Mali este o țară care nu contenește să-i surprindă pe iubitorii de muzică, datorită numărului neobișnuit de mare de stiluri muzicale, de instrumente stranii, multe dintre ele strămoși ai celor utilizate astăzi, și nu în ultimul rînd datorită numărului foarte mare de muzicieni talentați.
A fost mai întîi legendarul Ali Farka Touré. Descoperit de Ry Cooder, Touré i-a făcut pe americani să se convingă din nou că nu America a fost primul continent unde s-a cântat blues, ci Africa.
Au fost apoi tuaregii de la Tinariwen, băieții din deșert, cu anteriile lor albe pînă în călcâie, cu fețele și capetele acoperite de turbane albastre și balansul hipnotic al ghitărilor care sună a la Jimi Hendrix.
Lista ar putea continua la nesfîrșit, dar vreau să mă opresc astăzi la Bassekou Kouyate, la trupa sa Ngoni Ba și la albumul „I Speak Fula”. Kouyate cîntă la ngoni, o lăută de lemn africană strămoașă a banjo-ului american.
Iar muzica, spun cronicarii muzicali, e un desăvărșit amestec de tradiție și modernitate, de jazz și de rock'n'roll.
Piesa pe care v-o propun se numește „Saro”, și Bassekou Kouyate e acompaniat la ghitară de Vieux Farka Touré, fiul lui Ali Farka Touré.
