Scurtul summit european care s-a ținut astăzi la Bruxelles a avut ca teme evaziunea fiscală și energia. Cea dintâi interesează în primul rând guvernele. Cea de-a doua îi afectează direct pe consumatori.
Proiectele de reglementare a celor două chestiuni, evaziunea fiscală și energia, circulau de multă vreme, însă criza economică a făcut să li se dedice un summit UE special. Chiar și așa, interesele naționale rămân divergente. Pentru Germania, evaziunea fiscală rămâne principalul subiect. UE consideră că anual Europa pierde 1000 de miliarde de euro, plasați în paradisuri fiscale. Pentru Grecia și țările mai sărace, precum România, energia e tema cea mai importantă.
Comisia europeană se străduie de mai mulți ani să introducă o serie de măsuri care să ducă la scăderea prețului energiei, care afectează productivitatea europeană, însă guvernul german avertizase deja că speranțele nu trebuie să fie prea ridicate în legătură cu rezultatul acestei reuniuni la vîrf.
România a reușit să introducă pe agendă discutarea exploatării gazului de șist. Chestiunea e importantă, în momentul în care se caută surse de energie alternativă. Tot România a menționat și situația energetică a Moldovei, cum a spus-o premierul Victor Ponta:
„De asemenea, am ridicat problema și am reliefat încă o dată angajamentul nostru de a finaliza pînă la sfîrșitul acestui an interconectarea de gaz cu Republica Moldova, asta însemnând însă practic o necesitate în plus pentru România de noi resurse de gaze, fie că e vorba de cele din Azerbaidjan, pe proiectul Nabucco, sau cele din zona off-shore și noi surse de energie.“
Liderii au decis să pună la punct o modalitate de a schimba automat informații în legătură cu veniturile și depozitele bancare ale cetățenilor UE trăitori pe teritoriul lor și să ceară Comisiei europene să înceapă negocieri cu terțe țări în vederea extinderii cooperării în domeniul fiscal.
Negocierile au fost foarte dificile cu Austria și Luxembourgul, astfel ca aceste țări să-și ridice secretul bancar.
Luxembourgul promisese că o va face, dar a revenit între timp asupra promisiunii, cerând ca UE să negocieze mai întâi acorduri similare cu cele cinci paradisuri fiscale europene extracomunitare: Elveția, Liechtenstein, San Marino, Monaco și Andorra.
