de război.
Dar industrializarea rapidă din anii '30 a pus baza victoriei sovietice. Spre deosebire de Hitler, Stalin a învățat din propriile greșeli: a numit treptat comandanți extrem de capabili, și a abandonat în mare parte ideologia comunistă în favoarea uneia religios-patriotice mai motivantă.
Mulți din cei care în zilele noastre îl văd încă pe Stalin într-o lumină pozitivă citează ca principal argument rolul său în a face ca victoria să aibă să transforme Uniunea Sovietică într-o putere globală.
-
În 1988, mai puțin de unu la sută din respondenții unui sondaj în Rusia spuneau că Stalin va fi ținut minte „ca o figură majoră a erei sovietice” în 20-30 de ani. Cu toate acestea, acum Stalin are cea mai pozitivă rată dintre toate figurile istoriei ruse sau sovietice.
STALIN ASTĂZI
Un maxi-taxi cu poza lui Stalin la Volgograd (fostul Stalingrad), 1 februarie 2013, înaintea marcării a 70 de ani de la Bătălia pentru Stalingrad.
Sursa: ITAR-TASS
Săteni la dezvelirea unui monument al lui Stalin repus la locul lui la Zemo Alvani, la aniversarea zilei de naștere a sa, 21 decembrie 2012.
Sursa: Reuters
„Monument” anti-Stalin la Odesa, Ucraina, ridicat de membri ai partidului naționalist Svoboda la 7 mai 2012
Sursa: RadioSvoboda.org (RFE/RL)
48 la sută dintre ruși cred că Stalin a avut un rol pozitiv, în timp ce doar 22 % îl califică în mod negativ, conform unui sondaj realizat în 2012 de Centrul Levada. În sondajele din 1988, această cifră era de 60 la sută. În același timp, procentajul persoanelor care admit că nu știu nimic dessspre perioada stalinistă a crescut de la 30 la sută în 1988 la 70 de la sută în 2012.
Sociologii explică reabilitarea lui Stalin prin schimbul de generații, pierderea experienței personale din perioada stalinistă, și de portretizarea în general pozitivă a lui Stalin și a erei sale în presă, filme și litertură. Statul a preluat de asemenea controlul asupra predării istoriei în școli, iar principala lecție predată este că Stalin a reușit să creeze o superputere globală, în ciuda anumitor „excese”.
-