Linkuri accesibilitate

Mentalități conservatoare și dezbateri în lumea israeliană


O femeie privind din spatele unui perete metalic la bărbații care se roagă la Zidul Plîngerii la Ierusalim.
O femeie privind din spatele unui perete metalic la bărbații care se roagă la Zidul Plîngerii la Ierusalim.

„Femeile Zidului” încearcă de 20 de ani să obțină dreptul de a-și practica propria formă de iudaism liberal așa cum cred de cuviință.



La Ierusalim poliția a reținut astăzi mai mulți evrei ultra-ortodocși care aruncau pungi pline cu apă și cu gunoi într-un grup de evreice care se rugau la Zidul Plângerii. Până de curând, polițiștii le-ar fi reținut pe femei și poate abia apoi pe agresori.

Luna trecută un tribunal de la Ierusalim a hotărât că femeile se pot ruga la Zidul Plângerii așa cum vor ele, inclusiv purtând simboluri rezervate tradițional bărbaților. Decizia care i-a înfuriat pe rabinii ultra-ortodocși este o victorie a membrelor grupării „Femeile Zidului”, care încearcă de 20 de ani să obțină dreptul de a-și practica propria formă de iudaism liberal așa cum cred de cuviință.

Femeile activiste i-au supărat pe conservatori mai ales pentru că ele poartă șaluri de rugăciune – tallitot în ebraică – și alte simboluri și citesc din Toră – lucruri rezervate în mod tradițional bărbaților.

Într-o ilustrare a rezistenței la schimbare a ultra-ortodocșilor, o mie dintre ei au căutat astăzi să întrerupă rugăciunea femeilor, reușind până la urmă să le țină la distanță de Zid, într-o piațetă. În ajunul rugăciunii de azi a femeilor, prima ținută sub protecția legii israeliene, mai mulți rabini ultra-ortodocși, încurajați de un partid ultraconservator din Parlamentul israelian, și-au chemat discipolii din seminare să le bruieze adunarea.

Zidul Plângerii, numit și Zidul de Vest sau Kotel, în ebraică, este probabil cel mai venerat loc al credinței iudaice, fiind un vestigiu al zidului care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim. În
ILiderul ultra-ortodox, rabinul Ovadia Yosef rugîndu-se la Zidul Plîngerii în 2003
ILiderul ultra-ortodox, rabinul Ovadia Yosef rugîndu-se la Zidul Plîngerii în 2003
mod tradițional, bărbații evrei aveau întâietate la rugăciune, iar cu timpul s-a înființat și o secțiune pentru femei. În această secțiune au căutat mereu activistele să se roage purtând tallitot și citind din Toră, dar poliția le-a reținut de fiecare dată, iar ultra-ortodocșii de ambe sexe prezenți la locul sfânt le-au dat limpede de înțeles că nu sunt binevenite.

„Femeile Zidului” nu sunt singura bătaie de cap în aceste zile pentru ultra-ortodocșii israelieni, care alcătuiesc cam un sfert din populația țării. Cei mai conservatori dintre ei au probleme cu o carte de educație sexuală adresată tocmai ultra-ortodocșilor, numită „Ghidul spre intimitate fizică al însurățeilor”. Deocamdată traducerea ebraică a originalului apărut anul trecut în Statele Unite se vinde numai pe internet, pentru că librăriile frecventate de ultra-ortodocși nu o doresc pe rafturi. În iudaismul ortodox relațiile sexuale sunt permise numai după căsătorie, iar manifestările sexuale în public sunt tabu. Sexul nu este însă considerat ceva rușinos, iar a procrea este „mitzvah”, o poruncă de la Dumnezeu.

Autorul cărții, David Ribner, născut în Statele Unite, este terapeut sexual la Ierusalim și spune că a simțit nevoia să scrie un manual pentru cei mai sfioși dintre însurăței pentru că aceștia nu capătă acasă nici cele mai elementare noțiuni de educație sexuală, decât în cel mai bun caz cu câteva săptămâni înainte de nuntă. Cartea nu cuprinde ilustrații, dar într-un plic atașat de coperta din spate, cu un avertisment pentru pudici, se găsesc schițe simple.

Versiunea engleză a cărții s-a vândut destul de bine, dar unii cred că varianta ebraică va avea probleme. Într-o declarație consemnată de Associated Press, Jonathan Rosenblum, comentator ortodox evreu din Ierusalim, a spus că în familiile cele mai conservatoare absolut tot ce are legătură cu sexul este tabu. De exemplu, cuvântul „gravidă”, pentru că simpla lui pomenire i-ar putea face pe copii să întrebe cum s-a întâmplat.
  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

XS
SM
MD
LG