Știu bine că, într-un jurnal din Săptămâna Mare, ar fi cuvios să vorbim despre cele înalte și netrecătoare, ar trebui să fim iertători și ar fi drept să ne mărturisim unii altora credința în Lumină, așa cum de Sfintele Paști, iarăși vom urca, păcătoșii de noi, către mântuire.
Dar suntem moldoveni…
Și, chiar dacă suntem creștinați, cum ne place multora să spunem, de două mii de ani, se pare că realizăm despre mântuire doar sensurile de dicționar 'a sfârși', 'a termina'…
Of, de s-ar mântui toate odată!
Iată-ne în Sâmbăta Mare, dar noi, moldovenii, parcă am rămas în Vinerea Patimilor. Așa trăim noi, în ziua de ieri.
Și nu mă refer la o istorie milenară, vorbesc de ultimii vreo douăzeci de ani.
Fiece zi ne-o facem una de vineri. Așa-zisa 'zi scurtă'.
Și dacă nu ne ajung patimi – păcatele noastre cele grele, dacă nu ne sunt hărăzite sau ni le mai aduc străinii, noi inventăm, zi de zi, de la o luni, patimi noi.
Deci, luni
A fost ca o zi de vineri, un sfârșit de săptămână, când nu te mai apuci de nimic nou. Dar o săptămână nereușită, stearpă. Istovitoare, dar fără vreun rezultat, fără mișcare. Numai confuzie și spoială, intrigă și înșelăciune… Pentru că și un țăran rezemat în sapă, și un afacerist la un 'business-launch', și un biet bugetar sau șomer, și cei de acasă, ori acei care se mai interesează de casă, am fost ținuți prostește de martori la niște jocuri ale politicienilor. Analiștii vorbesc din televizor despre combinații de șah. Pe când aleșii noștri nici dame nu știu. Ei joacă un ”Ciapaev” stupid, zburându-și unii altora piesele, cu sfârla, până la capăt…
Lumea le zice, de fapt, la toți laolaltă 'guvernare', sau pur și simplu 'conducere'. Cine să-i mai înțeleagă: putere sau opoziție?
Cică: 'Plahotniuc s-a umilit mergând la sediul PLDM', iar 'Filat s-a umilit mergând la sediul PD'... Ei cu toții sunt atât de îmbățoșați, încât ar trebui, probabil, să-și spargă toate oglinzile din casă, ca sa nu se umilească, privindu-și propriul chip!
Nu mai știm cine sunt, cum nu înțelegem de unde vin, de unde s-au luat și, cu atât mai puțin, cine vor fi mâine. Ne dăm seama doar că nu-s ai noștri, noi parcă pe alții i-am votat! Așa rămânem și noi ai nimănui…
Of, de s-ar mântui toate odată!
Marți
Să admitem că suntem azi chemați la urne. Or, ca mâine, chiar vom fi chemați. Cine mai are certitudinea că se va schimba ceva în țara asta?
În lipsă de identitate, nu avem cum să alegem o direcție, și să ne mișcăm! De douăzeci și ceva de ani, veșnica noastră nedeterminare, la limita de juma’- juma’, și iarăși un transfug nenorocit ne va șantaja, dacă nu-i dăm puterea, ca apoi chiar să trădeze din nou – pentru că nu are nimic sfânt!
Pentru fiece clipă, în care acest popor nu-și redobândește identitatea, am plătit, plătim si vom plăti scump: nu doar în termeni abstracți de demnitate, valori spirituale, memoria unui trecut dramatic și închipuirea unui viitor mai bun, dar și prin starea de dobitocie concretă in care basarabenii o duc de la o zi la alta.
Of, de s-ar mântui toate odată!
Miercuri
Când ar trebui să fie miezul săptămânii, să ne sporească treburile, noi ne bălăcim tot în ziua de ieri ‒ și iarăși e vineri în Moldova.
Cândva, am păcătuit și eu cu paharul… Slavă Domnului, acum îmi pot permite să fac haz pe seama bețivilor.
Cică, dacă vrei să ai opt zile în săptămână, trebuie să începi să-i dai dușca de vineri, de pe la amiază. Așa capeți formal cinci zile de lucru, plus trei de odihnă. În total, ca și cum opt zile.
Vai de zilele noastre!
Joi
Dar judecând după isprăvile noastre, iarăși e vineri, și nu e ziua cea de mâine, este iarăși o zi de ieri…
Cum fac toate guvernările noastre, că orice încercare de a proiecta, dezvolta sau reforma, implementa sau adapta la nevoile Moldovei orice element de structură statală, institut social, proiect comunitar, idee națională, cu resursele materiale și umane pe care le avem, este sortită eșecului sau profanării, din start și iremediabil.
Zic asta nu pentru că sunt răutăcios, atât de cinic sau pesimist, nu pentru că la noi, în sfârșit, oricine poate hămăi orice. Dar pentru că nimeni și nimic nu ne demonstrează contrariul…
Și nu avem de ce și cui ne jelui pentru faptul că politicianul în care am investit niște speranțe, când l-am ales, ajuns să ne guverneze, nu doar că acceptă uneori – el face lege din compromisuri (!), târgul josnic al guvernanților fiind dictat de interesele lor materiale (personale sau de grup) directe.
Of, de i-ar sătura odată!
Vineri
E o chestiune de principiu. Și vă cer să vă răspundeți sincer.
Cum spuneau cândva agrarienii, dați să precăutăm întrebarea:
Sa admitem, prin absurd, ca suntem deja europeni.
Avem noi nevoie in Uniunea Europeană de o asemenea Republica Moldova?
Of, de am avea și noi odată mântuire!
Rog de mă iertați, că poate într-un jurnal ar fi trebuit, în loc de zisa politică, de care și așa suntem cu toții sătui, să vă povestesc ceva mai personal, ce mi s-a întâmplat chiar mie pe parcursul acestei săptămâni, Săptămâna Patimilor.
Cu rugă de împăcare, v-aș ruga să citim, împreună, din… dicționare!
Spuneam la început că pentru 'mântuire', înainte de sensul de 'sfârşit', 'terminat', găsim noțiunile pascale de 'izbăvire', vindecare', 'salvare' și 'iertarea sau obținerea iertării pentru păcatele săvârșite, scăparea de pedeapsa divină'.
Aceleași dicționare ne mai învață, că 'patimă' nu înseamnă numai 'suferință morală, dușmănie, caznă, chin, boală și ură'.
Cu gândul la Patimile Mântuitorului, vă îndemn să rețineți că 'patima' este, înainte de toate, 'iubire', 'pasiune' și chiar 'entuziasm'.
LUMINĂ SĂ NE FIE!
***
Virgil Zagaievschi: Născut în 1965, a copilărit la Drochia. Recrutat direct de la studenție, a făcut și armată „la ruși”…
A fost unul dintre membrii-fondatori ai Mișcării Democratice și ai Frontului Popular, ales în primul Consiliu Municipal Chișinău, dar apoi, „cel puțin pentru moment”, a renunțat la o carieră politică.
A absolvit facultățile de Jurnalism, la Universitatea de Stat, și de Marketing, la Agrară, diverse postuniversitare.
Ca și jurnalist, precum zice chiar dânsul, în anii ’80-’90, „a avut norocul să scrie la cele mai bune gazete, în cele mai bune perioade ale acestora, alături de cei mai buni colegi, de la care a învățat”. A participat la editarea în ilegalitate a primelor publicații românești din Basarabia postbelică Glasul și Deșteptarea, dar și Moskow News (când aceasta a fost interzisă de putch-iști la Moscova), a lucrat la Literatura și Arta, Curierul de Seară, Evenimentul Zilei (România), a fost și membrul Colegiului de redacție al revistei ieșene Timpul. După câțiva ani de radio și televiziune, a ales să fie reporter la agențiile Basa-Press, Moldpres, AP Flux. Războiul de pe Nistru l-a parcurs cu camera de luat vederi.
La un moment dat, „cum au fost timpurile”, a devenit om de afaceri, fiind angajat în mai multe companii serioase și în proiecte internaționale.
În prezent, este directorul companiei de consultanță, marketing și comunicare ABBE VIRGIL MEDIA care, între altele, editează cea mai reprezentativă revistă de publicitate din Moldova BURSA PROMOȚIILOR.
Decorat cu Medalia Mihai Eminescu.
