Acum un an, un coleg de breaslă de la o televiziune cu rating năucitor m-a invitat la o discuţie în cadrul unei emisiuni matinale. Am ezitat să accept invitaţia fiindcă felul meu de a fi nu se potrivea deloc cu specificul acelei emisiuni.
Discuţia matinală despre care vă vorbesc presupune un dialog sincer dintre o moderatoare ageră, volubilă, zîmbitoare, şi o personalitate care e de cele mai multe ori o vedetă recentă sau un om de cultură. Se discută despre toate celea, despre preferinţele-visele-metehnele-creaţia şi viaţa de familie ale invitatului. Or mie tocmai acest gen de conversaţie tutti-frutti, care îmbină shoppingul cu metafizica, îmi displace. Imaginaţi-vă o emisiune scurtă în care moderatoarea sare halucinant de la o temă la alta, de la starea ta de spirit şi viziunea artistică la mîncărurile pe care ţi le găteşte acasă soţia.
Simplul fapt că moderatoarea mă poate întreba despre orice mă nelinişteşte şi mă incomodează. Eu, bunăoară, nu vreau să discut despre viaţa mea de familie, despre multe alte lucruri. Or, dacă ai ajuns în acel studio, fii gata să răspunzi la întrebări neaşteptate, unele de-a dreptul curioase.
Înţeleg că un dialog matinal de felul babiloniei, care alternează sobrietatea cu haiosul, e gustat de mai mulţi telespectatori. Numai că eu prefer o arie tematică mai îngustă şi mai exactă, şi nici mare vînător de rating nu sînt. Nu am adică această sete de a mă arăta lumii, de le oferi oamenilor detalii variate despre viaţa mea intimă. Şi apoi nici nu cred că sînt suficient de important ca să vorbesc despre mine. Nu sînt vedetă. De aceea, am refuzat invitaţia colegului de breaslă acum un an.
Ei bine, recent m-a căutat un alt responsabil al acelei emisiuni, care m-a rugat frumos să accept invitaţia. Nu am vrut, dar omul a fost foarte delicat şi am consimţit în cele din urmă, mai mult gîndindu-mă la colegialitatea care trebuie să existe în mass-media. Omul mi-a spus ziua şi ora la care trebuia să vin în studioul lor. Pe măsură ce se apropia emisiunea, mă frămîntam tot mai mult, încercînd să ghicesc întrebările care îmi vor fi adresate.
Însă cu o zi înainte de emisiune, m-a sunat responsabilul delicat care a spus, cu mult regret, că dialogul cu mine a fost amînat din anumite considerente şi care m-a asigurat că va reveni în cîteva zile ca să fixăm o nouă întîlnire. Nu a mai revenit şi cred că a făcut bine. Cel puţin, eu am simţit cum mi se ia de pe umeri o imensă povară. În locul meu, am văzut pe sticlă un om de cultură care a răspuns foarte inspirat la toate întrebările. Şi recunosc că eu nu m-aş fi ridicat la înălţimea lui.
