Că în Republica Moldova corupţia înfloreşte ştie toată lumea. Există în această privinţă o sumedenie de statistici şi topuri elocvente, făcute de organizaţii internaţionale prestigioase. Dar dincolo de analizele organizaţiilor internaţionale, există cotidianul searbăd impregnat de acte de corupţie. Cine dintre moldovenii tranziţiei nu a dat mită medicului sau profesorului, poliţistului sau cinovnicului, inspectorului, judecătorului sau vameşului?
Aşadar, corupţie există cîtă frunză şi iarbă. Şi mulţi reprezentanţi ai societăţii civile consideră că nici nu se prea luptă cu corupţia prin părţile noastre. Alţii însă remarcă nişte eforturi, cu precădere caravana interminabilă a arestărilor pentru luare de mită. Şi atunci cum stau lucrurile? Luptăm sau nu cu corupţia? Întrebarea mi se pare foarte dificilă şi, înainte să caut un răspuns, eu aş semnala un fapt curios.
Într-adevăr, avem parte aici de arestări pe bandă rulantă. Mai mereu e prins cineva în flagrant delict luînd mită. Deunăzi, bunăoară, un inspector vamal a fost prins în timp ce primea 150 de euro de la un cetăţean. Repet, mai mereu auzim că cineva e arestat pentru luare de mită.
Altceva e că arestările astea nu mai impresionează pe nimeni. Cine le mai bagă în seamă? Doar nişte oameni naivi. Şi asta pentru că foarte puţini dintre cei arestaţi pentru luare de mită ajung după gratii. Îmi amintesc chiar de o investigaţie a unor colegi de breaslă care constatau, stupefiaţi, că în perioada aceea în închisorile moldoveneşti nu exista nici un om care să-şi ispăşească pedeapsa pentru luare de mită. Ce se întîmplă de fapt? Mediatizate cu surle şi trîmbiţe, arestările nu complică prea mult existenţa celor bănuiţi de corupţie. Mulţi dintre aceştia revin în scenă ca şi cum nimic nu li s-a întîmplat.
Sînt curios să ştiu ce i s-a întîmplat lucrătorului de la primărie care, cu ajutorul primarului, a fost prins în flagrant delict luînd mită? E la închisoare? Sau poate e nevinovat şi liber? Sau mai e o cale lungă pînă la verdict?
Atunci cînd statisticile spun că în ţară corupţia face ravagii, iar cei arestaţi pentru luare de mită nu ajung după gratii, avem de-a face cu o mare problemă.
Ori judecătorii nu-şi fac treaba cum trebuie, ori organele care arestează dau cu bîta-n baltă. Ambele ipoteze sînt în măsură să te deprime. Avem multe arestări pentru corupţie care nu pot învinge corupţia. Prin urmare, senzaţia că trăim într-o dimensiune kafkiană e de-a dreptul copleşitoare.
