În spaţiul pe care un fost preşedinte l-a caracterizat foarte inspirat drept unul al oamenilor frumoşi şi harnici, hoţia a luat proporţii astronomice în ultimele două decenii. Fură nu numai hoţii de buzunare şi infractorii care pătrund în apartamentele oamenilor. Se fură ca-n codru, se fură pe toate palierele sociale. E un soi de hoţie în trepte care a devenit un mod de viaţă, un mijloc de a supravieţui într-un fief al anarhiei.
În anii 90 mai cu seamă unii vînzători îi furau pe oameni la cîntar fără nici o jenă. Recent, SA Termocom a depistat nişte locatari care furau impardonabil gigacalorii vitale. Deunăzi, controlorii au aflat că într-un raion multă lume primea nejustificat ajutoare sociale. Păi, nu e un furt şi acesta?
Mie, bunăoară, mi s-a întipărit în minte un vecin între două vîrste care - înaintea apariţiei companiei Union Fenosa pe plaiurile mioritice – îmi propunea să-mi dreagă din cînd în cînd contorul în aşa fel ca acesta să indice un consum mai mic de energie electrică decît cel adevărat.
O dorinţă arzătoare care s-a răspîndit furtunos în mase în anii neguroşi ai tranziţiei e aceea de a fura de la stat. Şi asta pentru că maşinăria statală era percepută ca una suficientă sieşi, care nu are nimic de-a face cu viaţa omului. Paradoxal e că această dorinţă de a şterpeli de la stat coabita cu convingerea fermă că statul e dator să te ajute în toate celea, să-ţi asigure indemnizaţii şi pensii decente.
Şi s-a răspîndit furtul pretutindeni. De la asfaltarea dubioasă a drumurilor pînă la administrarea proastă a fondurilor publice. De la dispariţia tomberonului sau bicicletei din curte pînă la atacurile de tip rider asupra băncilor.
Şi aici, stimaţi ascultători, vreau să fac o precizare importantă. Mai grav şi mai devastator decît hoţia mi se pare un alt fapt. Mai grav e că mai toată lumea are aici convingerea că în Moldova se fură pe toate palierele sociale. E suficient să faci un sondaj în stradă ca să ţi se arate convingerea asta: aici se fură ca-n codru.
Iar omului convins de hoţia generalizată ce gînduri îi trec prin minte? În primul rînd, gîndul că aici prin cinste şi onoare nu faci o ceapă degerată. Politica e văzută doar ca un domeniu care îţi lărgeşte spaţiul de manevră pentru ciordeală. Aşa văd eu lucrurile din perspectiva mea scriitoricească-subiectivă...
