Tensiuni între Chișinău și Tiraspol înaintea noilor negocieri sub egida OSCE

Oraşul ucrainean Odesa va găzdui pe 23-24 mai o nouă rundă de negocieri pe tema conflictului îngheţat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Reprezentanţi din partea Rusiei, Ucrainei, OSCE, Uniunii Europene, Statelor Unite şi negociatori ai celor două părţi în conflict se vor reuni în aşa-numitul format 5+2, în încercarea de a scoate discuţiile din impasul în care se află de mai bine de o jumătate de an. Numai că în pofida eforturilor preşedinţiei ucrainene a OSCE, care a declarat soluţionarea conflictului o prioritate a mandatului său, poziţiile guvernului de la Chişinău şi a administraţiei separatiste din Tiraspol rămân diametral opuse. Tiraspolul, sprijinit de Moscova, respinge categoric ideea unui dialog privind statutul juridic al regiunii transnistrene şi a întreprins, în ultima lună, un şir de acţiuni ce au stârnit reacţii de îngrijorare din partea Moldovei şi a OSCE.

Înaintea rundei de la Odesa, tensiunile au reizbucnit cu o nouă putere. Locul în care acestea se concentrează acum este oraşul Bender, unde în timpul războiului din 1992 s-au produs cele mai sângeroase lupte. Oraşul – un simbol al gloriei militare ruse – a rămas sub controlul regimului separatist, dar Moldova a reuşit să-şi păstreze aici comisariatul de poliţie şi alte câteva instituţii.

În ultima lună, administraţia transnistreană încearcă să expulzeze structurile moldovene din Bender, creându-le condiţii insuportabile, reţinând poliţişti sau interzicându-le să poate uniforme în oraş. Iar zilele trecute, liderul separatist Evgheni Şevciuk a decis să mute la Bender, de la Tiraspol, organul legislativ al regiunii – Sovietul suprem.

Oraşele Tiraspol şi Bender sunt învecinate, dar stau pe maluri diferite ale râului Nistru. Regiunea transnistreană şi centrul ei administrativ, Tiraspol, se află pe malul stâng, în timp ce Benderul e pe malul drept, imediat la linia administrativă cu Republica Moldova, ceea ce-i conferă o importanţă strategică. Dincolo de asta, oraşul Bender are un statut special, stabilit de acordul privind încetarea focului semnat între Moldova şi Federaţia Rusă în 1992. El se află în aşa-numita Zonă de securitate – o fâşie îngustă de 10-15 km, de-a lungul râului Nistru, care desparte părţile în conflict.

Reacţia Chişinăului a fost promptă. Într-o declaraţie a Guvernului Republicii Moldova se spune că „relocarea pe malul drept al Nistrului a unor „structuri centrale” ale regimului autoproclamat urmăreşte schimbarea unilaterală a realităţilor pe teren” şi „poate influenţa negativ aranjamentele stabilite prin acordul din 1992”, care a pus capăt războiului de pe Nistru. Chişinăul a făcut apel la preşedinţia ucraineană a OSCE şi alţi actori implicaţi în procesul reglementării transnistrene. Într-o primă reacţie, ambasadorul Ucrainei la Chişinău, Serghei Pirojkov, s-a arătat îngrijorat că decizia Tiraspolului ar putea tensiona şi mai mult situaţia din Zona de securitate. Nu este limpede însă dacă această chestiune va fi sau nu inclusă pe agenda reuniunii de la Odesa, pe care figurează doar câteva chestiuni economice şi sociale.

Ce urmăreşte Tiraspolul prin mutarea Sovietului suprem la Bender? În opinia analistului politic din Chişinău, Oazu Nantoi, decizia este un nou atentat la suveranitatea Republicii Moldova:

„Acest pas schimbă statutul municipiului Bender şi în modul cel mai direct prezintă o ameninţare la adresa stabilităţii pe care o avem în Zona de Securitate. Chiar şi ambasadorul Ucrainei, domnul Pirojkov, a menţionat că aceasta implică riscuri substanţiale. În această situaţie, eu pot să presupun că există două cel puţin scenarii. Primul scenariu este că aceste iniţiative au apărut la Tiraspol, iar al doilea – că Moscova nu este încântată de parteneriatul între Republica Moldova şi UE, în pofida turbulenţelor politice pe care noi le avem la Chişinău şi pregăteşte terenul pentru destabilizarea situaţiei prin lansarea unor provocări în municipiul Bender.”

Şi politologul din Tiraspol Andrei Safonov constată că Rusia îşi întăreşte tot mai mult poziţiile în Transnistria, dar, în opinia sa, episodul mutării Sovietului suprem la Bender ar fi rezultatul exclusiv al luptei politice interne, între liderul regiunii Evgheni Şevciuk şi parlamentul local, dominat de opoziţie:

„Explicaţia oficială cum că Sovietul suprem este mutat pentru a sublinia apartenenţa Benderului la Transnistria nu rezistă criticii. Este de prisos a sublinia acest lucru pentru că Benderul, potrivit Constituţiei transnistrene, oricum face parte din componenţa Transnistriei. În opinia mea, decizia respectivă se înscrie perfect într-un şir întreg de acţiuni ale actualului preşedinte pentru instaurarea unui regim de putere personală. El a încercat să-şi subordoneze şi să umilească demonstrativ Sovietul suprem. Iar în al doilea rând, să dezorganizeze activitatea Sovietului suprem, eliminându-l de pe scena politică.”

În opinia politologului transnistrean, deloc întâmplătoare în acest context ar fi încercarea recentă a administraţiei de a introduce cenzura pe Internet. Cele mai populare forumuri şi platforme de discuţii din Transnistria au fost închise peste noapte, fără nici o explicaţie oficială, iar şeful administraţiei Evgheni Şevciuk, într-un scurt comentariu pe Facebook, le-a numit „o gunoişte anonimă de care Transnistria nu are nevoie”.

„Pe aceste forumuri răsunau destul de des critici la adresa preşedintelui transnistrean, la adresa guvernului pe care el practic îl controlează. Iar dacă ţinem cont de faptul că în ultimii un an şi jumătate, şi economia, şi sfera socială au fost aduse practic în pragul unei catastrofe, şi răspunderea pentru asta îi revine actualei conduceri a Transnistriei, lucrurile devin foarte limpezi – represaliile împotriva unor pagini de internet urmăresc scopul să-i izoleze pe cetăţenii „rmn” de informaţii pe care echipa lui Evgheni Şevciuk le consideră nedorite.”

Dincolo de luptele intestine pentru putere de la Tiraspol, care durează de mai bine de un an şi jumătate, de când Şevciuk a venit în fruntea administraţiei, de ce tocmai acum aceste decizii? Analistul politic de la Kiev, Oleksandr Sushko, observă că stă în obiceiul Tiraspolului să recurgă la acţiuni unilaterale şi să tensioneze situaţia în ajunul unor runde importante de negocieri. Misiunea Ucrainei în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, spune el, ar fi şi mai dificilă, pentru că Rusia nu vrea să-i cedeze rolul de primă vioară în soluţionarea conflictului transnistrean.

„Politica externă a Ucrainei se confruntă acum cu o problemă serioasă, pentru că a sperat la un anumit progres în chestiunea transnistreană, în contextul preşedinţiei sale la OSCE, şi acest lucru Kievul l-a anunţat ca o prioritate. Acum, când situaţia devine tot mai tensionată şi practic nu mai avem motive să ne aşteptăm la progrese, Kievul îşi dă bine seama că ultimele tensiuni nu sunt deloc întâmplătoare. Pentru că de la începutul acestui an, partea rusă a întreprins anumiţi paşi în raport cu Tiraspolul, care l-a determinat să adopte o poziţie mai dură. Un scop colateral a fost să torpileze astfel agenda ucraineană la preşedinţia OSCE, pentru a face imposibil progresul în această chestiune.”

Oleksandr Sushko spune că Transnistria a devenit astfel un factor destul de important în răcirea relaţiilor dintre Ucraina şi Rusia şi un motiv suplimentar pentru Kiev ca să respingă şantajul Moscovei şi să nu renunţe la integrarea europeană în schimbul integrării în spaţiul euroasiatic. Însă expertul ucrainean este sceptic că autorităţile de la Kiev ar avea suficientă forţă diplomatică pentru a-şi impune agenda în faţa Moscovei, dovadă fiind şi faptul că acest lucru, până acum, nu i-a reuşit.