Viaţa este o cafea, iar munca, banii, situaţia, societatea - sunt ceşti...

Nascuta la 20 septembrie in orasul Floresti. A absolvit Facultatea de Bibliografie si Biblioteconomie a USM. Șef oficiu la Biblioteca Municipala „B.P.Hajdeu”. Autoarea biobibliografiei „Rapsodie teatrală: Paulina Zavtoni & Spiru Haret”. Autoare al unui ciclu de articole despre personalități basarabene.

Luni

- Cine vrei să devii, atunci când vei creşte mare? - Cel Fericit! - Tu n-ai înţeles întrebarea. - Nu! asta voi n-aţi înţeles răspunsul.
M-am trezit la saşe dimineaţa, şi primul gând... inspirat, dar cu o strângere de inima, a fost la nepoţelul meu. Ce-i urzeşte viitorul, pe când prezentul nu e clar? Tinerii tind să emigreze din ţară, la asta li-e gândul.

O dată, după 10 ani de la absolvirea Institutului, niste fosti absolvenţi au venit în vizită la profesorul, care le-a dus cursul de psihologie. Se aşezară, vorbiră… Şi atunci, când profesorul îi întrebă, cum mai traiesc; ca răspuns auzi doar plângeri pe viaţa asta, cu numeroase dificultaţi. Copiosul proprietar le oferise tinerilor să bea cafea şi a adus de la bucătarie o cafetieră faină şi un platou cu cele mai diferite ceşti - de porţelan, sticlă, plastic, cristal, alte mai simple, alte rafinate.

Când absolvenţii au dezasamblat ustensile, profesorul le zise: „Daca aţi observat, unele ceşti sunt costisitoare, alte dezasamblate. Cele, simple şi ieftine, n-a vrut nimeni din voi să ia. Intenţia şi dorinţa de a avea doar cele mai scumpe lucruri şi este sursa tuturor problemelor voastre! Intelegeţi: o cupă nu face cafeaua mai gustoasă şi mai parfumată. Uneori ea, pur şi simplu, e mai scumpă şi ascunde ceea ce bem.

Aţi dorit cafea - asta este intenţia voastra principală. Dar aţi ales conştient cele mai bune ustensii si, mecanic, aţi început sa examinaţi, care şi ce ceaşcă a căpătat altul... Acum, gânditi-vă: viaţa este o cafea, iar munca, banii, situaţia, societatea - sunt ceşti. Doar instrumente pentru depozitarea vieţii. Ceea ce ceaşcă ţinem în mâni, nu defineste si nu modifică valoarea noastră în viaţă. Uneori, fiind concentraţi pe ceaşcă, noi uitam de plăcerea însăşi a gustului de cafea. Savuraţi-vă cafeaua proprie!"

Imi zic că guvernatorii noştri, în special, ar trebui să-şi savureze cafeaua proprie. Prin ţara noastră din interior şi la aspect, înflorind-o economic; să nu mai tângească doar la funcţii şi profituri. Poporul îi alege, dar nu e cel care are controlul asupra lor. Îşi pune de bună voie zgarda pe gât, iar ulterior, ripostează. Dar frânele sunt deja în mânile guvernatorilor. Moldoveanul e atat de răbdător, că adesea, cariesul la el trece în cangrenă. Dezvoltăm pustietate şi numim asta o Lume.

Sunt apolitică, însă, mă simt nevoită şi impusă din inimă, să reflectez la ceea ce ar trebui să fie cu grijă anume cei aleşi de noi...

Bine, dacă tot m-am trezit, am făcut pentru cei din familia mea un platou de tartine cu caşcaval la rolă, şi prânzul, „dacă cumva” nu reuşesc mai târziu. Am lucrat la bloguri, oferindu-le unor persoane on-line şi câteva imagini cu rețete de preparare a clătitelor. E Săptămâna Iertării înainte de Postul Mare.

Bucuria cea mare, e să stau cu nepoţelul; iar după servici, atâta timp cât părinţii lui (copiii mei) fac studii la nişte cursuri auto. Atunci.. cânt, vorbesc, „guguind” la nepoţel, care începe să râdă, să vorbească şi el prin vocale, - de fericire, mă transform şi eu intr-un copil...

Marți

Boala este un dar, pentru că te face să vezi lucrurile altfel. Hipoacuzică fiind, am suportat destule. Ma salvează buzele, bine conturate în expresia vorbirii ale persoanelor, care discuta cu mine: le citesc.

Pentru cei care critică, în mod deosebit, subtitrările, traduse în româna, fie, în rusă, din ediţiile şi filme TV, vreau să evidenţiez rolul, importanţa şi necesitatea lor: se cam uită faptul că avem mii de persoane hipoacuzice, care nu au o altă posibilitate de a auzi, decât citind traducerile cu titrări. Nu inţeleg, de ce se insistă la eliminarea lor, preferând dublarea. Lume egoistă şi fără simţ!

Dacă e să înveţi o limbă, în mod normal şi foarte eficiente sunt, în primul rând, titrările, iar de calitatea şi corectitudinea lor răspund redactorii sau patronii mass-media. Nu exclud, nici într-un caz rolul cărţilor în acest context; lectura are o importanţă grandioasă în dezvoltarea personalităţii, şi, în mod deosebit, pentru persoane cu disabilităţi, dar e o temă aparte. Dumnezeu vorbeşte în limba Dragostei, iar toate celelalte, sunt o traducere nereuşită! Asta e viaţa noastră cea de toate zilele.

Sunt convinsă, că sensul vieţii pentru fiecare din noi, pur şi simplu, e să creşti şi să trăieşti în dragoste şi să înţelegi problemele altor persoane, nu să le treci cu vederea!

Astăzi, buna, na! - aflu, ca rețeta cu clatitele mele de pe facebook, aduce spam! - si e binecunoscut faptul, că o face cineva din răufăcători, care blochează, în mod conştient, ce apare mai interesant on-line. De-a cui a fost nevoie? în asemenea cazuri, tare e greu să fii om. Mereu cineva deranjează.

în fiecare dimineaţă, de la fereastra mea, la cam o marişoară distanţă, pe un fir se întinde un şir de porumbei, iar azi, aghesmuiţi şi aburezaţi de o ploiţă măruntă. Deci, e vreme de nori şi ploi. Când e soare, ei dispar de pe fir. Aşa e şi când vin rândunelele.

Lucrez la articole cu „Ce cărţi mai citesc politicienii şi bloggerii” pentru www.thewoman.md şi www.hasdeu.md. Interesant şi... haios. După cum spunea Cicero, „Daca ai o gradină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie”. Să ne aducem aminte de cartile pe care le-am citit cu cea mai mare plăcere şi pe care le-am citit din nou cu cea mai mare plăcere. De exemplu, ce carte v-a marcat viaţă intr-un fel, care a fost cartea la care ati plâns pentru prima dată, ce personaj de carte l-aţi avut sau il aveţi ca model şi alte întâmplări personale legate de cartile pe care le-aţi citit...

Cam aşa ceva... :) În zilele acestea de viteză maximă, mai citeşte cineva o carte ? Mai are cineva timp de cultură?
Acum, noul concept de bibliotecă modernă presupune că aceasta să fie nu doar o colecţie de cărţi, ci un spaţiu care te invită la studiu.

Mi-aş dori şi eu extinderea spaţiului la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu", ca s-avem si condiţii normale de muncă. N-ar strica mai multe calculatoare moderne, dar şi modernizarea serviciilor. Însă, Cartea trebuie sa fie o prioritate pentru toată lumea; tegnologiile informaţionale fiind plasate pe locul doi. Dacă se opreşte curentul, calculatorul nu-ţi va fi de nici un folos. Cartea e soarele nostru.

Miercuri

„îmi placi fiindcă mă asculți, esti inteligent fiindcă mă crezi genial. Taci: e ceea ce te face să te crezi fin și să te creadă prost" (GRIGORE MOISIL).

În viatã nu existã oameni rãi; existã doar cei care suferã. Acceptând propria suferinţã şi suferinţa altora, e mult mai uşor sã acceptãm lucrurile care ni se par rele si violente. Oamenii din viaţa ta care te susţin dezinteresat, aduc la lumină tot ce-i mai bun în tine, îţi dau siguranţă, încredere, armonie şi bună dispoziţie. Dar te şi scot din minţi câteodată...

Convinsă sunt, că sensul vieţii a fiecărui din noi - e pur şi simplu, să creşti în dragoste. Nu doar pentru cei dragi. Fericire e să te bucuri de fiecare din jurul tău! Care e diferenţa; cine-i mai tare, mai deştept, mai frumos, mai bogat? pană la urmă, n-are nicio importanţă pe langă cât de fericit eşti!! Şi, cel mai important, e sa nu rămâi un singuratic în astă lume, în care sunt ataţia oameni...

Şezătoarele cu clătite înainte de Postul Mare sunt în toi, - toată săptămâna. Am reluat obiceiul din tinereţe de a mă reîntâlni cu prietenii şi persoane dragi mie, dar şi noi cunoştinţe de pe facebook.com. Oare de ce, atâta timp pierdut, aşteptând schimbări, şi ignorând tradiţiii frumoase, doar pentru ca nu-s „ale noastre”? Precum ne-am obişnuit cândva, ne adunăm, prieteni şi colege de servici, la o masă cu clătite şi ceai. Valorile nu se limitează doar la sărbătorile noastre, ele au o identitate. Gandul meu, e ca sărbătorile şi tradiţiile să-şi continuă cursul lor, indiferent de politica promovată de sus. Şi dacă e o tradiţie frumoasă, să prindă rădăcini.

Joi

Vreau inapoi, în trecut! Acolo, viitorul părea atât de extraordinar! şi promiţător!... Înapoi, la Floreşti, în grădina noastră cu vie deasă, cu aromă imbietătoare de struguri, şi unde lecturam mii de cărţi... La părinţii mei, Dora şi Vasile Vizitiu, tineri şi frumoşi, ce mă îmbraţişau mereu cu grijă; la tăticu, pe umeri, fluturând steguleţe şi baloane. Din prima copilarie parinţii mă îndemnau să recit poezii, să cânt, sa dansez dansul meu indian, căci tare imi plăceau pe-atunci, filme indiene... Ma urcau pe-un podium inventat şi îi rugau pe cei prezenti sa mă asculte.

Vreau înapoi, la copilaşii mei micuţi. Le-aş fi acordat mai multă atenţie; acum regret, că n-aveam timp: spălam cu zile sute de pelinci, mâncare, griji pe ici-colo... Nu ca în prezent, cu pampersi gata şi maşini-automat... Şi totuşi, am copii minunaţi, şi foarte talentaţi!, doar că, manifestările talentului necesită multe finanţări şi răbdare, mai şi să nu te doboare invidioşii.

Fiica mea a fost prima reprezentantă la emisiunea Surprise- Surprise (TVR1) dintre interpreţii de muzică uşoară din R. Moldova, de Revelion 2002. A cântat în spaniolă, a făcut furor, şi a primit, în dar, 20 de imprimări şi 20 de orchestraţii, la un Studio din Chişinău, plus, cursuri gratuite de canto la Ştefan Neaga, N-a fost să fie, - doar o piesă realizată la Mega-Dans, mulţumită regretatei Valentina Cibotari.

Cei de la Surprise erau convinşi, că totul se face, pe înţelegere: Diferenţă de mentalităţi între oamenii români şi basarabeni! Intelectul - un lucru atat de respingator!! Ajung la concluzia, - un om fără de creier, e absolut încrezut de nivelul său inalt de dezvoltare, iar cel deştept percepe excelent, cat e de mic, de fapt, în sinea lui... Tendinţa unor interpreţi: să cânti în Moldova, nu e nevoie de auz. E destul, să ai o vedere acută şi să-ţi lipsească sovestea. :) Dar şi bani, fără ei, nu reprezinţi nimic în faţa unor persoane.

Am creat, cu fiica mea, de sinestatator, vreo 18 piese, text şi muzică, dar şi compozitorii Anatol Lupu şi Ioana Sulac ne-au ajutat foarte mult! Acum observ, că ceea ce am dorit să realizeze fiica mea Sanda, adică rapid să facă studii muzicale, să continue să cânte, să se performeze în acest domeniu; n-a fost să fie, dar iată că s-au descoperit în fiul meu Iulian, de 18 ani: el căntă la chitară din senin luând acorduri, fără efort si chinuri, imprimă renumite opere mondiale... De un an, tot ia acorduri... Ce mă fac cu el?

Cea mai mare tragedie e să vezi talentul irosindu-se şi să nu-ţi foloseşti inteligenţa în mod productiv. Ce să mai zic de locuri de muncă, care nu-s? nici condiţii, nici muncă: nimeni nu-i obligă să lucreze, stai acasă, dacă vrei! E o problema mare, e o boală, care ne transformă copii în monştri. Cred că problema locurilor de muncă cu salarii decente ar trebui soluţionată, în primul rând. Dar guvernul are alte probleme, să-şi aranjeze bine-merci scaunul propriei funcţii...

Reiese, că noi deplângem nu curtea copilăriei noastre, ci vechile noastre obiceiuri. Am copilărit, dansând dansuri indiene, premiată cu o foaie la Artek; pictând, alegându-mă cu o diplomă de Scoală de pictură; studii la Staţie de tineri tehnicieni, unde am învăţat sa mânuiesc aparatul de fotografiat, ulterior, Universitatea...

Mereu tindeam să fiu prima, şi acum sper, nepoţii să mă moştenească, o scriu zâmbind. Căci, fiul meu mă întreabă uneori: „Şi cu ce te-ai ales, până la urmă, mamă dragă?” Cred că are în vedere salariul meu mizer... Dar eu sunt o optimistă incurabilă.

Vineri

Azi, porumbeii sunt dispăruţi de pe fir: e o zi de primăvară cu soare mare!! Deci, zboară undeva, mai sub soare. Eu, dejunând un terci cu hrişcă, i-au în vizor ştirile din lumea virtuală. Obicei de o viaţă.

Îmi place să rămân mai mult timp singură, să mă gândesc şi la lucruri personale... Încerc să-mi umplu timpul liber cu lucruri frumoase: navighez pe Internet, discutând cu persoane interesante, citesc, ascult muzică. Paralel, lucrez, e deja o placere cam obositoare pentru mine.

În ce mă priveşte, spun întotdeauna ce gândesc şi mă străduiesc să expun şi motivele pe care se întemeiează presupunerile sau convingerile mele. Admit că e posibil ca părerile mele să nu reflecte neaparat şi întotdeauna realitatea, dar nu văd pe ce temei mi s-ar putea reproşa contrariul.

Dar iată că mă ia grija, la ce ne asteaptă în Moldova peste cativa ani; întâlneşti mereu femei însarcinate: Natalitatea creşte! E minunat! Si-mi zic, cu tristete, cât de greu e să capeţi un loc în grădiniţe pentru copii. Imi fac griji pentru nepotei. Rândul vine, atunci când copilul deja e prea mare.

In Rusia, la implinirea a unui an şi jumătate, fiecarui copil, în mod obligatoriu, i se oferă un loc la creşă, fie, la gradiniţă de copii. In caz de lipseşte acest loc, parinţilor li se plateşte o compensaţie de 5300 ruble lunar!!!! Inmulţiţi acesti bani cu 4 lei md. Legea functionează din 1 ianuarie 2012. Statul nostru se gandeşte la acest lucru?... iar la acel dezastru, saracia care a inundat ţara...

Dragi Parlamentari, ce faceţi voi în acest caz..? Taiaţi salariile altora, compensaţiile pensionarilor şi invalizilor, ca să asiguraţi firmele voastre încă functionabile cu comenzi pe banii publici bugetari, în plus, să va măriţi pensia proprie? Doar toate merg ca investiţii.(totodată, neglijindu-se oamenii).

De ce am pretinde la Europa, dacă nu ne soluţionăm problemele statale; de ce suntem convinşi că anume Europa le va rezolva? Se ştia deja demult că politicii nostri sunt extrarerestri, astfel, se explică cum de au adus ţara în afara sistemului solar. Nouă întotdeauna ni se spune că probleme sunt generate de criza regională, dar problemele noastre sunt anume în interiorul economiei!

Vine o vreme când toţi plătim preţul pentru instabilitate şi risipă. Sunt însă oameni care nu invaţă totuşi nimic tot restul vietii. Sunt oameni cărora, pur si simplu, nu le pasă, deşi îşi conştienţizează răutatea, imunitatea şi incapacitatea de a avea trăiri curate, nu fac nimic cu mentalul lor ca să redevină umani si sensibili. Oameni care nu merita gândul curat şi răscolitor. Dureros este că dezumanizarea lor loveşte în cei ce îi iubesc sincer şi cu devotament.

Doamne fereste! - aud, ca a decedat cantautorul Mircea Guţu... Incă unul... Pleacă cei mai buni...


Vreau să-i mulţumesc în mod special Doamnei Valentina Ursu, pentru acest proiect cu Jurnal Saptămânal, să continue în ritmul lui veşnic şi pentru persoane cât mai simple! Sănătate să aveţi!!!